Material realizat de Suciu Șerban, 18 ani, elev

Încă din martie 2020, școala online, un concept străin de realitatea cotidiană, și-a făcut loc în viețile noastre, fie că vorbim despre elevi, profesori, sau părinți. O avalanșă a lovit, practic, un sistem de învățământ zero-digitalizat, cu profesori (mai) deloc pregătiți, elevi temători și părinți (mai mult sau mai puțin) elicopter, survolând tot timpul în jurul copiilor.

Lucrurile s-au mai reglat, cum era de așteptat, la începutul anului școlar 2020-2021. Lumea s-a obișnuit, a investit atât timp, cât și resurse, în învățare și în educație. Ceea ce acum un an părea o construcție exclusivistă a realității școlare, a intrat într-un trend urban al normalității și a rămas un mit mincinos în zonele defavorizate. Există, din păcate, mult prea mulți elevi care nu acces la internet, care nu au device-uri și pentru care, școala online nu a funcționat și nu va funcționa prea curând.

Actul I. Elevul implicat: „Noi, cred eu, nici nu urâm, nici nu iubim orele online, cred că încă ne aflăm într-un proces de obișnuire cu realitatea.”

Pe Cătălin Ilieș, elev în clasa a XII-a a Liceului Pedagogic “Gheorghe Șincai” Zalău, l-am cunoscut prin intermediul Consiliului Elevilor anul trecut. Între timp, Cătălin a devenit vicepreședinte al Consiliului Național al Elevilor, iar eu, i-am urmărit parcursul cu mult interes, deoarece el este unul dintre acei tineri care visează să schimbe lumea din jurul lui, fiind implicat în foarte multe proiecte. Cătălin mi-a povestit despre faptul că a găsit metode să-și eficientizeze fluxul de muncă în pandemie, dar cu siguranță tranziția activităților sale în mediul online a fost un proces dificil. „Uneori, am momente când realizez că îmi lipsesc colegii, prietenii, acea interacțiune socială, de care îmi e extraordinar de dor.” Speră ca atunci când ne întoarcem la realitatea de dinainte de 2020, să o facem cu lecțiile învățate. „Să fim capabili să luăm cu noi și părțile pozitive, care pot fi implementate în rutina noastră veche, de dinainte de pandemie și care pot transforma școala românească în una mai prietenoasă, mai eficientă, chiar și mai ecologică.” „Cea mai mare problemă a educației e accesul inechitabil. Procesul de achiziționare de device-uri a fost lent și sunt elevi care încă se află în imposibilitatea de a participa la orele online”. Cătălin mai spune și că o implicare mai mare a decidenților în cadrul acestui proces ar putea fi o soluție. „Ar trebui să se garanteze 100% accesul tuturor elevilor la educație, așa cum e prevăzut în Legea Educației Naționale.” Elevii nici nu urăsc, nici nu iubesc școala online, ci se află într-un proces de obișnuire cu realitatea. Despre profesori, Cătălin îmi spune că „există și o mână de profesori care sunt foarte inventivi în mediul online și care fac procesul de predare-învățare să fie unul distractiv, dar aceștia nu reprezintă regula, ei sunt doar niște exemple de bună-practică.” 

Actul II. Profesorul dedicat: „Totul a fost un proces de încercare-eroare, încercare-eroare, încercare-iuhu!”

Profa’ Paula mi-e tare dragă. Mi-a fost dragă tot timpul, este unul dintre acei profesori care rămân conectați la realitatea elevilor. Profesor MERITO în Colegiul Național „Octavian Goga” Sibiu, Paula Ciucur spune că lumea e mult mai deschisă spre colaborare acum, în contextul pandemic. Profa’ vede trei mari câștiguri în experiența școlii online: „A existat un progres forțat și foarte rapid. Nu cred că exista o metodă mai bună de a coloniza profesorii spre instrumente digitale, decât școala online. Al doilea mare câștig ar fi să aducem online-ul cu noi în școala fizică și aici nu știu cum o să ne descurcăm. Totodată, experiența a fost mult mai confortabilă, copiii par mai odihniți și mai așezați. Cred că e vorba și de confortul trezirii mai târziu”. Sesiunile de formare organizate pentru profesori în scopul pregătirii pentru predarea online, acele mini-cursuri, s-au petrecut într-un timp foarte scurt și au venit cu mult prea multă informație. „Progresul meu în utilizarea instrumentelor digitale a fost mega-haotic. Apăs pe toate butoanele, văd ce se întâmplă, a fost un proces de încercare-eroare, încercare-eroare, încercare-iuhu!” În această perioadă, focus-ul tuturor a fost îndreptat spre copii. „A fost un soi de luptă a resurselor în fiecare casă. Câte laptop-uri sunt într-o locuință? Câte camere au casele oamenilor? Primul pas a fost împărțirea teritoriilor, cred că a fost o poveste întreagă. Nu am insistat cu camere pornite, deși mi-a lipsit enorm feedback-ul intuitiv. Mă uitam la copii în clasă și știam cine înțelege și cine nu. A rămas cumva nevoia de contact uman. În rest, și-au gestionat diferit poveștile, și-au îndreptat o mare parte din timp către hobby-uri. Pe alții îi simt mai predispuși la anxietăți, la semi-atacuri de panică. Ne-am adaptat diferit și rămânem fiecare cu o experiență unică.” Profa’ spune că orarul ei de muncă este foarte încărcat de când facem școală online. „Toată viața mi-e pe ceas. Termin uneori treaba și la 12 noaptea! A trebuit să îmi dedic mult timp reformei orelor pe care le țin, le-am regândit total, fie că vorbim de mijloace de predare, sau metode de evaluare. Mă omoară corectatul, uneori nici nu știu ce ar trebui să evaluez. Am transpus evaluarea din zona formală, într-o zonă personală. Povestea asta de regândire mi-a luat extrem de mult timp.“

Actul III. Mama lucidă: „Am impresia că școala online nu s-a adaptat acestui mediu, ci a încercat mai degrabă să transfere, cu o acuratețe de 100%, toată școala fizică în online.”

