de Andrei Rachieru, student la Jurnalism, an III

Într-o lume confuză și superficială, în care generațiile tinere consumă conținuturi ale diverșilor influenceri din social media, se conturează, totuși, un trend remarcabil care câștigă tot mai mult teren: voluntariatul. Ceea ce în trecut ar putea fi privit ca un angajament caritabil, astăzi devine un stil de viață pentru tineri din întreaga lume. Voluntariatul, odată asociat cu atitudinea altruistă, este acum în centrul atenției, devenind un subiect la modă în rândul generației tinere. Am gândit acest material dintr-o puternică admirație pentru o prietenă care, de fiecare dată când ne întâlnim, îmi povestește, cu o bucurie aparte, despre experiențele ei de voluntariat.

Povestea Cristinei nu este singulară. Generozitatea, empatia și dorința de a fi de folos altora sunt trăsături regăsibile la mulți tineri care aleg să ofere altora din timpul și energia lor. Pentru că astfel de tineri pot deveni modele pentru generațiile de copii și tineri în căutare de sens, am ales să v-o prezentăm. De-a lungul timpului, Cristina Cornea a fost voluntar în mai multe ONG-uri din Sibiu, printre care se numără „Asociația Culturalis”, „Asociația de poveste”, „Clubul Sportiv Comunitar Sibiu” și „Diakoniewerk”.

„Voluntariatul este dorința comună de a schimba ceva într-o lume umbrită de durere, temeri și sărăcie”

Așa își  definește angajamentul Cristina, studentă în anul I la un program de master în Asistență Socială. La doar 22 de ani, pentru ea, voluntariatul nu este doar o activitate de ocazie; este o misiune personală de a genera schimbări pozitive în mediul înconjurător, acolo unde umbrele durerii și sărăciei amenință să acopere lumina speranței. Această perspectivă transcende viziunea clasică asupra voluntariatului, oferindu-i acestuia un rol esențial în construirea unui viitor mai bun.

Povestea Cristinei începe la 17 ani, când prima experiență de voluntariat a devenit un catalizator pentru schimbările ulterioare. Împachetarea cadourilor pentru copiii aflați în sistemul de protecție socială a fost momentul în care Cristina a simțit că poate aduce bucurie și lumină în viețile celor care se confruntă cu provocări deosebite. Această motivație profundă a fost punctul de plecare pentru implicarea activă și continuă în activități de voluntariat. Încetul cu încetul, și activitate cu activitate, tânăra a reușit să înființeze alături de câțiva prieteni asociația de voluntariat „ATCO” în orașul ei natal, în cadrul căreia au organizat atât activități recreative cu elevii, cât și activități filantropice, cu scopul de a aduce o rază de speranță cetățenilor din oraș.

Centrul de plasament, o experiență personală și socială tulburătoare

Facem un salt în timp, în anul 2020, când Cristina s-a mutat în Sibiu pentru a-și continua studiile și a fost nevoită să renunțe la asociația din care făcea parte. Acest lucru, însă, nu a împiedicat-o să renunțe la voluntariat. Odată ajunsă într-un nou oraș, a căutat metode de a continua și oportunitatea s-a ivit mai repede decât credea. I se propune un studiu de teren în cadrul unui centru de plasament, experiență care avea să o marcheze. Devine martoră la realitatea copiilor din centrele de plasament, o realitate în care zâmbetele ascund povești de tristețe și absența părinților. Cu o sinceritate tulburătoare, ea descrie cum fiecare moment de voluntariat aduce o conexiune umană profundă și autentică.

„În ziua respectivă am aplicat câteva interviuri copiilor, iar la finalul acestora le-am spus să își lase o amprentă pe mâna mea. Unii dintre ei și-au scris numele, alții au desenat inimioare, steluțe, dar ce m-a emoționat cel mai tare e că am găsit printre ele unul dintre cele mai frumoase cuvinte: ,,mommy”. Au fost niște momente care au avut un impact emoțional asupra mea. Câteva zile nu am mai fost om, mă gândeam continuu la viața acelor copii și plângeam”, povestește tânăra.

În fața provocărilor și privațiunilor, copiii răspund cu seninătate și dorință de a comunica. Astfel, voluntariatul devine o cale de a construi punți între acești copii și o societate care, uneori, pare să-i uite.

Voluntariatul ca modalitate de dezvoltare personală și profesională

Cristina a învățat să empatizeze, să comunice eficient și să lucreze în echipă. Aceste competențe, dobândite prin activități de voluntariat, au devenit pietrele de temelie ale creșterii ei personale, pregătind-o pentru un viitor în care își propune să devină un agent de schimb în societate.

Întrebând-o pe Cristina despre satisfacțiile pe care le obține din voluntariat, am aflat că una dintre cele mai mari recompense constă în fericirea văzută pe chipul celor cu care interacționează. Pentru ea, voluntariatul reprezintă o formă de terapie, unde socializarea și crearea de noi prietenii aduc împlinire personală.

„Activitățile de voluntariat sunt terapie. Eu iubesc să merg la voluntariat. E excepțional când ai o echipă cu care știi că poți face orice indiferent de situație. Ai cu ce să te alegi din această activitate, și nu, nu material. E ceva mai mult decât material. E ceva ce se numește familie, bucuria de a lupta împreună pentru un scop. Ai oportunitatea să te dezvolți pe plan personal și profesional. Eu de când merg la voluntariat m-am schimbat foarte mult, am învățat multe lucruri”.

Într-o activitate care viza strângerea deșeurilor din zona satului Cristinei, aceasta a avut ocazia să obțină și recompensă „materială”. A învățat canoing și a avut parte de o experiență de neuitat alături de profesioniști din această sferă.

„Provocările au existat dintotdeauna”

Pentru Cristina, acest parcurs nu a fost lipsit de greutăți sau obstacole. Însă, cheia succesului în depășirea acestora constă în colaborare și încrederea reciprocă în cadrul echipei de voluntari. Fie că este vorba despre condiții meteorologice instabile sau provocări interpersonale, Cristina subliniază importanța solidarității și a sprijinului reciproc.

„Am avut zile în care a fost excelent, dar am avut și zile în care a plouat și a fost frig, dar asta nu ne-a oprit și nici nu ne va opri. Când știi că lupți pentru un anumit scop, nimic nu îți stă în cale”, spune Cristina.

Întrebată dacă s-a gândit vreodată să renunțe la voluntariat, Cristina răspunde categoric: „Nu pot renunța la ce mă face fericită.” Tănăra mărturisește că experiențele de voluntariat au făcut-o să realizeze că e mai puternică decât credea. Mai mult, ele i-au generat o conștientizare pe care deseori noi, cei mai norocoși, o pierdem din vedere: „Sunt un om bogat că am cui spune mamă, tată, frate, că cineva mă așteaptă acasă.”

De aceea, Cristina îndeamnă tinerii ca măcar o dată în viață să facă voluntariat, convinsă fiind că vor descoperi lumea fără teamă, vor deveni mai încrezători în propria lor putere de a aduce schimbări pozitive. Mesajul său transcende ideea simplă de implicare și se transformă într-o chemare pentru tinerii de astăzi să-și descopere vocația și să contribuie la formarea unui viitor mai echitabil și luminos.

Cristina Cornea nu este doar un voluntar; ea este un arhitect al schimbărilor sociale. Povestea ei nu se rezumă la simple fapte de caritate, ci reprezintă un manifest al puterii individuale de a aduce schimbări semnificative în lume.

Fotografii: Arhivă personală, Cristina Cornea