Material realizat de Dariana Cîrjan, 20 de ani, Mogoșoaia, Ilfov

Foto: Dariana Cîrjan

Fotografia pe film a început să mă pasioneze undeva spre sfârșitul liceului, iar după ceva research și foarte multă dorință de a pune mâna pe un aparat analog și pe un film cât mai repede cu putință, mi-am achiziționat primul meu aparat, second-hand, iar de atunci am început să tot trag cadre după cadre și să consum filme după filme, în încercarea de a vedea lumea din jurul meu și dintr-o altă perspectivă – lentila obiectivului. Am vrut să aflu mai multe despre fotografia pe film și astfel am stat de vorbă puțin cu cei de la isopatrusute, un laborator foto dedicat fotografiei și fotografilor analog. Îi vedeam în social media destul de des, aveam prieteni și cunoștințe care developau la ei și totul arăta atât de bine, încât, într-o zi, cu aparatul pe umăr și filmul proaspăt terminat în buzunar, le treceam și eu pentru prima dată pragul, iar după puțin timp, primeam scanate niște imagini de bună calitate. Cei de la isopatrusute sunt acei oameni situați chiar în inima Bucureștiului, care te primesc mereu cu zâmbetul pe buze când ai mai terminat un film și îl duci la developat, iar momentul meu preferat din studioul lor este acela în care intru și imediat îmi arunc ochii în spatele tejghelei ca să văd filmele, toate agățate în cârlige, unul lângă altul.

Fotografia pe film cunoaște o revigorare în ultimii ani. Poate fi considerată doar un „trend” care revine din ce în ce mai mult (la fel cum revine moda anilor `70-`80 sau vinilurile în muzică) sau este mai mult decât atât?

Matei Dumitru, fondatorul isopatrusute: Ne bucurăm să vedem că din ce în ce mai mulți oameni fac fotografii pe film. Fenomenul ia din ce în ce mai mare amploare de 12 ani încoace și suntem încântați că apar schimbări la nivel înalt – producătorii de peliculă mari, reprezentați de companii imense în care mișcarea este înceată, reușesc să aducă pe piață film stocks noi (material fotografic nou), iar cererea depășește oferta pentru materiale. În acest domeniu, există câte ceva pentru fiecare – fotografii profesioniști și fotografii „for fun” profită în egală măsură de film acum.

Din perspectiva unui laborator specializat, credeți că fotografia pe film continuă să evolueze, chiar și în zilele noastre? Dacă da, în ce sens?

Descoperirea amuzantă pe care am făcut-o construind un laborator este că modul de lucru este același ca acum 20 de ani. S-a schimbat mult, însă, relația dintre client și laborator. Folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziție în ziua de azi pentru a face developarea cât mai ușor accesibilă și agreabilă pentru pasionați și să livrăm scanări cât mai frumoase, în cel mai scurt timp posibil. Suntem bucuroși să vedem și foarte multe aparate foto și accesorii noi destinate fotografiei pe film și fabricate de mici producători, cât și filme reînviate de către producătorii mari de peliculă.

Fotografia digitală a evoluat până la urmă din cea analog. Care considerați că sunt punctele comune celor două, atât la nivel tehnic, cât și ca mediu de expresie artistică?

Noi considerăm că fotografia nu este definită de materialul suport, fie el de natură analog ori digital. Calitățile lor se disting din multe puncte de vedere, iar noi suntem încântați de felul în care filmul schimbă etica de lucru pe care o adoptăm atunci când facem fotografii. Formatul mediu, însă, depășește prin accesibilitate și performanță majoritatea alternativelor digitale.

Fotografii analog sunt destul de reprezentați la noi în țară? Credeți că ar trebui să existe mai multe inițiative pentru a-i publica pe acești fotografi (expoziții, evenimente dedicate etc.)?

Credem că spațiul cultural se află într-o dezvoltare continuă. Ținem foarte mult la comunitate, susținem cu drag inițiativele analog și sperăm să vedem cât mai multe oportunități noi pentru fotografi – indiferent de mediul pe care aceștia îl aleg.

Povestiți puțin despre cum v-ați simțit prima dată când ați developat un film tras de voi.

Pentru mine, prima oară când am developat un film a fost complet fascinantă. Din motivul acesta, am și început isopatrusute ca proiect de liceu. Am transformat fostul bufet în cameră obscură și am făcut cursuri de developare și de mărire pe hârtie cu colegii noștri de școală, așa că am văzut aceeași fascinație inițială de foarte multe ori. Mai târziu, a venit ideea să ne transformăm în laborator foto comercial, fiindcă simțeam cu toții nevoia unui astfel de spațiu dedicat fotografiei analog, pe care să ne putem baza pentru fotografiile noastre.