Deși promovează lectura, nu i-a plăcut întotdeauna să citească, a trecut prin momente în care pasiunea ei pentru lectură a stagnat, apoi a renăscut după întâlnirea cu un alt booktuber român (Irina Stoica). Astfel, a ajuns la BookTube-ul din străinătate și cu multe emoții și-a deschis propriul canal de BookTube. Cunoscută sub numele de 4fără15, Ruxandra este booktuber și a absolvit anul acesta Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București. Canalul pe care l-a lansat în 2018, se diferențiază de restul comunității, fiindcă nu cuprinde recomandări fantasy, în schimb, promovează poezia contemporană, literatura scrisă de autori români, literatura clasică și literatura scrisă de femei.

Faptul că faci lucrurile diferit pe internet ți-a adus anumite prejudicii sau, dimpotrivă, ai simțit că prin ceea ce faci completezi un gol din acest întreg numit BookTube?

Încă de dinainte să pornesc la drum în călătoria asta, am mizat pe faptul că nu se prea discuta despre literatură română contemporană pe BookTube – cu atât mai puțin despre poezie. E un segment pe care m-am gândit că l-aș putea acoperi, iar popularizarea literaturii române contemporane a fost una dintre misiunile pe care mi le-am asumat atunci, deși aveam doar 18 ani și nu știam foarte bine la câți oameni aș putea să ajung cu un astfel de conținut. Mai e și faptul că tocmai intrasem la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, care urma să-mi ofere un instrumentar teoretic și critic pentru o analiză mult mai atent argumentată a textelor citite. Până la urmă, la fel ca orice vlogger literar, mă adresez unei nișe, dar întotdeauna am perceput factorii care mă diferențiază de alți creatori de conținut ca pe un avantaj.

Spune-ne cum a prins contur proiectul ,,Romanian Readathon” și ce impact a avut?

Maratoanele virtuale de lectură au fost din totdeauna o componentă importantă a acestui colțișor de internet. Conceptul de bază e destul de simplu: ca vlogger de carte, elaborezi tot felul de provocări literare și îți înviți comunitatea să citească alături de tine într-un anumit interval de timp.

Romanian Readathon e un maraton anual de lectură dedicat literaturii române și îl organizez din 2019, dar 2021 e primul an în care m-am gândit să reduc durata maratonului la o singură săptămână (în locul unei luni întregi) și să îi dedic un vlog de lectură. Participanții au citit minim două cărți scrise de autori români, astfel încât să îndeplinească oricare două dintr-o listă de zece provocări: o carte scrisă de cineva mai tânăr de 25 de ani, un titlu abandonat cândva, orice carte de nonficțiune… Din păcate, însă, nu am elaborat și un mecanism prin care să țin evidența tuturor participanților, dar am creat un server de Discord unde s-au strâns în jur de o mie de cititori, încă din primele zile. 🙂 Visez ca Romanian Readathon să se transforme în ceva mai mare și mult mai profi cândva, în anii următori…

Potrivit unui studiu realizat în 2019 România se află pe ultimul loc în ceea privște egalitatea de gen. În acest context, cu ce obstacole te-ai confruntat, promovând literatura scrisă de femei?

Eu sunt o privilegiată, pentru că o parte semnificativă dintre urmăritorii mei sunt oameni foarte tineri, care s-au cam săturat de inechități sociale și rămân receptivi la inițiative care contestă o istorie literară patriarhală. Ni se pare normal să celebrăm literatura scrisă de femei, să citim mai multe autoare în contextul în care n-am făcut-o deloc în anii de școală, înțelegem de ce e important ca literatura angajată, asumat feministă, să existe. Dar eu trăiesc într-o bulicică, iar până vor dispărea din pozițiile de conducere indivizii libidinoși care se ascund în spatele unei fantasme estetiste (ca să-și exercite puterea mai departe și să emită în spațiul public tot felul de păreri problematice) mai e cale lungă. Cred că zilele trecute s-a văzut cel mai bine cât de rea e, acum, situația lumii literare românești, când un important critic literar le-a numit “poetese traumatizate” pe autoarele nominalizate la Premiul Național de Poezie “Mihai Eminescu” și nimeni nu a avut forța să reacționeze pe loc, iar textele uneia dintre poete au ajuns subiect de cancan pentru că a îndrăznit să scrie un vers despre sex dintr-o perspectivă feminină. Până la urmă, lumea asta mai mică e tot o oglindă a societății noastre în ansamblul ei, iar pozițiile misogine și sexiste rămân, încă, firești.

