Interviu realizat de Teodora Minea, 19 ani, studentă

În cele din urmă a făcut facultatea de Finanțe-Bănci. „Și așa mi-am călcat pe prima fobie”. Apoi a ajuns să aibă o cafenea luminoasă în centrul Sibiului. 

Înainte de pandemie mergeam aproape zilnic la Lumos. Acolo editam texte, acolo mă întâlneam cu prietenii cei mai apropiați și discutam filozofie, acolo am cunoscut oameni cu care urma să lucrez, acolo îmi beam cafeaua dimineața, în loc de primele ore de la școală, acolo îmi luam prânzul când mă grăbeam. Tiberiu Gândilă era mereu acolo, dincolo de bar, sau printre mesele pline, și vorbea cu fiecare client în parte. Așa ne-am cunoscut, și mi s-a părut unul dintre personajele pozitive ale comunității. Dacă Lumos-ul este un loc al luminii, al întâlnirilor, Tibi împreună cu Cristi Fleșeriu, partenerul său de afaceri, sunt cei care întrețin atmosfera deschisă. Sunt mereu împreună și mereu cu zâmbetul pe buze. Dacă vreodată am avut o zi proastă, știam că acel mic local dintr-un colț de centru mă va face să mă simt bine.

Am fost mereu curioasă de povestea din spatele acelui loc aproape rupt de atmosfera generală a orașului. Așa că, în spatele unei cești de ceai negru, într-o duminică însorită, am stat la o poveste cu Tiberiu Gândilă. Un mozaic uman. Pe baza celor două fobii ale sale, restauranele și băncile, a reușit să-și facă un viitor. A terminat Liceul de Artă din Sibiu, la profilul de muzică, dar a preferat să-și facă propriile afaceri. „Încă de mic eram cu antreprenoriatul. Voiam mereu să cumpăr, să vând tot felul, nu conta, numai să fac bani, să fac și eu de o înghețată.” Părinții ar fi vrut, ca de obicei, ceva stabil pentru fiul lor. Dar acesta avea planuri mai mari, voia să-și ia singur viața în mâini. Așa a ajuns în Statele Unite prin programul Work&Travel. 

„Recomand la facultate în special proiectele internaționale, sau orice experiență de acest gen: Work&Travel, Erasmus. E foarte important să vezi cât mai mult, să încerci cât mai multe lucruri noi, să vezi comunități noi de oameni. Astea îți deschid foarte mult orizontul. Every stranger is a friend you don`t know yet. Suntem învățați de mici „nu vorbi cu străinii”. Mie mi se pare cea mai mare prostie. Vorbește cu cât mai mulți.”

Cum ai început?

Am știut că trebuie să-mi iau viața în propriile mâini și să încerc orice. Și așa am făcut. Efectiv orice, ca să văd cum funcționează. Așa mi-am făcut prieteni prin China… peste tot, și din multe domenii. But I did eat a lot of shit. 

Să nu vezi niciodată ca un capăt de lume dacă nu-ți iese ceva. De-aia nu mă prea vezi pe mine niciodată supărat, chiar dacă am avut o zi proastă. Îmi zic „am avut o zi proastă, înseamnă că mâine va urma ceva de bine”. 

Cu ce fel de persoane te înconjori? Cine te motivează?

Sunt înconjurat de oameni care sunt mult peste mine, și financiar și ca experiență, ca mentalitate. Poate este puțin inconfortabil la început să recunoști, dar asta e și ideea. Dacă este să îi spun ceva unui tânăr este să se înconjoare de oameni de succes.

”If you`re the smartest from the room, change the room”

Asta mi-am dorit mereu. Nu suport gândul că cineva dintre cei cu care mă înconjor muncește mai mult decât mine. E foarte important, și mereu am avut numai de câștigat din asta. Nu ai timp de ieșit la 18 ani! Nu trebuie să ieși, nu trebuie să ai weekend în care să nu faci ceva util cu viața ta. 

Ești adeptul lucrului cu prietenii?

Nu. Deloc. Lucrul cu prietenii este foarte tricky. Dar eu cu Cristi Fleșeriu suntem prieteni, suntem parteneri, asociați, suntem colegi și avem respect unul față de altul. Suntem foarte diferiți la lucrurile mici. Dar nu ne certăm niciodată pe lucrurile importante, pe valori, pe mindset. Am învățat din greșeli împreună, am râs, am plâns, nu ne-am certat niciodată și asta a fost un lucru foarte bun. Împreună am dezbătut și ideea de cafenea. Amândoi am avut oportunitatea să lucrăm cu mai mulți parteneri, dar mereu ne-a adus viața împreună.

Știi de ce nu funcționează lucrul cu prietenii de fapt? E atitudinea aia de „lasă că îmi permit să vin azi mai târziu, că suntem prieteni și ne înțelegem noi”. Și de acolo încep discuțiile, inegalitățile. Și noi când am început ne-am făcut business plan-ul de la început, am pus pe hârtie ceea ce trebuia să facem și le-am împărțit pe toate la jumătate. Suntem parteneri, mai presus de toate. În viața de zi cu zi suntem prieteni, ieșim la cafea împreună, ieșim în concedii împreună, dar când suntem la lucru suntem numai colegi, numai asociați. Trebuie să faci lucrurile foarte ferm. E foarte important respectul reciproc. Noi muncim foarte mult, faptul că ne vezi mereu la local este o mică parte din munca noastră. 

Ce impact are Lumos în comunitate? 

Lumos este un loc de întâlnire, aș putea spune un reper. Acolo unde mereu ai timp, ai idei. De acolo vine și numele de Lumos. Înseamnă enlightening. Este un loc de iluminat, de idei noi. Am vrut un loc care să le îmbine pe toate: design plăcut, spațiu destul în care să te desfășori, cu produse de calitate.

Cu ce greșeli v-ați confruntat și ce ați învățat din ele?

Nu am avut răbdare. Trebuie să ai foarte multă răbdare în afaceri. Trebuie, ca atunci când faci un buget, să ți-l triplezi cel puțin. Cu toate că sunt destul de bun matematician și pot să-mi calculez lucrurile la virgulă, recomand tuturor să-și tripleze bugetul. Mai bine să rămâi cu bani decât să îți dai seama pe parcurs că nu poți duce lucrul până la capăt. Am și fost nevoit să renunț la câteva business-uri din cauza asta, că mi-am făcut bugetul foarte strict și a trebuit să aleg.

Eu îmi notez toate greșelile pe hârtie. Nu le consider neapărat greșeli, cât oportunități de a învăța. Dacă am eșuat într-o afacere, încep să pun pe hârtie lucrurile pe care le-am făcut bine și greșelile pe care le-am făcut, punctele tari și punctele slabe. Când vine altă oportunitate, mă uit să văd ce am făcut în trecut, ca să nu mai repet aceleași greșeli, ca să mă dezvolt. Și așa crești. 

Cine te-a inspirat?

Virtualul este una dintre binecuvântările secolului 21 fiindcă ai acces la enorm de multă informație. Dar trebuie să ai și un filtru, să ai grijă ce asculți, ce urmărești.

Nu-mi place să dau nume în general. Dacă eu zic ascultă-l pe X, poate altora nu li se potrivește. Trebuie să încerci multe lucruri, chiar dacă nu îți plac, și după îți vei da seama ceea ce îți place cu adevărat. Nu știi de ce ești pasionat dacă nu ai încercat nimic. Eu am încercat foarte multe lucruri, am ascultat de foarte mulți mentori, personalități, am citit multe cărți și apoi am ales ceea ce mi se potrivește.