Material realizat de Delia Lungu

Dacă ești din Iași, sau dacă ai trecut vreodată pe lângă Facultatea de Chimie în ultimii șase ani, e imposibil să nu fi admirat astronautul de 15 metri înălțime desenat pe zidul clădirii. În 2015, când a apărut pictura murală în cadrul evenimentului Art To The Core, era printre primele inițiative vizibile de acest gen. Țin minte foarte clar – a fost o adevărată gură de aer să văd o pată enormă de culoare în mijlocul unui campus studențesc mult prea gri. Astronautul a fost primul care m-a convins că e de ajuns să văd o singură inițiativă ca să am încredere că, într-o bună zi, Iașul o să fie capitală culturală pe toate planurile. Între timp, pata de culoare a început să se multiplice în oraș. Tot mai multe organizații implementează proiecte de revitalizare urbană, implicare civică, dar mai ales de sensibilizare a opiniei publice în legătură cu diverse probleme din comunitate.

Unul dintre proiectele de succes este „inZIDerabilii”, în cadrul căruia a fost pictat un întreg zid construit, teoretic, pentru a preveni inundațiile, dar care e un simbol al excluziunii sociale, separând un cartier sărac de „restul” orașului. Cartierul din spatele zidului e cunoscut sub numele de Dallas, iar locuitorii se confruntă zilnic cu probleme la care autoritățile nu s-au gândit: nu există trepte, balustrade sau rampe. Oricine vrea să ajungă în Dallas trebuie să înconjoare sau să escaladeze zidul lung de 400 de metri și înalt de 2 metri. Artistul stradal HarceaPacea a ascultat problemele comunității marginalizate și s-a asociat cu mai mulți colegi artiști pentru a transforma zidul într-o lucrare de artă.

Fiecare artist în parte merită descoperit: Robert Ro, Kaps Crew, Kore, Monica Ivan, Bea Hopes, Grafo, Mihaela Neli Pavăl, Goes, Sfer, Snek, Rov, Burok. HarceaPacea este unul dintre cei mai prezenți artiști stradali din Iași, având nenumărate opere ascunse prin tot orașul. Șobolanii lui cu mască de gaz sunt peste tot. Harcea e un artist modest, dar pe care toți din breasla lui îl respectă și îl recomandă ca fiind printre cei mai buni. Cu el am vorbit despre tranziția lui de la graffer la artist stradal, fiindcă acum realizează mai multe lucrări cu mesaj activist, în văzul tuturor.

Experiența ta de graffer a început ca oricare alta – cu tag-uri* și throw-up-uri*. Cum ai decis că trebuie să te îndrepți spre lucrări care transmit mesaje activiste?

HarceaPacea: Tranziția a venit în mod natural. După o perioadă, a început să devină redundant să îmi scriu doar numele. Doream ca desenele mele să exprime mai mult decât un simplu scris stilizat. Începusem încă din acea perioadă să desenez pe hârtie lucrări cu mesaj, și a fost doar o chestiune de timp până când aveam să le transpun pe ziduri, inițial sub formă de paste-up-uri*.

Sprijinul pentru arta stradală scoate artiștii ca tine din underground, vă expune publicului mai larg. Ai putea, totuși, să renunți vreodată la lucrările de așa-zis „vandalism”*?

H.P.: Nu cred că aș putea, pentru că tocmai aceste lucrări fac diferența dintre un artist stradal și un muralist. E dorința intrinsecă de a-ți lăsa amprenta pe oraș, indiferent dacă ai sau nu un cadru oportun pentru a picta pereții.

Cel mai prezent leitmotiv în lucrările tale este șobolanul cu mască de gaz. De unde e inspirat și ce vrei să transmiți cu ajutorul lui?

H.P.: Șobolanul îl văd ca pe reprezentantul de seamă al faunei urbane. Probabil și succesul altor artiști internaționali care îl folosesc în mod recurent în opera lor m-a influențat. Masca de gaz o văd ca un simbol al disidenței și al activismului politic. Ea servește și ca memento cu privire la pericolul poluării și al schimbărilor climatice.

Cum îți alegi locațiile pentru lucrările tale spontane, care nu fac parte din proiecte?

H.P.: Cel mai adesea, locația o stabilesc cu ceva timp înainte de a interveni propriu-zis. O aleg în funcție de vizibilitate, accesibilitate, și mai ales dacă are vreo particularitate specifică care să îmi „dicteze” ce ar trebui să pictez.