Pe lângă youtube, ești activă și pe alte rețele sociale, inclusiv pe controversatul TikTok. Ce influență crezi că pot avea aceste platforme pentru tinerii care încearcă să își facă pasiunile cunoscute?

Hm, presupunând că vorbim despre cei care-si propun să creeze continut educațional, de pildă, Tiktok poate fi o platformă excelentă – practic, ai ocazia să ajungi la sute de mii de oameni cu ușurință, pentru că algoritmul funcționează în favoarea celor care știu să prezinte ceva (de exemplu, o carte, un eveniment istoric, un fenomen politic sau un experiment științific) concis și într-un mod atractiv. Apoi, mă încăpățânez să cred că tinerii au o sete și o deschidere reală pentru un tip de conținut care să le prezinte pe scurt niște informații interesante și, de ce nu, să-i provoace intelectual, ori să-i motiveze să cerceteze mai departe, pe cont propriu. Până la urmă, cred că tocmai asta ar trebui să-și propună un creator de conținut care vrea să-si facă pasiunea cunoscută și, în acest proces, să-i inspire pe alții. Iar dacă reușești să îți formezi organic o comunitate în mediul online, din dorința de a produce o schimbare reală în comunitatea ta, ți-ai deschis niște uși care nu pot decât să te ajute în parcursul tău, indiferent de zona în care activezi. Practic, dacă ești suficient bun, e imposibil să nu te faci remarcat.

După ce ai terminat studiile de licență, știu că ai luat o pauză de un an. Cum te-a afectat această decizie în activitatea ta?

Într-adevăr, am decis să iau o pauză de la studii după absolvire, pentru că ultimul semestru de facultate m-a doborât pur și simplu. A fost un pas mare, însă n-am gândit anul ăsta ca pe o vacanță, însă, ci mi-am propus să creez conținut în continuare și să tratez ce fac pe internet ca pe un job full-time, din curiozitate pentru locurile unde m-ar putea duce activitatea mea din online. Până acum, decizia asta mi-a dovedit că se poate câștiga un venit din vlogging literar (deși nu tocmai constant), m-a familiarizat ușor cu “lumea reală” și m-a învățat să comunic ceva mai bine. Mai am de lucru la organizare, însă – din păcate, senzația copleșitoare că n-am suficient timp să fac tot ce-mi propun persistă chiar și fără cursuri sau examene.

Care crezi că sunt principalele motive pentru care BookTube-ul românesc nu este la fel de apreciat ca cel din străinătate?

Vloggerii de carte care au ajuns la un număr impresionant de abonați (de ordinul sutelor de mii) au marele avantaj să poată fi înțeleși de oameni din toată lumea. Apoi, pe lângă faptul că filmează vloguri de lectură în limba engleză, cei mai mulți citesc și promovează literatură anglo-americană – deci, din nou, cărți ușor de accesat, indiferent de țara din care sunt urmăriți. În fine, cel mai important factor e tocmai faptul că literatura e o preocupare a privilegiaților, așa că lucrurile nu ar putea arăta altfel în contextul în care cei mai mulți români nu au bani pentru cărți, sau, și mai bine, nu înțeleg textele pe care le citesc. E, în mod evident, vorba despre o serie de probleme sistemice, dar mai ales despre lipsa strategiilor pe termen mediu și lung.

Ai afirmat că petreci multe ore pentru a edita un videoclip, iar acest lucru se vede în rezultatul final, deoarece fiecare videoclip este unic. Cum ai învățat să editezi?

Hehe, mulțumesc pentru compliment :). Mi-am regăsit pasiunea pentru editarea video când am început să petrecem cu toții mai mult timp în casă – e, de fapt, ceva ce îmi plăcea să fac de mică (în Windows Movie Maker și, bineînțeles, foarte rudimentar), dar perioada lockdown-urilor a fost, pentru mine, un timp al experimentelor. Atunci am reușit să mă joc ceva mai mult în programul de editare pe care îl folosesc acum, chiar dacă mi-am neglijat somnul în mai multe rânduri ca să editez diverse vloguri. Pe scurt: tutoriale pe youtube, căutări pe google, ore petrecute în fața laptopului și răbdare cu tonele.

Ce sfat le-ai oferi tinerilor care vor să vor să realizeze ceva relevant pentru ei și ceilalți, prin intermediul rețelelor sociale?

Go wild! Începutul e cel mai greu, iar de acolo lucrurile nu pot decât să meargă din ce în ce mai bine. 🙂

de Alexandra Popescu, anul III, Jurnalism