Interviu cu Adela Dadu, ghid turistic și montan

Câți dintre noi nu am căutat alternative la ieșirile în oraș cu prieteni, la festivalurile de muzică sau la planurile noastre de călătorie în străinătate… Însă câți dintre noi știau că se pot distra și în afara cluburilor și a cafenelelor, în afara party-urilor cu multă lume sau chiar în țară? În urma unei schimbări de perspectivă a modului în care ne petrecem timpul liber s-a născut inițiativa Anii Drumeției, un grup de tineri iubitori de munte care ne demonstrează, cu fiecare eveniment și drumeție pe care o organizează, cât de cool e natura și mersul pe munte.

Și mai la modă este să desfășori activități nonintruzive în aer liber, adică, în limbaj de specialitate, practicarea ecoturismului. Deja sunt câțiva termeni despre care știm foarte puțin, concepte pe care le-am mai auzit dar nu ne spun nimic sau chiar cuvinte complet noi. De aceea am ales să scriu despre această inițiativă, cea mai recentă de acest tip din Sibiu.

„Credem în puterea trupurilor istovite și a minților liniștite, în bucuria descoperirii și a redescoperirii, în nostalgia lucrurilor simple”, ne spune Sandy Stancu, consultantul în comunicare al echipei Anii Drumeției. „Respectul pe care îl arătăm față de natură, față de comunitățile pe care le vizităm, este același pe care îl purtăm pentru noi înșine. Un stil de viață sănătos implică alegeri conștiente, iar unde altundeva te poți apropia de tine însuți, dacă nu în natură?”

Cu dragostea de munte nu te naști, ea se cultivă prin tot felul de experiențe și trăiri diferite: extaz, neputință, speranță, bucurie, teamă. Este o gamă anume de emoții pe care numai mergând pe munte o poți atinge. Am povestit cu Adela Dadu, ghid turistic și montan, implicat în acțiunile din programul Anii Drumeției, despre cum să ne comportăm pe munte, care este relația tinerilor cu natura și a demontat mituri cu privire la drumețiile montane.

Ce înseamnă ecoturism și cât de cunoscut este el în rândul tinerilor?

Adela Dadu: Ecoturismul este acea formă de turism sustenabil în care turiştii vin direct în contact cu natura şi comunităţile locale. Aceştia experimentează diverse activităţi în aer liber şi descoperă cultura tradiţională locală în mod responsabil, ocrotind mediul şi contribuind la conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Ecoturismul aduce diverse beneficii destinaţiilor atunci când turiştii apelează la serviciile ghizilor locali, cumpără şi consumă produse locale, se bucură de diverse servicii şi facilităţi oferite de localnici.

Tinerii din străinătate (cu precădere din Europa şi SUA) au început să practice această formă de turism de câţiva ani. Încă din perioada pre-pandemică trendul turismului responsabil a început să fie tot mai răspândit în rândul adolescenţilor şi tinerilor. Asta deoarece aceştia au participat la diverse tabere tematice, au fost cercetaşi, au învăţat diverse noţiuni de protejare a mediului, schimbări climatice şi conservarea patrimoniului. Mulţi merg în drumeţii încă din copilărie alături de familie şi învaţă noţiuni elementare de mediu.

Tinerii din România, din păcate, nu au cultivat atât de mult aceste noţiuni. Nici şcoala nu le oferă cunoştinţele de bază, nici cultul drumeţiei nu este foarte dezvoltat. Digitalizarea din ultimii ani a scăzut şi mai mult interesul pentru activităţi în aer liber şi experienţe în natură.

Care este relația generației tinere cu muntele și cu natura?

Numărul tinerilor pasionaţi de natură şi drumeţii montane este încă unul extrem de redus. Atunci când avem drumeţii, tinerii sunt primii care se plâng de durata şi dificultatea traseului. Bunicii şi părinţii fac uneori faţă mai bine. 

Sper ca trendul să se schimbe şi să întâlnim tot mai mulţi copii, adolescenţi şi tineri pe traseele montane şi colinare. Noi încercăm să-i atragem şi prin organizarea unor ture tematice în care să exploreze flora şi fauna locală, să descopere istoria şi patrimoniul local într-un mod cât mai atractiv şi, de ce nu, să experimenteze gastronomia locală, sănătoasă – o altă provocare extrem de grea pentru noi.

Faptul că ne depărtăm tot mai mult de natură este doar un mit sau este realitate?

