Scris de Giovana Matinelli, 17 ani, Colegiul Național Pedagogic Andrei Șaguna Sibiu

Reel după reel, scroll după scroll, simt cum apare vinovăția… dar, sincer, de cele mai multe ori nu e suficient ca să mă opresc. Nu mai e ca înainte, când vedeam telefonul doar ca pe o distracție.  Acum, s-a infiltrat în viața mea pas cu pas, până a devenit parte din rutina zilnică. Mă urc în autobuz și îmi pun căștile, trec prin supermarket și mă izbesc de lumini și zgomote, intru la sală și văd fețe, mișcare, ecrane. Însă poate cea mai intensă aglomerație este cea invizibilă: zeci de vieți, derulate una după alta, pe ecranul telefonului meu. Mă tot întreb dacă suntem cu adevărat pregătiți să ne comparăm atât de des, cu atâtea versiuni de „perfect” livrate în timp real.

Clișeul „nu mai sta atât pe telefon” nu aduce nicio schimbare reală, nici măcar atunci când am încercat eu însămi să reduc timpul petrecut în fața ecranului. Atunci m-am întrebat de ce vreau cu adevărat să fac asta și cum mă face să mă simt. Simt că-mi pierd timpul în loc să fac ceva productiv, mă compar cu alții și nu mă simt suficientă, iar supraîncărcarea cu informații inutile mă obosește. Așa am ajuns să înțeleg că problema nu e cantitatea, ci calitatea — nu telefonul în sine e problema, ci felul în care aleg să-l folosesc.

Un raport publicat de Mission Australia în colaborare cu organizația de sănătate mintală Orygen, care a analizat răspunsurile a peste 17.000 de adolescenți, arată că 97% dintre tineri folosesc rețelele sociale zilnic, iar 38% petrec peste 3 ore online. Cei care petrec între 1 și 3 ore zilnic pe social media — utilizatorii moderați — se simt, paradoxal, mai în control (61%) și mai dispuși să ceară ajutor atunci când au nevoie, comparativ cu utilizatorii excesivi. În schimb, cei care petrec peste 3 ore zilnic au raportat niveluri mai mari de stres psihologic și sentimente de izolare. Aceste date susțin ideea că moderația, nu eliminarea completă, pare să fie cheia unei relații sănătoase cu tehnologia.

Am vrut să înțeleg mai bine ce se întâmplă în spatele acestui comportament, ce se ascunde în spatele dependenței de ecrane și al comparațiilor constante. Pentru asta, am vorbit cu psiholoaga Felicia Iuliana Muntean, specializată în psihologie clinică și psihoterapie integrativă, cu o experiență de peste zece ani în domeniu— ca să aflu ce impact real are tehnologia asupra atenției și echilibrului nostru emoțional. Ea subliniază că totul pornește de la modul în care adolescenții aleg să folosească social media.

„Îmi amintesc de o adolescentă care a participat la atelierele Semn că Însemni. Ea ne-a povestit cum a ales să-și creeze un spațiu sigur în online, unde postează și citește materiale de creație. Pentru ea, social media a devenit un loc de inspirație, exprimare și descoperire personală”.

Rețelele sociale pot, așadar, să fie un mediu benefic – un loc de apartenență la comunități, de exprimare autentică a gândurilor și emoțiilor. Dar, adaugă ea, există și reversul medaliei: „Comparația este unul dintre cele mai mari riscuri. Social media promovează frecvent modele idealizate – fie că vorbim de aspect fizic, succes sau stil de viață. Repetarea acestor comparații poate duce la sentimente de inadecvare, rușine sau o stimă de sine dezechilibrată.”

Alexandra, o tânără în vârstă de 25 de ani, care a trecut prin astfel de experiențe în adolescența ei, povestește despre cum rețelele de socializare i-au afectat profund percepția de sine: „În adolescență, exista o tendință constantă de a te compara cu standarde ale corpului ideal. Aplicații precum Tumblr promovau adesea restricții alimentare extreme sau comportamente nesănătoase, de la diete drastice la idealizarea corpurilor subponderale.”

Presiunea exercitată nu a influențat doar modul în care se vedea, ci și valoarea sa ca personă: „Asta mi-a afectat foarte mult atât percepția asupra propriei persoane, dar și asupra valorii mele ca adolescentă, ca fată, viitoare femeie.” Cu timpul, maturizarea și studiul psihologiei au ajutat-o să-și construiască o perspectivă mai conștientă și echilibrată asupra propriului corp și a standardelor impuse de mediul online.

