Am lansat o provocare în rândul noilor noștri colegi să ne scrie gândurile lor legate de protejarea mediului înconjurător. Așa am aflat de inițiative din alte orașe pe care ar trebui să le urmărim și să le susținem. Ce putem face fiecare dintre noi ca să protejăm natura? Să ne implicăm mai mult. Să le spunem prietenilor că există pungi textile, căni de cafea refolosibile, paie de hârtie și… biciclete. Și să nu uităm de reciclare, reducere și reutilizare.

Andreea Anca, Deva

Cred că am știut dintotdeauna că nu trebuie să arunc pe stradă nici măcar o bucată ruptă de șervețel și că sticlele de plastic nu se pun laolaltă cu punga de gunoi. Totuși, am conștientizat destul de târziu ce înseamnă sustenabilitatea și cât de urgentă e implementarea ei la nivel macro. De atunci mă întreb tot mai des care e, de fapt, relația generației noastre cu mediul și cum putem face să o înțelegem mai bine (nu cred că poți acționa cum trebuie asupra unui lucru, dacă nu-l înțelegi mai întâi).

Ștefania Popența, Sibiu

Dacă privim cu atenție la tabieturile oamenilor, aceștia refolosesc pungile de plastic și duc înapoi la magazin sticlele de apă minerală și bere. Practic ei reciclează inconștient, fără să li se pară o povară.

Flavia Ranf, Sibiu

„Toți suntem datori”. Pe cât sună de costisitor, pe atât de mult mi-a plăcut. Prea puțini oameni transmit și cred ideea asta, faptul că noi avem o responsabilitate, și de aici probabil ne pleacă o bună parte din probleme.

Giulia Petrușca, Sibiu

În primul rând, vrem să fie clar: cu toții putem face ceva. Orice măsură, de exemplu să alegem mersul pe jos în loc de cel cu mașina, să nu mai aruncăm alimente și să nu sprijinim consumerismul, prin cumpărarea excesivă de hrană, are un impact. Dacă ne strângem cu toții și luăm inițiativă, atunci impactul va fi unul masiv.

Ioana Dajbog, Sfântu Gheorghe

După părerea mea, aș spune că cel mai poluant factor (din Sfântu Gheorghe) îl reprezintă nivelul de ignoranță al oamenilor. Deși există fabrici în oraș, cred că reprezintă un pericol mai puțin alarmant decât cantitatea uriașă de deșeuri aruncate în spațiile verzi, atât la marginea orașului, cât și în centru. Este un lucru cu care, din păcate, ne-am obișnuit.

Alexandra Ioancea, Onești (Bacău)

În școli, această discuție nu a avut și nu are niciodată loc, deși poluarea este una dintre problemele majore cu care ne confruntăm.

Alexandra Borșan, Sibiu

Sunt multe site-uri care ne vorbesc despre sustenabilitate și cele trei principii de bază ale acesteia: reciclarea, reducerea și reutilizarea. Oamenii citesc articole sau ghiduri, dar rămân cu dilema legată de locul în care pot duce materialele reciclabile. Sau se întâmplă invers! Oamenii văd puncte de colectare prin ghena blocului și nu știu ce au de făcut. Au apărut în ultima vreme destul de multe puncte noi de colectare a materialelor reciclabile, dar multe sunt marcate foarte minimalist și lumea nu știe ce este în regulă să ducă acolo.

Ana Goron, Sibiu

Inițial s-a întâmplat încet, apoi tot mai rapid. Cert e că plasticul ucide. Ucide oamenii, ucide animalele, ucide plantele, ucide planeta. Și problema e că îl ajutăm. Practic, ne sinucidem. Facem toți parte dintr-o misiune sinucigașă și nici măcar nu realizăm ce se întâmplă în jurul nostru. În ziua de azi, lumea se bazează pe principiul: dacă nu e făcut din plastic, e ambalat în plastic. Și e nespus de greșit și de ignorant din partea noastră. Suntem conștienți de asta și totuși, nu facem nimic.

Ioana Redinciuc, Câmpulung Moldovenesc (Suceava)

Am văzut nu doar cum ne-am înstrăinat și ne-am izolat în propriile case cu frica față de un inamic iminent și invizibil, ci și ce impact avem asupra mediului. La nivel global, natura parcă a pus monopol asupra lumii pentru câteva luni. Absența noastră i-a oferit un respiro: aerul s-a mai curățat, străzile celor mai populate orașe au rămas pustii.

Octavia Maria Pașc, București

Am învățat că industria animalelor poluează de circa patru ori mai mult decât toată industria transporturilor la un loc. Am învățat că, pentru a produce un hamburger, este necesară o cantitate de apă care ar fi suficientă unei persoane timp de doua luni pentru a face duș. Am mai învățat și că, dacă nu facem nimic, mai bine de jumătate din speciile de pești vor dispărea până la finalul anului 2048. Și toate astea nu-s spuse doar așa, în necunostință de cauză. Organizația Națiunilor Unite încurajează conștientizarea și tranziția spre o dietă bazată pe plante, tocmai pentru a stopa încălzirea globală.

Oșvat Cătălina, Oradea

Încerc să fiu cât de optimistă posibil. Dacă iau în calcul atâtea inițiative din țări diferite, tind să cred că totuși se va face o schimbare. Bineînțeles, la nivel internațional, s-au făcut deja câteva schimbări, cum ar fi Acordul de la Paris sau Pactul Ecologic European. Cred că depinde foarte mult de situația politică a planetei. De exemplu, în România, am văzut îmbunătățiri, iar de când am intrat în Uniunea Europeană suntem obligați să respectăm anumite reguli. Ne confruntăm totuși cu situații degradante precum rata cea mai mică de reciclare pe care țara noastră o prezintă, dar datorită tuturor activiștilor pe care i-am văzut în acest domeniu, rămân optimistă.

Denisa Mentea, Vâlcea

Andra Cloștorfeanu, acum studentă în anul I la Psihologie în Cluj, a gândit Deplastificat încă de când se afla în liceu. Pentru ea și pentru toți oamenii care au ajutat-o să-și transforme ideea în realitate, Deplastificat este o inițiativă de combatere a poluării cu plastic, care a reușit în septembrie 2020 să aducă o întreagă comunitate împreună prin activități educative și amuzante, despre cum putem să ne minimizăm amprenta asupra mediului.