Material realizat de Teodora Minea, 19 ani, studentă, Sibiu

Funky Citizens rostogolesc schimbarea împreună cu Forum Apulum (despre care am scris în numărul 1) și cu alți activiști din țară, făcând parte din gașca aceea de ONG-uri de care fiecare tânăr ar trebui să audă. Cosmin Pojoranu și Elena Calistru s-au cunoscut în 2011 în cadrul unui concurs de proiecte: el făcea comunicarea, branding, ea era cu entuziasmul și cu ideile. Au câștigat concursul cu un proiect ce a luat naștere dintr-o frustrare, „Where`s my lei, man?”. Pantofii cu toc pe care Elena nu și i-a permis din cauza unei scrisori de la ANAF au provocat-o să le arate oamenilor unde se duc banii lor din taxe și impozite, crezând că „dacă le arătăm oamenilor unde se duc banii lor, vor fi mai preocupați de subiectul bugetar, se vor implica în el”. Și frustrarea s-a transformat într-un site prin care îți poți monitoriza banii. Apoi, după acest prim proiect, problemele au început să fie văzute cu alți ochi de către cetățenii Funky. Ei văd o oportunitate de informare a populației în preajma fiecărei campanii electorale, monitorizează corupția prin diferite proiecte (ReCoRD – Reducing Corruption Risks with Data), sunt atenți la fake news și fact-checking politic (factual.ro fiind primul site-monitor al declarațiilor și discursurilor politice) și ilustrează Constituția pentru a fi pe înțelesul tuturor. Pe Cosmin l-am cunoscut când lucram la muzeulcomunismului.ro, o arhivă de istorie recentă pentru cei interesați de documentarea în amănunt a perioadei comuniste. Acum au în desfășurare proiectul adresat cadrelor medicale, doctorilor și asistenților care înfruntă COVID-19 din prima linie, de 9 luni de la izbucnirea pandemiei. De gardă este o aplicație pentru telefonul mobil pentru sesizări din interiorul spitalelor COVID, ce urmează să fie documentate ulterior de jurnaliști în interes public. Domeniul lor se numește pompos „bună guvernare” și nu se plictisesc niciodată.

Cu toate că nu-și mai văd capul de treabă, am reușit totuși să povestesc cu Cosmin Pojoranu despre ceea ce înseamnă să fii activist într-o țară cu atât de multe probleme, încât nici nu știm de unde să începem…

Ce înseamnă să fii „civically fit”?

Asta e o glumă pe care am făcut-o după melodia „I like to move it, move it…” unde, la un moment dat, e un vers „physically fit” pe care noi l-am transformat în „civically fit”. Trebuie să ne antrenăm mușchiul civic. Asta este diferența dintre un locuitor al unui oraș și un cetățean al acelui oraș. Cuvântul „cetățean” vine cu o încărcătură, cu o responsabilitate: să știi cine este în primărie, să participi la ședințele publice, să știi câteva legi, să știi că plătești taxe și că ai drepturi… să ieși din pătrățica ta confortabilă. Bunăstarea ta personală devinde și de bunăstarea colectivă.

Cum ar arăta România fără inițiativele civice?

În zona de inițiative civice este greu să măsori impactul pe care îl ai propriu-zis în comunitate. Dacă m-ar întreba cineva ce am făcut cu viața mea în ultimii 8 ani de zile nu cred că aș putea răspunde concret. Dacă donezi pentru un spital, acesta se poate ridica într-un timp previzibil. În situația noastră este mai greu de cuantificat. 

Cu siguranță am fi fost mai ușor de manipulat, unul dintre efectele promovării gândirii critice, a educației civice, a educației media (vezi factual.ro – portalul de combatere a fake news). Noi suntem un fel de pompieri civici care încearcă să calmeze populația în momente de criză. De exemplu la alegeri, când oamenii stau la cozi și se panichează, noi venim și le dăm modele de plângere. Probabil că România ar fi fost mult mai singură, n-am fi avut protestele astea mari care totuși au avut niște efecte care se pot măsura. 

Cum pot cetățenii să se implice pentru a susține munca voastră?

Sunt atâtea nevoi, atâtea ONG-uri, atâtea nișe de activitate. În ultimii 8 ani s-a dezvoltat foarte mult domeniul ăsta. Puteți să intrați pe site-ul stiri.ong și să vedeți acolo cele mai recente știri din lumea ONG-istă, unde vă puteți implica, unde puteți ajuta, și apoi să luați legătura cu oamenii ăia. Mereu au nevoie de resurse umane. Dacă ești mai timid sau nu vrei să interacționezi cu alți oameni, poți să iei ceva gata făcut de pe site-urile lor, tot felul de ghiduri, broșuri, documente pe care le poți da mai departe. Poți ajuta inclusiv cu renumitele butoane de like&share de pe Facebook. 

Provocarea noastră este să educăm. Când zic educație civică mă refer tocmai la felul în care funcționează în fapt lucrurile, de la simplul aruncat al chiștocului la gunoi, nu pe jos, până la instituții și legi. Lucrurile se întâmplă, cum îmi place mie să zic, de la scară de bloc la scară mare. Toate se ghidează după principiul simplu see something, hate something, change something. Dacă simți că ceva nu merge cum trebuie și ai și o soluție de cum se poate rezolva, go for it. Desigur, puțin de research nu strică, să nu reinventăm roata.

Poți trăi din activism în România?

Este vorba de profesionalizarea domeniului de activitate. Percepția este, sau era, că dacă faci activism, faci voluntariat. Da, o bună parte din activitate se bazează și pe voluntari, dar ca să fii full time acolo tu ai chirii de plătit, consumabile etc. E foarte bine că s-a profesionalizat domeniul, și activitatea non-profit este tot o industrie și e normal să poți face niște calcule financiare astfel încât să poți plăti oameni ca să ai rezultate. 

Statul trebuie să facă multe lucruri și nu poate să le facă singur, sau nu le poate face atât de bine precum cineva foarte dedicat pe zona respectivă. De-aia e nevoie de ONG-uri, să umple golul dintre stat și cetățean. Noi suntem intermediari, putem vorbi limba amândurora, facem pe translatorul între cele două părți. 

Sunt inițiativele civice cumva a patra putere în stat?

Cine le-a numărat? (râde) Eu cred că a patra putere este, de fapt, acest hibrid care s-a sudat în ultimii ani între ONG-uri și presă. Suntem firi asemănătoare, oarecum. Ambele au componenta de vocație. Cred că această combinație este câștigătoare. De exemplu, Elena se ocupă de bugete, știe să citească un buget public. Jurnaliștii care fac investigație trebuie să știe și așa ceva. Când nu știu, apelează la noi.  Elena cred că a oferit consultanță la sute de articole care au schimbat ceva,din care au ieșit dosare penale.