Daniel Ghițescu, un tânăr de 17 ani, își exprimă perspectiva asupra modului în care rețelele ne pot modela percepția și ce categorie, în principal, consideră că e mai afectată de acest fenomen: ”Recunosc că de multe ori mi-am reproșat în forul meu interior: De ce nu pot și eu să am atâția prieteni?, ori De ce nu pot să merg și eu în locurile  acelea?… Astfel uneori uiți că lumea postează doar segmentul fericit al vieții lor. Legat de presiuea antropică de a arăta ca și Kim Kardashian , consider că fetele sunt mai preponderent  expuse la această problemă. În general, tind să cred că băieții se compară în primul rând cu sinele lor din trecut, în timp ce fetele tind să se compare cu persoane distincte, probabil din cauza presiunii societății de a îndeplinii anumite standarde de frumusețe.

Boala e aceeași, simptomele diferă: fetele par mai afectate pentru că pun un accent mai mare pe acceptarea socială, iar băieții par să treacă mai ușor peste — deși și ei resimt presiunea. Chiar și eu simt acum, ca băiat, că trebuie să arăt, să mă îmbrac sau să ascult muzică într-un anumit fel. În secolul 21, nimeni nu mai e scutit. Standardele astea nu vin de la vecin sau de la sora mea — sunt impuse de figuri influente, care au dat tonul. Mi se pare absurd să dăm atâta valoare dorințelor de prim ordin — e ca și cum, în loc să evoluăm spre o eră a rațiunii și a conștiinței, alegem să facem un pas înapoi.”

Întrebată despre cele mai frecvente dificultăți emoționale și psihologice pe care le observă la tinerii care petrec mult timp pe social media, Iuliana spune:

„Un aspect des întâlnit este dificultatea de a se exprima sau a vorbi în fața unui grup de necunoscuți, întrucât a purta preponderent discuții în online presupune a avea un ,,scut”, a te proteja în spatele unui ecran. Își pot gestiona stările de disconfort cu mai multă ușurință având gândul că nu sunt văzuți sau expuși, alegând când și cum să răspundă.  Pentru mulți dintre ei expunerea este egală cu rușinea. În acest context putem vorbi despre elemente specifice anxietății sociale.  Această ,,protecție” poate să devină pentru unii dintre ei și o formă de evitare a realității, sau a unor aspecte neplăcute. Astfel în timp, acest sistem de evitare al emoțiilor neplăcute, conduce la conturarea sentimentului de singurătate, inadecvare sau chiar anxietate. ” 

Totodată Alexandra susține: „Faptul că ne petrecem majoritatea timpului pe ecrane mici ne face să ne simțim ciudat în legătură cu toate lucrurile mari care sunt în jurul nostru și cumva ne aduce un sentiment de disconfort. De aceea, în trecut, poate nu știam cum să relaționez cu prietenii mei, îmi era greu, ciudat, nu mă simțeam bine în multe situații. Cred că asta se datorează și unei schimbări de percepție.

De la un ecran foarte mic în care controlezi totul și totul este în mâinile tale, ai control 100%, să zicem, la  realitatea în care trebuie să te adaptezi. În unele situații nu ai control asupra zgomotului dintr-o cameră, asupra oamenilor care se apropie de tine, asupra tuturor acestor lucruri și se creează o schimbare de disconfort între modul în care percepi realitatea artificială și realitatea imediată.”

Cu toate că social media vine la pachet cu provocări precum distorsionarea percepției asupra realității și asupra propriei persoane sau dificultatea de a relaționa în afara ecranelor, nu putem ignora beneficiile sale: accesul la informație, oportunitățile de exprimare și conexiunile pe care le facilitează. Prin urmare, este oare realist să încurajăm tinerii să reducă drastic timpul petrecut pe telefon sau este mai important să învățăm să îl folosim conștient?

