de Andreea Gheorghe, studentă în anul III la Jurnalism

Renunțarea la școală: cauze profunde, familiale și societale

România se afla, în 2022, pe primul loc în Uniunea Europeană atunci când venea vorba despre abandonul școlar, cu o rată de 16%, conform statisticilor. La polul opus, Croația are cel mai mic procent de copii și tineri care renunță la școală,  sub 2%. Până în 2023, UE a stabilit ca obiectiv o reducere a proporției celor care părăsesc prematur educația și formarea până la 9%.

Cifrele arată că în 2020/2021 și 2021/2022 elevii de liceu și cei din învățământul profesional au înregistrat cea mai mare rată de abandon școlar, în raport cu elevii din clasele primare și gimnaziu. Legătura dintre sărăcie și abandon școlar este strâns legată, deoarece sărăcia, principala cauză a abandonului școlar, plasează România din nou pe primul loc în Uniunea Europeană, cu un procentaj de 34,4 %, conform datelor.

Pentru a avea o imagine cât mai aproape de realitatea tristă din mediul rural românesc, am discutat atât cu Cristina Bulitele, mediator social într-o comună din județul Brașov, cât și cu câteva persoane care au experientat renunțarea timpurie la școală, cel mai adesea din cauza traiului greu al familiei.

Etichetarea „elev slab” reduce stima de sine și descurajează copiii să finalizeze școală

Conform mediatorului școlar, fetele sunt cele care renunță cel mai devreme la studii.

„În școala noastră (jud. Brașov, n.a.), spre exemplu, întâlnim o rată semnificativ mai mare a abandonului școlar la fete, indiferent de nivelul veniturilor părinților. Mariajul precoce, sarcinile, abuzurile din familie atrag după sine abandonul școlar.  Adesea, fetele sunt obligate să rămână acasă cu frații mai mici, din cauza sărăciei și a lipsurilor, devenind casnice.  Copiii care provin din familii dependente de instituții caritabile și din familii asistate social, abandonează școala într-o proporție mai mare.”

Abandonul școlar reprezintă o plagă socială care pare să nu se mai vindece în România. Problemele familale, rebeliunea, anturajul, sărăcia, lipsa unei educații adecvate, reprezintă, de asemenea, cauze care pot determina modul în care viața anumitor persoane decurge.

Dorina a mărturisit, spre exemplu, faptul că a renunțat devreme la școală din cauza căsătoriei în adolescență, cu partenerul ei de la acel moment, un om care însă nu i-a oferit niciun fel de sprijin; în cazul Crinei, motivul renunțării la școală a fost divorțul părinților și nevoia de a-și găsi un serviciu, pentru a putea supraviețui. Fără diplomă de bacalaureat, accesul la oportunitățile de muncă mai bine plătite i-a fost limitat, astfel și traiul de zi cu zi a devenit mult mai greu. Crina a putut să se angajeze în străinătate, într-o bucătărie ca personal auxiliar, în timp ce Manuela a reușit să se angajeze ca liftier, după ce a reușit să susțină bacalaureatul.

În calitate de mediator școlar, confruntîndu-se direct cu problema abandonului școlar, Cristina Bulitele spune, referindu-se la instituția în care activează, că observă că „a crescut numărul de elevi care abandonează școala primară, ei provenind majoritar din mediile defavorizate. Aceștia au șanse mici la o educație completă, venitul familiei și nivelul de viață nu le permite frecventarea cursurilor școlare. Abandonul școlar este determinat și de eșecul adaptării elevului la cerințele vieții școlare dar și a școlii la trebuințele individuale de învățare a elevului. De asemenea, dorința pentru independența financiară în raport cu familia din care provin, îi face pe unii copiii să o ia pe alt drum care, cred ei, le va aduce fericirea”.

Soluții pentru diminuarea abandonului școlar

Pentru a fi și mai aproape de elevii nevoiași, în pandemie, Cristina Bulitele a fost alături de elevii mai putin norocoși care nu aveau posibilități și nu se descurcau să intre la cursuri. „Din dorința de a-i ajuta și de a nu-i lăsa să aleagă alt drum – ne povestește ea – mergeam la fiecare copil în parte, din casă în casă, și îl conectam la cursuri, deoarece rata abandonului ar fi crescut în școala noastră și mai mult în acea perioadă.”

Mediatoarea școlară ne-a prezentat și câteva proiecte care se desfășoară la momentul actual în școală din satul ei, pentru diminuarea abandonului școlar, dar și soluții pentru scăderea numărului de elevi care renunță la școală, înainte de finalizarea învățământului obligatoriu.

„La noi în școală, există un proiect, Învață, Dobândește, Dăruiește, implementat de Inspectoratul Județean Brașov, care are ca obiectiv reducerea abandonului școlar și a fenomenului de părăsire timpurie a școlii, prin dezvoltarea unor măsuri integrate de susținere a educației preșcolarilor și elevilor proveniți din grupuri dezavantajate, a persoanelor care au abandonat școala, pentru a dezvolta o comunitate incluzivă. De asemenea, elevii care nu au reușit să promoveze ciclul primar și gimnazial sunt înscriși în programul educațional A doua șansă, pentru a-i ajuta să termine măcar opt clase.

Pe lângă aceste proiecte, formarea de mentori pentru sprijinirea și rezolvarea problemelor întâlnite de elevi, precum și organizarea de activități extracurriculare, ar fi unele dintre cele mai potrivite soluții”, ne relatează aceasta.

Persoanele cu care am stat de vorbă au regretat faptul că au renunțat prematur la educație, deși au admis că circumstanțe nefericite le-au adus în această situație care și-a pus amprenta asupra vieții lor ulterioare: „Uneori, în viață, suntem forțați să luăm anumite decizii, chiar daca nu sunt cele pe care ni le dorim. Adaptați-vă și învățați ce vă doriți, chiar dacă se întâmplă mai târziu” este sfatul Manuelei.

Imaginea principală a fost preluată de pe Pexels.