„Petrecerea Denisei” începe așa cum încep mai toate distracțiile. Din dorința de a ne simți bine. De a ne rupe de cotidian, de a experimenta senzații tari, de a depăși limitele banalului. Apelăm la diferite paliative pentru a acoperi răni lăuntrice, în încercarea de a fugi de suferință, din cauza frustrării că nimic nu pare să ne poată conține cu adevărat așa cum suntem. Aici voi crea un spațiu imaginar pentru ca fiecare să poată completa cu propriile motive.

Luni, 11 septrembrie, pe scena Teatrului pentru Copii și Tineret „Gong” s-a jucat spectacolul regizoarei Nicoleta Lefter, un manifest antidrog, realizat pe baza unui text creat de elevii Andrei Toma, Medeea Boca, Denisa Bîrțan, Sara Marin, Dragoș Drăghici, Andreea Bîrțan, Casiana Lup, Alexandra Cotelea, Mihaela Logrea, participanți ai atelierului de scris și descoperit texte, „Paradisuri artificiale”, organizat în luna mai la Sibiu de scriitoarea Ana Maria Sandu.

Pentru a da viață spectacolului, Nicoleta a colaborat cu Oana Micu, care a oferit consultanță privind imaginea scenică și cu Ștefan Baghiu, care a compus și a mixat live muzica folosită în timpul spectacolului. Oana Brânzan, Andrada Oltean, Ania Petrean, Paul Bondane, Gabriel Muncuș și Răzvan Omotă au jucat rolurile Denisei, Casianei, Andreei-Raluca, al lui Alex, Dragoș și Andrei.

La finalul performance-ului a avut loc o discuție cu echipa artistică, moderată de Andrei C. Șerban, care i-a avut ca invitați pe psihologul Mihai Copăceanu și pe Mihaela Huzoaică, reprezentantul din partea poliției. A fost un dialog deschis, la care a luat parte și publicul, în rândurile căruia s-au aflat participanți ai atelierului de scriere creativă.

Am stat la rândul meu de vorbă despre spectacol cu una dintre elevele care a contribuit la compunerea textului pentru „Petrecerea Denisei”, cu Alexandra Cotelea, cu actorul Gabriel Muncuș și cu regizoarea Nicoleta Lefter.   

Alexandra mi-a povestit despre procesul de creație, dar și despre îngrijorarea ei cu privire la pericolul la care ne expunem alegând să consumăm droguri. Alexandra a luat cuvântul în timpul schimbului de idei cu publicul, povestindu-ne despre prietena ei care i-a mărturisit că e dornică să consume un anumit drog și pe care vrea să o facă să se răzgândească.

Alexandra Cotelea : La atelier am fost nouă adolescenți, printre care și eu, împreună cu scriitoarea Ana Maria Sandu, care ne-a coordonat și ne-a ajutat enorm. Știu că prima oară când ne-am văzut, ea ne-a citit din niște opere cu privire la droguri, care, sincer, m-au impresionat. Au fost foarte interesante și nu știam că există astfel de cărți. Am lucrat timp de o săptămână toți, chiar dacă nu am reușit să ajungem mereu. Am avut fiecare câte o parte. Zece roluri am creat în total, dintre care – cu tot cu poliștistul – au fost puse în scenă șapte, dar într-un fel în care nu au fost excluse nici celelalte roluri.

Cât despre părerea mea privind dependența de droguri și influența lor asupra generației noastre, într-adevăr, mi se pare că e alarmant ceea ce se întâmplă și faptul că sunt efectiv prietena unei persoane care vrea să se drogheze, din pură bunăvoință și nesilită, neforțată de nimeni. Mi se pare alarmant, îngrijorător, bineînțeles foarte trist. Acest discurs pe care l-am ținut la finalul spectacolului a fost pentru că îmi doresc cu adevărat o soluție, chiar încerc să îmi ajut prietena să nu facă ceea ce vrea și am simțit nevoia să îmi exprim această îngrijorare, mai ales că sala era plină și toată lumea a fost atât de pe subiect aseară și chiar s-a simțit emoția în sală.

Gabriel mi-a spus cum vede el consumul de droguri, cum a fost să se transpună în pielea personajului și ce am putea face astfel încât să aducem conștientizare în viețile persoanelor care se confruntă cu o adicție.

Gabriel Muncuș : Nu cred că e doar o problemă a adolescenților. Clar e o temă foarte controversată și nu cred că ar trebui să fie atât de blamată pe cum se întâmplă. Mi se pare că pur și simplu oamenii caută senzații, caută sensuri și atunci recurg la așa ceva. Recurg la droguri, la alcool și la tot felul de substanțe care conduc spre dependență.

Cum a fost pentru mine să joc în spectacol ? A fost o experiență foarte interesantă, pentru că am întâlnit mulți actori de vârsta mea foarte talentați, care au ridicat ștacheta extrem de sus. Și, atunci, trebuia să mă ridic și eu la nivelul lor. Iar Nicoleta Lefter e absolut minunată. Se simte faptul că e actriță și știe să lucreze cu actorii. Nu pot să spun că a fost dificil pentru mine să mă transpun în rolul acesta, pentru că actorii joacă oameni cu probleme și tot timpul pleacă de la ei, pur și simplu. Deci, dacă înțelegi problema, poți să ți-o asumi și să o joci.

