Pentru cei interesaȚi de studiile în străinătate, am întocmit un fel de ghid informativ despre procesul de aplicare, viața de acolo și alte impresii. Am întrebat câteva persoane din grupul meu ce le-a determinat să aleagă țara respectivă pentru studiu, în ce a constat procesul de selecție și cu ce este diferit sistemul de acolo față de cel de aici. Eu studiez fotografia în Londra, iar impresiile mele le veți regăsi printre răspunsurile de mai jos.
Ștefania Imbuzan, 21 ani, informatică media, Berlin, Germania
M-am îndrăgostit de Berlin după o excursie educativă din liceu și am știut că o să vreau să locuiesc acolo. Alegerea facultății a fost destul de spontană, ratasem perioada de înscrieri de după bacalaureat și am decis să încep în primăvară la una dintre puținele facultăți cu opțiunea aceasta, decât să aștept un an întreg. Dacă mi-ar fi plăcut informatica în liceu probabil că aș fi rămas în țară. Alți factori decisivi au fost faptul că știam deja limba germană și că prietenul meu este din Berlin.
Avantajul în Germania este că (în general) procesul de admitere se face pe baza notelor din liceu și a mediei de bacalaureat, așa că nu a fost nevoie să mă pregătesc pentru un examen. Aplicarea la facultate s-a făcut prin intermediul a două site-uri, a fost nevoie să traduc și să legalizez multe documente, o parte le-am adus personal la Berlin, iar restul le-am trimis prin poștă. Am fost de multe ori foarte confuză ce documente sunt necesare și în ce formă trebuie trimise, a ajutat însă faptul că mă împrietenisem cu un român de la facultate care trecuse deja prin procesul de aplicare.
Poate că este ceva tipic în facultate, nu doar ceva ce ține de sistemul german de învățământ, dar cel mai mult m-a uimit cât de degajate sunt orele de curs și laboratoarele, putem mânca, ieși și intra, sta pe telefon. Chiar și relația cu profesorii este altfel decât mă așteptam, sunt toți foarte prietenoși și doritori să ne ajute, ne îndeamnă să îi întrebăm când ceva este neclar, sunt deschiși la critică și înțelegători. Facultatea mea este cea mai mare de felul ei din Berlin și este foarte bine dotată, de la laboratoare moderne, până la bibliotecă și cantină. În campusul meu există chiar și o grădină cu stupi, un ștrand lângă râul Spree și un club. La început m-am simțit ca într-un film american când mergeam pe coridor.
Anca Mărginean, 21, Studii europene, Amsterdam, Olanda
Pentru a aplica la University of Amsterdam a trebuit să întocmesc un dosar care să conțină urmatoarele documente: CV, o scrisoare motivațională (o pagină), două scrisori de recomandare de la profesorii din liceu, foaia matricolă și diploma de bacalaureat. Eu am decis să aplic cu ajutorul consilierilor de la Universalio. Universalio este o companie care asistă studenții în procesul de aplicare la universități din străinătate. Simplu spus, consilierul s-a asigurat că toate documentele mele erau puse la punct și scrise corect gramatical, și că respect toate termenele limită pentru trimiterea acestora. De asemenea, mi-a oferit multe informații practice și sfaturi despre cum să mă descurc la facultate în străinătate. Toate informațiile legate de documentele pe care a trebuit să le trimit sunt disponibile și foarte ușor accesibile pe site-ul facultății.
Sistemul de învățământ din Olanda este în primul rând diferit din punct de vedere al structurării semestriale. Dacă în România studiezi 5-6 materii timp de un semestru la sfârșitul căruia ai o perioadă de sesiune când dai examene la materiile studiate, în Olanda studiezi în general câte două materii timp de două luni, la finalul cărora dai examen la acele două materii. Apoi începi cu alte două cursuri timp de două luni și tot așa până la sfârșitul anului.
Poate cea mai mare diferență între cele două sisteme de învățământ mi se pare relația dintre profesori și elevi. În Olanda, indiferent de vârstă și gradul profesorului, tot timpul comunicăm folosind numele mic. Suntem încurajați să avem o relație cât mai deschisă cu profesorii. Sunt organizate „pub lectures”, mai exact ieșiri într-un bar cu un profesor unde acesta ține o prezentare pe un anumit subiect relevant celor ce studiem. Suntem tot timpul încurajați să punem întrebări și să ne implicăm activ în discuțiile de la seminarii. Ideea este să existe o atmosferă cât mai relaxantă și comfortabilă în timpul cursurilor pentru ca studentului să nu îi fie frică sau rușine să vorbească, să pună o întrebare, să susțină un punct de vedere.
