Împreună…

Am uitat sensul acestui cuvânt. Ne-am obișnuit să fim mereu pe cont propriu, să fim independenți și individuali. Ne spunem mereu: „Mai bine fac eu singur ceea ce am de făcut, așa știu că va ieși ceva bun și va fi așa cum vreau”. Ne bazăm doar pe noi, doar pe ideile noastre, fără să mai luăm în calcul faptul că alții pot avea idei pe care le putem contopi și forma ceva mai bun. Am învățat să avem încredere doar în noi, pentru că știm că noi nu ne putem trăda.

Am uitat că împreună, putem schimba ceva. Cu toții ne plângem că nu este bine acum. În loc să ne adunăm cu toții, să formăm o putere imbatabilă, preferăm să stăm fiecare în casele noastre și să ne plângem de conducere, sistem, modul în care lumea te autodistruge. Împreună am putea schimba ceva, am putea face diferența, dar aici intervine și mândria și orgoliul.

Împreună am putea schimba orice. Împreună am face o lume mai bună. De la orașul, județul, țara noastră, până la continent și întrega lume. De la conducere, la sistem. De la mentalitate, la mediul înconjurător.

Text: Karina Comsa

Cu toții știm cât de pustiu este deșertul, însă, cu ajutorul cactușilor, poate deveni mai viu. Bineînteles că nu este doar unul, astfel, cu toate că sunt puțini, împreună, cactușii ajută deșertul să pară mai prietenos.

Așa e și în viață, împreună putem transforma ceva pustiu în ceva plin de viață. Fie că e o trupă, un proiect sau un loc de muncă, fiecare terbuie ca împreună să transmită un mesaj, să ajute societatea. Faptul că putem împărtăși iubirea cu alte persoane din viața noastră este cel mai important și minunat lucru. Împreună suntem frumoși.”

Text și vizual: Păvălucă Daria Nicola

17 ani, clasa a 11-a, Liceul Teoretic Onisifor Ghibu

Cântecul strămoșilor ne unește și ne vindecă sufletele. Trăim împreună pentru pământul nostru, împreună pentru natură și îi aparținem acesteia.

Text și vizual: Sandu Dariana

18 ani, clasa a 12-a, Liceul de Arta Sibiu

Cuvântul împreună mi se pare atât de relativ. Mai nou nu este nevoie de o apropiere fizică pentru a putea fi împreună cu cineva. Și totuși asta poate fi ceea ce ne lipsește, și este păcat. Apropierea fizică s-a diminuat din cauza reținerilor de a interacționa cu alte persoane față în față. Apare frica de obligații și se dezvoltă o anumită comoditate.
Deși poate nu mulți sunt de această parere, împreună ar trebui să însemne enorm pentru noi toți.

Text si vizual: Georgiana Popa

18 ani, clasa a 12-a, Liceul de Arta Sibiu

Ne încurcăm uneori unii în ideile celorlalți. Modelăm, tăiem și construim cuvinte, dar pentru început, decidem dacă vrem să ascultăm persoana de lângă noi. Am ilustrat un dialog mai mult sau mai puțin bilateral, în care oamenii reacționează diferit la informație: înțeleg parțial, se bazează doar pe un singur fir al discuției sau aleg varianta complicată, au răbdare și caută adevărul. Putem lega firele individual, ori ne putem asuma riscul și să ne conectăm.

Text si vizual: Popa Teodora

16 ani, clasa a 10-a, Colegiul national Gheorhe Lazar

La început, când am început să pictez, am pornit de la ideea de “sentimente”. Corpul meduzei fiind nucleul, inima, iar tentaculele reprezentând fiecare sentiment. Fie el de bucurie, tristețe, dragoste , pasiune, acei “fluturași” pe care îi simțim când ne îndrăgostim, când suntem împreună cu acea persoană. Poate reprezenta ideea unei comunități care nu ar funcționa dacă nu s-ar implica fiecare tentaculă. Fiecare tentaculă are rolul ei. Fie că ajută mai mult sau mai puțin. Doar impreună putem funcționa. În dragoste, într-o societate, într-o familie, într-o comunitate, în viață.
Și tu ești o tentaculă. Joacă-ți rolul în meduză.

Text și vizual: Paștiu Antonia

17 ani, clasa a 10-a, Liceul de arta Sibiu

Odata ce ai ajuns într-o zonă maximă de comfort ai tendința să crezi că, niște ore pe discord pot înlocui cu ușurință timpul petrecut cu cineva. Cuvântul împreună ajunge să însemne doar o interacțiune verbală care nu mai necesită și apropiere fizică.

Acestă izolare a arătat multora că, deși am păstrat legătura cu cei apropriați pe internet, tot ne este dor să fim împreună cu ei.

Text și vizual: Frățilă Alexandra

17 ani, clasa a 10-a, Liceul de Arta Sibiu

Pe măsură ce umanitatea a evoluat, atât din punct de vedere tehnologic, cât și social și cultural, un fenomen nemaivăzut în istoria planetei a început să-și facă simțită prezența: globalizarea. Rase, culturi, obiceiuri, tradiții și moduri de a trăi au început să se amestece, să tindă spre a se omogeniza. Chiar și astăzi, când toată lumea vrea să fie diferită, se poate observa cum începem să semănăm tot mai mult. Asta pentru că ne uităm. Ne uităm unul la altul cum facem de secole. Comportamentul acesta nu a venit odată cu tehnologia. Ne comparăm cu cel de lângă noi în căutarea senzației de împlinire încă dinainte să fim măcar civilizați, în cel mai timpuriu sens al cuvântului. Dar acum ne putem uita mult mai departe și la mult mai multe persoane în același timp. De fiecare dată când ne uităm, împrumutăm o fărâmă din ce am privit și o alipim propriei persoane. Așa se face că, împrumutând din ce în ce mai mult unul de la altul, miliarde de la miliarde, devenim cu toții un pic mai asemănători cu restul, azi mai mult decât am fost ieri. Care este finalitatea acestui experiment? Cum va arăta Pangeea socio-culturală a umanității? Vom ajunge acolo? Continentele se mișcă la viteza la care cresc unghiile de la maini… Și totuși există cutremure.

Text și vizual: Scarlet-Ritter Matthias

17 ani, clasa a 11-a Colegiul National Octavian Goga Sibiu

În această reinterpetare a tabloului lui Paul Gauguin am încercat să arăt, la fel ca el, etapele vieții unui om. Citit de la dreapta la stânga, figurile din prim-plan reprezintă copilăria, perioada adultă și bătrânețea, figura din spate, în original o statuie, poate repezenta spiritul nostru după moarte. Astfel, tabloul prezintă o viață de om și versiunile noastre care există împreună în noi. Simultaneitatea ipostazelor poate produce o imagine frumoasă, dar cel mai frumos lucru este faptul că indiferent deschimbările din viața noastră, aceste versiuni pot trăi împreună în interiorul nostru

Text și vizual: Fidileș David

18 ani, Clasa a 12-a, Colegiul Național Octavian Goga