Mi se pare o temă puternică și ofertantă pentru actor și așa cum spuneau și cei care au vorbit la finalul spectacolului, „emoționându-ne ne putem schimba”. E ușor să îi spui unui om : „Nu mai face asta”. Dar văzând o oglindă pusă în fața lui, are șanse mult mai mari să schimbe ceva, decât dacă pur și simplu tu îl avertizezi și atât. Iar persoanelor care se confruntă cu o astfel de problemă, le-aș transmite să se întoarcă spre viață, spre trăirea reală, să-și găsească ajutor în credință, în iubire, în lucrurile care schimbă cu adevărat un om.

Iar cu Nicoleta am povestit pe larg despre cum putem crea căi de dialog la care adolescenții să fie receptivi, cât de (in)conștienți suntem, ca societate, de riscurile la care sunt expuși copiii și adolescenții în momentul de față, despre munca ei și despre gânduri către cei care, poate, au mare nevoie să le audă. 

Alexandra Bene : Cum consideri că ar trebui adresat subiectul consumului de droguri astfel încât să putem crea punți de dialog cu adolescenții ?

Nicoleta Lefter : Noi am făcut asta prin acest spectacol. Ăsta e un prim pas. Și pe lângă spectacol, există aceste discuții, precum cea de la final, cu un psiholog și cu un polițist. Și ar fi trebuit să avem și un fost consumator, dar e mai complicat. Pentru că nu toată lumea e dispusă să se expună într-un mediu așa de oficial, să zic. Și noi am făcut acest prim pas cu spectacolul. De aici, cred că lucrurile încep să capete un sens, oarecum, să se miște în direcția în care vrem. Să existe comunicare, să știe tinerii că, dacă ajung vreodată accidental să consume, s-ar putea ca următoarea dată să devină o dependență și asta e o problemă.

Observi că există conștientizare la nivel de societate în ceea ce privește riscurile la care sunt expuși tinerii ? În ce alte moduri crezi că le putem veni în ajutor ?

Nicoleta Lefter :  Nu. Nu suntem. Nu suntem deloc conștienți și nu realizăm că în momentul ăsta în România e o piață de consum și de circulație a drogurilor foarte mare. Mai mare decât putem noi să ne imaginăm sau să vrem să credem că așa e. Spunea și psihologul Mihai Copăceanu că lucrurile stau mult mai nasol la Sibiu decât la București, că se consumă în locuri la care nu ne-am gândi. Se fac aceste petreceri la cabane și părinții au încredere în copii și acolo se întâmplă tot felul de orgii. Iar partea cea mai gravă e că cei care consumă sunt din ce în ce mai mici. Sunt consumatori care au 10 ani și dealeri care au 12 ani.

Nu suntem pregătiți ca societate absolut deloc. Deloc ! Nu avem centre de dezintoxicare, nu există personal care să lucreze gratuit pentru copii. Nu există discuții despre subiectul consumului de droguri în școli. Eu cred că ar trebui să se meargă – nu neapărat cu spectacolul ăsta -, dar ar trebui deschisă cumva discuția în școli. Făcute ore speciale pentru informare. Iar noi le putem veni în ajutor prin întâlniri cu psihologi, cu polițiști, prin informații și prin spectacole de felul ăsta.

Sunt adolescenții de astăzi mai expuși în fața pericolelor de acest fel decât cei din generația ta, spre exemplu ?

Nicoleta Lefter :  Da. Sigur că da. Pentru că este vorba de modul de consum sau de calitatea a ceea ce consumă. Am făcut documentare pentru acest spectacol și am aflat că există aceste etnobotanice și că mulți adolescenți se droghează cu sare de baie, cu cocktailuri de pastile… Cum spunea și domnul psiholog, că acum e pe val amfetamina. Și astea din start produc schimbări în creierul unui copil. Zece ani e o vârstă destul de mică. Iar pericolul e unul mare. Pentru că nici nu știm exact ce se consumă, astfel încât să știm de ce să îi protejăm.

Cum a decurs colaborarea ta cu Oana Micu și cu Ștefan Baghiu?

Nicoleta Lefter :  Pe Ștefan Baghiu îl știam și știam ce muzică crează și mi-a plăcut foarte tare. I-am propus și a acceptat din prima. E primul lui proiect pe teatru și s-a descurcat foarte bine. Îmi place ce a reușit să facă pentru spectacol ! Iar cu Oana Micu am mai lucrat în teatru și mi se pare că ne-am completat în estetica spectacolului.

Dacă ar fi să le transmiți un mesaj adolescenților care se confruntă cu probleme privind consumul de droguri, ce le-ai spune ?

Nicoleta Lefter :  În primul rând, știu că sună tâmpit, așa, pentru un adolescent dacă aș zice „Nu consuma droguri”. Pentru că acum e posibil să te simți bine, dar mâine s-ar putea să nu te mai simți bine și să te duci la vale. E un tăvălug și e ceva ce nu poți controla. Iar în ultima perioadă am aflat cu toții de la știri despre cum consumul de droguri crează tragedii în jur…

Deci mesajul meu ar fi : „Nu consuma !”. Dar, dacă să zicem că ajungi printr-o conjunctură de situație să consumi sau să știi pe cineva care consumă, încearcă să vorbești cu cineva, cu un adult sau cu un profesionist sau cu cineva care să te poată ajuta să ieși de acolo. Iar dacă cunoști pe cineva care consumă, încearcă să-l ajuți să iasă de acolo. Pentru că uneori nu mai putem controla lucrurile și atunci e nevoie de ajutor din exterior.

Spectacolul „Petrecerea Denisei” poate fi programat pentru grupuri organizate din licee.

Fotografii de Tudor Troanca