Totodată, studiind în engleză la o universitate din Olanda, restul colegiilor mei vin de prin toate colțurile Europei și nu numai. Suntem un colectiv internațional ceea ce m-a ajutat să învăț foarte multe și să întâlnesc oameni cu cele mai diferite și interesante povești de viață. Iar faptul că stai pe holul facultății și auzi 4-5 limbi diferite vorbindu-se în jurul tău, îl consider un lucru special.
Daria Moga, 20, Medicină, Rostock, Germania
Am ales Germania din mai multe motive, dar cel mai mult pentru că voiam neapărat să plec cât mai departe de casă. Mai știam lume plecată și părea interesant să mă trezesc la capătul lumii singură, să văd cum mă descurc. Dacă e mai bine în Germania în medicină mi-e greu să zic, doar am văzut un singur sistem, dar cred că pot spune sigur că sunt mult mai mulți bani, iar asta ajută, pentru dotări, pentru cercetare… În general aș zice că studiul în străinătate te deschide mult spre alte lumi, iar pe mine m-a învățat să îmi fac prieteni din toate țările și să apreciez mai multe culturi diferite. Am aplicat online, printr-un site numit hochschulstart.de. Admiterea e centralizată, ca un fel de admitere la liceu la noi. După ce ai nota de la bac, pe site-ul ăla pui 6 opțiuni de facultate. Ai nevoie de diploma de bac, diploma de limbă (e nevoie de nivel C1 pentru medicină) și niște formulare pe care ți le dau ei să le completezi. Opțional, dacă nota de la bac nu e așa bună, există un test special pentru cei ce vor să studieze medicină. E o combinație de test de inteligență și probleme de mate, chimie, fizică, dar nu trebuie să înveți formule sau alte chestii înainte. În funcție de punctaj și unde te plasezi pe curba lui Gauss, testul poate să îți îmbunătățească nota de la bac.
Răspunsurile vin destul de târziu, pe la sfârșitul lui septembrie, deci trebuie și răbdare.
La facultate, atmosfera e foarte relaxată. Colegii nemți m-au lecuit de “stres”, deși eu înainte nici nu mă consideram o persoană crispată. E mentalitatea că dacă îți vezi de treabă în ritmul tău, nu are ce să fie rău, la sfârșit toate se așază.
O mare diferență față de România e că la facultatea mea nu există “sesiune”, dăm examene și teste mereu, aproximativ în fiecare săptămână. Se încurajează învățatul constant, iar la început mi s-a părut greu, dar cu timpul mi-am făcut o rutină și au încăput și altele în program. La medicină în general, indiferent de unde studiezi, e mult și greu. Ceea ce e poate diferit față de România e că profesorii sunt mult mai deschiși cu studenții. Un profesor “mare” de-al nostru, care a și ieșit la pensie anul ăsta, ne-a invitat după examen la bere și ne-a povestit din viața lui de student, alt profesor organizează înainte de câte un examen important “croaziere” pe mare, în care discutăm și recapitulăm materia câteva ore cât ne plimbăm pe marea baltică. Nu e asta regula, mai sunt și profesori care țin foarte mult să le trecem toate titlurile când le scriem un mail, dar tendința pare să fie către profesorii “cool”, pentru că au văzut că nu scade respectul studenților dacă ești mai relaxat, iar noi învățăm cu mai mult drag.
Organizația de studenți ne ajută, și pe mine m-a ajutat mult la început, pentru că am putut să scriu tot ce nu mi-a convenit într-un mail și ei chiar se “ceartă” cu profesorii dacă studenții se plâng de ceva. Ca peste tot, sunt și la noi multe probleme mai mici sau mai mari.
Maria Blaga, 19 ani, fotografie, Londra, UK
Am ales Londra pentru că am considerat că e important și unde studiezi un subiect ca arta, pe lângă ce studiezi. În Londra există oportunități incredibile pentru internshipuri la companii/reviste/studiouri/galerii/muzee mari. Sunt expoziții minunate și este intrare gratuită la unele din cele mai mari muzee din lume. Mai ales dacă cauți să te lansezi și să-ți stabilești niște contacte, te ajută să mergi la evenimente ca și deschideri de expoziții unde poți să bei un vin și să discuți cu artiști, curatori. Dar fiecare ar trebui să-și facă alegerea gândindu-se la care sunt prioritățile personale; costuri, facilitațiile facultății, daca te intereseaza strict cursul sau cauți să ai și oportunități extra-curiculare. Am ales Londra pentru că este un loc care oferă multe, pe când, din păcate, în Romania lucrurile stau mai restrâns.