Pe Bea Hopes am cunoscut-o întâi ca ilustratoare și studentă la Arte. Mai apoi, aveam să descopăr că a început să facă și artă stradală, ceea ce m-a surprins plăcut. Lucrările ei sunt ceva mai aparte decât stilul „tradițional” de graffiti (litere stilizate, tag-uri și throw-up-uri). Bea creează o poveste pe fiecare clădire pictată, invitând privitorul să se piardă, măcar preț de câteva minute, în universul ei fantastic.

Cum ți-ai descrie stilul? Ce te inspiră, ce vrei să transmiți?

Bea Hopes: În ultimii ani am început să introduc niște leitmotive în lucrările mele (fructe, paraziți). Încerc să ilustrez ideea de feminitate parazitată, care simt că mă reprezintă atât pe mine, dar și pe mulți alții care se întâlnesc cu impedimente în dezvoltarea lor socio-culturală. Pe scurt, aș spune că stilul meu e o pată de culoare pentru o tematică nu atât de roz.

Prima ta experiență ca „muralist” a fost în liceu, ai desenat un perete din clasa ta. Cum te-a influențat faptul că ai pictat acest perete? De acolo a început totul?

B.H.: Absolut. Eu am făcut o poză cu ilustrația și am pus-o pe Instagram – înainte postam orice făceam. La momentul respectiv îi admiram pe artiștii stradali vizibili prin oraș, dar nu îi cunoșteam personal. Pe Facebook am început să vorbesc cu unii dintre ei, au văzut ce fac și m-au chemat la Hubrica (spațiu comun de lucru voluntar destinat artiștilor din Iași), unde am făcut al doilea mural al meu – o demoniță. De atunci am început să fac paste up-uri, să dau tag-uri prin oraș. Așa am ajuns să fac artă stradală.

Vă descoperă oamenii mai ușor prin Street Art?

B.H.: Da, clar. Ultimul și cel mai mare proiect pe care l-am avut a fost să pictez un perete de 4 etaje, pe o școală. Au participat mai mult de 10 artiști și oamenii au fost foarte curioși: ne întrebau ce se întâmplă, le dădeam date de contact, le plăcea ce văd. Am fost chemați să pictăm săli de dans, cofetării. Tinerii sunt foarte interesați, întreabă, ne caută. Avem foarte multă susținere în sensul ăsta.

Crezi că publicul larg primește la fel de bine stilul tău, în comparație cu stilurile celorlalți artiști stradali cunoscuți în Iași (mesaje activiste, cuvinte stilizate)?

B.H.: Eu nu mă consider artist activist, dar diferența nu a reprezentat un impediment. Recunosc că atunci când lucrez cu artiști mai experimentați, presiunea e foarte mare. Am căzut și eu în capcana asta, dar acum mă ambiționează să mă ridic la nivelul așteptărilor. Oricum, nu ni se impune un stil concret. Organizatorii au încredere că noi, ca artiști, știm să combinăm utilul cu plăcutul și să creăm murale potrivite pentru locul în care pictăm.

În 2019 s-a născut și Asociația Artipic, care adună artiștii stradali din Iași sub umbrela unui ONG pentru a le facilita procesul legal (obținerea autorizațiilor pentru diverse proiecte), și a-i antrena în activități prin care aduc cultura urbană în comunitățile mai mici: cartiere, comune și sate. Despre proiecte, provocări, dar și despre viitorul artei stradale, am discutat cu Ana Octavia Preotu, președinta asociației. „Am lucrat în mai multe ONG-uri, am fost președinta unei asociații culturale din Iași. Colaborez de mai mult timp cu persoane care activează în domeniile creative, și în toate grupurile am ajuns la concluzia că ne ajută personalitatea juridică, mai ales o asociație, pentru a obține informații, autorizații, finanțări și sponsorizări. Încă din liceu îmi doream propriul ONG. După ce am contribuit la succesul (sau eșecul) mai multor proiecte, am decis să înființez propria asociație. Mi-am îndeplinit visul din copilărie!”

Recent ați inaugurat primul perete legal de practică* pentru artiștii din Iași. Cum a decurs procesul pentru obținerea acestui spațiu?

Ana Octavia Preotu: Peretele legal este un vis al comunității artistice devenit realitate. Încă așteptăm să primim acordul scris pentru peretele de practică. Avem autorizație de la Primăria Municipiului Iași pentru întregul proiect (care implică și reamenajarea zonei), dar nu avem încă acordul scris pentru transformarea zidului în zonă specială pentru desenat. Cum nu avem acordul specific scris, polițiștii locali prezenți la evenimentul de inaugurare ne-au spus că suntem pasibili de amendă. Nu suntem foarte siguri că reprezentanții autorităților au înțeles pe deplin ce facem noi, ce este un perete legal, sau care sunt nevoile și dorințele comunității artistice. Cert este că oricine poate să meargă să deseneze, iar noi suntem pregătiți să intervenim dacă apar probleme cu autoritățile.