Depinde din ce perspectivă privim lucrurile. Teoretic, de la an la an, numărul turiştilor care ajung în zonele montane, în rezervaţii sau arii protejate e tot mai mare (vedeţi cazul Transfăgărăşanului). Aparent, am putea spune că omul e tot mai atras de natură, dar este o viziune înşelătoare.

Majoritatea turiştilor merg doar până unde au acces cu maşina, pătrund în mod agresiv în sânul naturii, distrug flora (e oribil cât de mult a crescut numărul «turiştilor» care merg cu maşina exact până pe vârful Cindrel pentru a rupe tufe de bujori de munte), sperie fauna (vedeţi cazul urşilor), lasă deşeuri, fac focuri şi grătare în zone nepermise, distrug poteci prin practicarea sporturilor motorizate. 

Aceasta e o «apropiere» cu impact negativ care dăunează grav mediului, e un viol asupra naturii, dacă vreţi.

De ce ai ales să devii ghid montan? Era un vis din copilărie?

Nu sunt ghid montan autorizat, dar merg săptămânal în drumeţii. Sunt ghid de turism, practic meseria încă din 2006. Da, mereu am fost atrasă de munte. Mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa la Gura Râului, am făcut nenumărate drumeţii în zonă. Mereu am îmbinat natura şi cultura, drumeţiile lejere cu descoperirea zonei rurale şi interacţiunea cu localnicii.

În ultimii ani, turiştii început să fie tot mai atraşi de activităţi outdoor. Oarecum m-am pliat pe trendul acesta şi mi-a plăcut mult. Fiecare zi în natură este o nouă aventură şi pentru mine. Nu mă plâng de rutină.

Cum trebuie să ne comportăm pe munte?

Aşa cum ne comportăm atunci când mergem într-o vizită la cineva drag. Cu respect, recunoştinţă şi mult drag. Mulţi turişti străini îmi spun că suntem nişte norocoşi deoarece avem peisaje atât de frumoase, floră şi faună diversificate, sate încă bine conservate. Noi ne-am născut şi am crescut aici, nu le sesizăm, nu conştientizăm valorile care ne înconjoară şi cât de mult lipsesc altora.

Trebuie să fim conştienţi şi să le respectăm. Nu lăsăm urme pe munte. Mergem în drumeţii, păstrăm potecile, nu rupem vegetaţia, nu lăsăm deşeuri în urma noastră, nu distrugem marcajele.

„La munte te duci doar vara, când e frumos afară” aud mereu de la părinți sau prieteni neinițiați. De unde preconcepția asta?

E concepţia moştenită de la părinţii şi bunicii hiperprotectori, aceeaşi care ne înfofolesc ca să nu «ne tragă curentul». La munte poţi merge în orice anotimp, însă trebuie să o faci cu responsabilitate. Te informezi în prealabil despre condiţiile meteo, te echipezi adecvat, urmezi doar traseele marcate şi nu te aventurezi atunci când vremea nu îţi permite.

Eu, de exemplu, ador drumeţiile toamna, iarna şi primăvara. Vara prefer vârfurile mai înalte sau pădurile dese pentru a sta departe de căldură.

Cum ar arăta infrastructura ideală pentru traseele montane?

Trasee întreţinute, bine marcate şi panouri de informare. Nu aş interveni mai mult. Trebuie să păstrăm natura cât mai sălbatică, aşa cum e ea.

„Cu bocancii potriviți poți merge până la capătul lumii”. Cât de important este echipamentul și pregătirea de dinaintea plecării?

Extrem de important. E o vorbă care-mi place mult «nu e vreme urâtă, ci doar echipament neadecvat». În ultimii ani am tot văzut «drumeţi» în şlapi, tenişi ori sandale în munţii Făgăraş. Au fost nenumărate situaţiile în care colegii de la Salvamont au intervenit pentru a salva turişti răniţi care s-au aventurat la munte cu echipament neadecvat.

Cel mai adesea observăm asta în rândul tinerilor. Vin la munte cu încălţăminte sport, treninguri ori blugi, haine subţiri care duc la situaţii extreme inclusiv hipotermie, chiar şi în august. Trebuie să înţelegem că muntele e imprevizibil, iar vremea se poate schimba de la o oră la alta.

de Teodora Minea

*Articol publicat în ediția tipărită, Exercițiul 18 #5