Eu am avut noroc că am plecat fix înainte să înceapa toată nebunia cu Brexitul și înca aveam asigurată taxa de școlarizare plătită de guvern. Acum nu știu cum este pentru cei care vor să vină la studii, dar sunt o grămădă de siteuri unde există access la informații, inclusiv site-urile facultăților. Pentru aplicare am avut nevoie de un portofoliu, de o scrisoare de intenție si una de recomandare, un fel de CV completat direct pe site-ul de aplicare britanic UCAS și de notele din bacalaureat. La facultăți de artă se mai fac și interviuri, dar depinde. Documentele le-am trimis prin poștă traduse și legalizate, în rest totul a fost făcut online. Un lucru important despre aplicarea în Anglia este ca tot procesul începe de foarte devreme, cam din iarna dinainte, pentru că facultățiile au deadline de aplicare în general până în Ianuarie, iar cursurile de Medicină au chiar în Octombrie.
Din punct de vedere al sistemului educațional, metoda de notare în UK e alta decât cea din România. Eu nu am avut niciun examen scris, dar depinde și de curs, alți prieteni din Anglia au avut parte și de asta. Testările noastre au fost mai interactive. Am avut esee, proiecte foto. Pe lângă, avem și workshopuri în urma cărora am predat materialele și am fost notați. Profesorii sunt foarte deschiși și plăcuți și toată lumea se comportă cu toată lumea de parcă s-ar cunoaște de ani întregi. Se dau feedback-uri constant și de aceea ei fac schimbări la curs de la an la an, luând în considerare feedback-urile studenților. Există tot felul de societăți pentru studenți, student healthcare, un consiliu al studenților la care putem merge să le spunem ce probleme și întrebări mai avem în legătură cu facultatea. Totul e destul de pus la punct, dar pentru asta există și taxa de școalarizare care se cere în Anglia.
Alexandra Lucan, 20 ani, Management with Marketing, Manchester, UK
Am ales Marea Britanie mai ales pentru oportunitățile de studiu care erau mult mai multe și pentru cele de angajare de după facultate.
Pentru mine, această etapă a început deja din clasa a XI-a când am decis să aplic în străinătate. M-am interesat de la studenții actuali și de pe site-ul facultății în ce constă un dosar care să îndeplinească criteriile de admitere necesare. Prin urmare, am început să iau parte la cât mai multe activități extracurriculare, mai ales în domeniul pe care voiam să îl urmez, astfel încât să se vadă pasiunea și experiența mea.
Odată cu începutul vacanței de vară de dinaintea ultimului an de liceu, am început să lucrez la scrisoarea mea de intenție, alături de consilierul meu educațional. După mai multe schițe și editări am ajuns la versiunea finală după vreo 3 luni. Între timp, am primit și scrisoarea de recomandare de la un profesor. Cea mai grea decizie a fost alegerea facultăților din UK, dar m-am folosit de topurile internaționale și experiența studenților români de acolo.
Am aplicat prin platforma UCAS, unde mi-am introdus datele personale împreună cu scrisoarea de intenție și cea de recomandare de la profesori. Deadline-ul pentru aplicare este în luna Ianuarie, dar recomand să aplicați cât mai devreme deoarece totul constă în ‘primul venit, primul servit’. După ce am primit oferta condiționată de la facultatea dorită, a mai trebuit să dau examenul IELTS de engleză și să obțin nota cerută în examenul de Bacalaureat. Odată ce am îndeplinit toate condițiile și le-am trimis documentele care să ateste acest lucru am primit răspunsul final de la facultate prin intermediul UCAS.
Tot acest proces a fost destul de ușor, numai este bine să fii bine informat de la început cu privire la criteriile cerute sau ce opțiuni ai. Cel mai bine este să cereți ajutorul unui consilier educațional care să vă poată îndruma.
Cea mai mare diferență este libertatea pe care o ai. Cursurile reprezintă maximum 20 de ore pe saptămână, iar restul timpului poți să ți-l organizezi cum vrei tu. Astfel te poți implica în multe activități cu Uniunea Studenților sau cu diverse societăți, unde poți cunoaște multe persoane noi. De-a lungul săptămânii, facultatea sau societățile ei găzduiesc multe evenimente unde poți să îți dezvolți diverse aptitudini ca student sau viitor angajat. Peste tot există o grămadă de oportunități pe care facultatea le promovează și în care merită să îți investești timpul liber.
De asemenea, o diferență majoră sunt oamenii și mentalitatea lor. Britanicii sunt mult mai deschiși și amabili și tot timpul fericiți să te ajute, acest lucru văzându-se și la profesori. Primești feedback constant și îndrumare dacă ai nevoie.
de Maria Blaga