Te surprinde interesul publicului pentru arta stradală sau e ceva care ar fi trebuit să se întâmple de mult timp?

A.O.P.: Nu mă surprinde, pentru că trendul în ceea ce privește arta stradală este unul ascendent la nivel global. La Iași, e clar că trebuia de mult să se dezvolte această scenă, mai ales că primele intervenții în acest sens au avut loc încă de la începutul anilor 2000. Iașul nu are un centru istoric propriu-zis, deci s-ar putea interveni, teoretic, peste clădirile comuniste. Avem precedente (în cartiere, pe turnul de apă de lângă gară, proiectele The Gathering, InZIDerabilii etc.), avem multe locuri cu potențial, avem artiști. Totul se blochează la autorități și instituții publice: birocrație, procese îndelungate și greoaie de obținere a aprobărilor. Mulți dintre artiști preferă să fie doar artiști – nu vor să își bată capul cu organizarea. Iașul are pretenții de capitală culturală, a fost și Capitala Tineretului din România, dar mediul cultural-artistic nu e dezvoltat pe măsură.

Susținerea pentru realizarea de picturi murale devine tot mai mare, companiile sponsorizează astfel de proiecte. Există pericolul ca arta stradală să devină o altă strategie de marketing?

A.O.P.: Poate fi vorba și de bunăvoința unor oameni din mediul privat, dar mai degrabă, sprijinul companiilor (fie că vorbim de finanțări, sponsorizări, concursuri) face parte din strategia de responsabilitate socială corporativă a acestora (cu atât mai mult în cazul companiilor multinaționale). De multe ori, cei care se ocupă de aceste inițiative nu au nicio legătură cu domeniul artei stradale. Nu se ia în considerare experiența artistului în realizarea muralelor, și de multe ori se cere să apară un logo cât mai mare pe lucrare. Este îngrădită libertatea artistului de a se exprima, până la urmă.

Recent a fost publicată o hartă urbană a Iașului, în care sunt incluse lucrări de artă din tot orașul. Care sunt obiectivele acestei inițiative?

A.O.P.: Ne propunem să promovăm arta și artiștii stradali, dar și să creăm un traseu turistic, care să pună în lumină și alte zone decât cele centrale, alte atracții decât cele clasice (monumente istorice, biserici, centre comerciale). Vrem ca turiștii să descopere Iașul așa cum este el, și cu cartierele muncitorești, Dallas, zona industrială. Prin intermediul acestei hărți, dorim să punem Iașul pe streetartcities.com.

Fiecare artist are un loc pe Harta Urbană în care ar vrea să își pună semnătura.

HarceaPacea: Aș alege o zonă centrală (zona Lăpușneanu), bine cunoscută pentru potențialul de regenerare urbană. Sunt acolo niște pereți foarte vizibili, bine amplasați, care nu oferă nimic din punct de vedere estetic în prezent.

Bea Hopes: Aș face ceva super fain pe pereții facultății mele. E destul de ironic că la Facultatea de Arte pereții sunt albi.

Ana Octavia Preotu: Vreau să susțin cât mai multe proiecte care vizează grupurile defavorizate. Prin pictura murală vreau atât să educăm persoanele din aceste grupuri, cât și să sensibilizăm societatea civilă. Mi-ar plăcea ca lucrările să fie adaptate la contextul social al zonei, să aibă un puternic impact emoțional.

Entuziasmul artiștilor stradali e cu adevărat contagios. E clar că ei văd un viitor mult mai colorat pentru Iași și inspiră tinerii ca mine să ofere o șansă în plus orașului din inima Moldovei. Visez la o studenție energică și, mai presus de toate, visez să fiu martora unei adevărate renașteri culturale în orașul meu natal. Din ce observ eu, suntem pe drumul cel bun.

*tag = semnătură personală stilizată, scrisă cu marker sau cu spray, de obicei într-o singură culoare

*throw-up = semnătură personală mai complexă decât un tag, alcătuită din litere rotunjite

*paste-up = desen pe hârtie, care este fixat pe pereți cu o pastă din apă și făină

*perete legal de practică = o zonă special desemnată pentru arta stradală liberă, unde nu e nevoie de autorizație și nici nu primești amendă pentru „distrugerea” unei proprietăți

*„vandalism” = lucrări realizate fără acord din partea proprietarului suprafeței respective, dar care nu ține de vandalismul clasic (tag-uri, obscenități etc.)