Material realizat de Vlad Furdui, 17 ani, Câmpina, județul Prahova

Ce vă sugerează anul 1994 în România? Deși eram în plină tranziție economică iar șomajul creștea alarmant, echipa națională de fotbal a reușit să umbrească toate astea prin meciurile cu Columbia și Argentina la Campionatul Mondial de Fotbal, găzduit de SUA. Însă, ce ne-a mai făcut, de atunci, să recunoaștem performanțele alor noștri pe scena sportului internațional?

Simona Halep și gloria de pe iarba londoneză

Nu puteam începe decât cu Simonica noastră și ale ei trăznăi. Cumva această victorie a fost previzibilă, Halep pierzând un singur set în celelalte 6 meciuri premergătoare finalei, însă modul cum a „măturat” cu Serena Williams, care probabil e mai disprețuită de români decât ziua de luni, a fost cireașa de pe tort. Victoria a făcut valuri pe social media, unde au lăudat-o de la Iohannis, la editura Charlie Hebdo sau chiar vecina de la etajul 3. Ziua de 13 iulie ne-a făcut pe toți să ne simțim fericiți și mândri că suntem români.

Băieții de la U21

Să fii obiectul de discuție al bătrânilor care joacă table sau care stau la coadă la pâine înseamnă că ai făcut ceva. Băieții de la Naționala U21 au reușit, prin prisma victoriilor cu Anglia și Croația să le amintească celor 1,2 milioane de români din Italia de origini. Ba mai mult, în urma calificării celor mici în semifinale, lumea chiar a ieșit în stradă să sărbătorească, lucru ce nu s-a mai întâmplat de mulți, mulți ani. Am rămas nu doar cu amintirea discursurilor lui Radu, lui Ianis salutându-l pe tatăl său la Cesena sau “Hai Florineeel”, ci cu speranțe pentru încă o generație de aur.

CN8 sau Messi din handball

Acum un an și ceva, România reușea încă un Campionat European remarcabil, clasându-se pe locul patru. Capul de afiș a fost, mai mereu, rezervat minunatei Cristina Neagu, poate cea mai bună handbalistă din toate timpurile. Cu o medie de 12 goluri pe meci, aceasta a călăuzit Echipa Națională către un loc patru neașteptat, multă lume speculând capabilitățile altor jucatoare precum  Crina Pintea sau Eliza Buceschi. Personal am fost uimit de impactul signifiant al acestui turneu final asupra românilor, mai ales în urma trimfului cu 31 la 23 în fața Norvegiei.

Copiii invadează Național Arena

După ce UEFA ne-a suspendat terenul pentru meciul cu Norvegia, FRF a reușit să obțină o concesie ce constă în permiterea copiilor sub 14 ani pe stadion. Nu mai puțin de 30.000 de spectatori au fost la acel meci, doborând astfel toate recordurile de asistență. Este exemplul perfect de cum fotbalul ne poate aduce aproape, de cum elevi din Suceava, Satu Mare sau Arad au călătorit toata ziua doar ca să îți vadă favoriții jucând, cântând „Deșteaptă-te române” și exaltând de bucurie când Mitriță a deschis scorul pentru tricolori. Deși fusesem egalați în prelungiri, majoritatea a fost mai influențată de peisajul din tribune, de multitudinea de copii prezenți, decât de rezultat în sine.

Exemple de genul acesta sunt puține însă. Din păcate sportul în România nu progresează, ci supraviețuiește. Acesta este cel mai bun ambasador al unei țări și are puterea de a transforma o populație într-un popor, schimbare de care noi toți avem nevoie.

sursa foto: pagina de Facebook a Cristinei Neagu