Iuliana precizează:”Este esențial ca tinerii să învețe să folosească conștient ecranele, acest aspect presupune un bun cadru pentru exersarea gândirii critice (ex: diferențierea între informațiile utile și dezinformare), identificarea scopului pe care îl au și a nevoilor psihologice care se află în spatele comportamentului de consum digital. De asemenea, o utilizare conștientă presupune și o responsabilitate pentru adolesent, în ceea ce privește timpul petrecut online sau conținutul urmărit. ”

Pentru a traduce această idee în practică, Iuliana ne-a oferit câteva strategii concrete care pot ajuta la dezvoltarea unei relații conștiente și sănătoase cu tehnologia: „Pentru a fi conștienți de relația pe care o au cu tehnologia, adolescenții au nevoie să devină obervatori ai propriilor comportamente. Pot ține un jurnal de ecrane (cei cărora le place să scrie, pot nota care sunt momentele în care sunt mai tentați să folosească ecranele, timpul petrecut, scopul, stările emoționale pe care le au înainte, în timpul, după utilizarea ecranelor), sau să instaleze aplicații care monitorizează timpul petrecut online. O relație conștientă cu ecranele presupune identificarea acelor momente în care folosirea dispozitivelor devine automată sau compulsivă, identificarea stărilor, senzațiilor din corp astfel încât să înțeleagă ce înseamnă ,,prea mult”, să își seteze un soi de limite personale, să existe pauze programate de la online.

Alegerea conștientă a conținutului urmărit (de exemplu: un conținut care inspiră), precum și alternarea cu activități offline poate aduce plus valoare, contribuind la dezvoltarea unei relații sănătoase cu tehnologia.”

În completare, Alexandra oferă propria perspectivă asupra modului în care putem cultiva un consum mai conștient de conținut online: „Cred că e important să ai un consum echilibrat. Poți admira lucrurile ideale, dar trebuie să știi când să pui punct și să fii recunoscător pentru cine ești acum. Să ai răbdare cu tine, să nu pui presiune doar pentru că vezi pe cineva care pare să reușească peste noapte. Contează mult să gestionezi ce preiei din online și să alegi conștient ce conținut consumi — uneori vacanțe exotice, alteori ceva educativ sau care te motivează.” –

Iuliana Muntean ne atrage atenția asupra importanței unei relații conștiente cu telefonul și sugerează alternative benefice:

„Timpul petrecut pe telefon este asociat cu nivelul de conștientă în utilizarea tehnologiei. Relația conștientă cu device-urile ar putea să mai facă referire la o perspectivă clară asupra factorilor declanșatori, cum ar fi de exemplu primirea de notificări de pe telefon, iar reacția imediată ar fi cea de verificare. În ceea ce privește activitățile pe care le-am putea introduce pentru a înlocui timpul petrecut pe telefon, aș face referire la domeniul dezvoltării personale, în funcție de interes și preferințe: cititul, desenul, fotografia, programarea, scrierea creativă; voluntariatul în domenii de interes. Sau alte activități recreative precum: sportul, drumeții sau ieșiri în natură, socializare cu prietenii, muzica sub orice formă. Acesta este un proces de explorare pentru fiecare dintre noi, iar atunci când nu știm ce ni se potrivește, putem începe prin a testa lucruri noi pentru a descoperi cum ne fac aceste activități să ne simțim.”

Așadar, nu trebuie să știm din prima ce ni se potrivește — important este să testăm, să simțim și să observăm ce ne face bine, pentru a facilita tranziția de la utilizarea excesivă a telefonului către activități care ne pot umple timpul într-un mod autentic și împlinitor.

Un alt lucru care a ajutat-o pe Alexandra să-și schimbe perspectiva a fost „ înțelegerea modului în care funcționează rețelele sociale — principiile din spatele lor, ideea de consumerism și cum ajungem să promovăm imagini imposibil de atins. Expunerea la conținut care demontează aceste idealuri a fost esențială. Chiar dacă azi se discută mai des despre editare și falsificare, algoritmii ne arată în continuare ce consumăm cel mai mult, așa că e important să alegem conștient ce vrem să vedem.”

Întrebat ce mesaj ar transmite tinerilor despre folosirea rețelelor sociale, Daniel a răspuns fără ezitare:”Puneți informațiile la îndoială, chestionați ceea ce vi se spune și vi se prezintă: lucrurile nu sunt mereu așa cum par. Să nu vă opriți niciodată să puneți întrebări despre lume, niciodată!”

*Materialul a fost realizat în cadrul proiectului Atelierele de jurnalism comunitar pentru tineri, organizat de Biblioteca Județeană Astra, American Corner Sibiu și Asociația Capital Cultural.