Adela Mohanu e mamă a doi băieți tare faini. Jurnalistă, stabilită în Italia, Adela rămâne atașată de contextul românesc și reușește să îl pună în balanță cu cel italian. Speră ca școala online să ne fi învățat să nu mai demonizăm internetul și să idealizăm cartea – pentru că cele două surse de informație nu intră nicidecum în contradictoriu.  „Dacă, la început, copiii au părut mulțumiți să stea mai mult acasă, treptat, l-am simțit pe fiul meu tot mai obosit și mai plictisit. Gradul său de interes față de școală a început să scadă. Am observat, apoi, că elevii au început să intre tot mai devreme în întâlnirile online, cu 10-15 minute înainte de profesor, ca să poată povesti doar între ei, să își satisfacă nevoia de socializare. A intervenit, treptat, un grad de uzură greu de combătut, în absența întâlnirilor directe”. Adela observă o schimbare de comportament și în rândul cadrelor didactice: „Profesorii au fost mai indulgenți, mai înțelegători și au încercat în primul rând să nu piardă interesul copiilor față de școală, cât să crească nivelul informațiilor primite.” Considerând că educația românească se poticnește de propriile sale năravuri, Adela spune că în urma tehnologiei nu au rămas copiii, ci școala. „Cei mici au forța asta, să vadă partea bună în orice. Iar experiența asta, cred eu, le va fi de mare ajutor pe viitor, mai ales celor care nu au avut contact cu tehnologia foarte mult, până acum. Apoi, mă bucur că, într-o oarecare măsură, vom avea și profesori mai pregătiți în accesarea și manipularea tehnologiilor. Măcar să nu mai demonizăm internetul și să idealizăm cartea – pentru că cele două surse de informație nu intră nicidecum în contradictoriu. Cred că nu ar fi rău ca școala să nu se adapteze lumii în care trăim, ci celei în care vor trăi copiii noștri.”

Actul IV. Studentul observator: “Este cert că pandemia ne-a testat capacitatea de rezistență, atât la nivel personal, cât și profesional!”

Consiliul Elevilor m-a făcut să ies din zona mea de confort și a fost o modalitate extraordinară de a cunoaște persoane noi. Așa am cunoscut-o și pe Antonia Pup, fost președinte al Consiliului Național al Elevilor, actualmente studentă în anul I a Facultății de Istorie, din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Antonia mereu surprinde, fie că vorbim despre postările sale de pe Facebook, sau despre demersurile proiectului Școli curate, pe care îl coordonează. Pentru Antonia, pandemia a marcat o transformare ireversibilă nu doar pe plan educațional, cât și pe plan profesional. „Nu am vorbit până acum despre asta, dar este și greu, dacă nu aproape imposibil, să îți mai găsești motivația zilele acestea. Între orele de la facultate online, locul de muncă și voluntariat, care mai toate încep și se termină cu ZOOM-uri și MEET-uri, reușesc să mă încarc cu energie din proiectul Școli curate, din echipa mea, din tinerii pe care îi sprijin să miște lucrurile în comunitatea lor.” Un test online ideal ar fi imposibil, mai ales atunci când tentația de a frauda este la îndemâna oricărui elev sau student. „Sunt mai conservatoare la acest subiect: nu cred că încă avem cum să asigurăm o evaluare online 100% corectă. Pot găsi esențial un sistem de evaluare periodic, sub formă de dezbateri sau analize critice, care însă nu poate substitui evaluarea sumativă. Cele două pot și trebuie să coexiste, o spun din perspectiva unui elev care a învățat la unele discipline, iar la altele – deloc. De ce? Pentru că nu aveam perspectiva că acele discipline îmi vor fi indispensabile în parcursul profesional”. Când vine vorba despre starea învățământului din mediul rural, Antonia crede că  „riscăm sustenabilitatea unei economii de țară, pe termen mediu și lung, iar mai mult decât atât, riscăm să condamnăm generații întregi la sărăcie, la deprofesionalizarea mai multor categorii sociale. Aproape un milion de copii au fost complet deconectați de la procesul instructiv-educativ din 11 martie 2020, cunoștințe pierdute, care se vor cumula, având ca efect direct creșterea analfabetismului funcțional, mai ales în zonele rurale, acolo unde nici școală față în față nu s-a făcut, că nu s-a vrut, nici online, că n-a existat acces. Chiar aș vrea să se ia măsuri concrete și mă refer la măsuri de genul introducerea anului școlar suplimentar sau anularea vacanței de vară”. 

Actul V. Expertul în educație: „Dacă începem în 8 februarie școala fizică, sper să se ne concentrăm pe latura practică, și nu prea mult pe teorie, în cazurile elevilor din învățământ profesional, dual, chiar și vocațional.”

Radu Szekely este Secretar de Stat în Ministerul Educației. În 2016, co-fondează Școala Finlandeză ERI Sibiu, un etalon al educației românești. Radu are experiență atât în implementarea de politici publice în Finlanda, cât și în sistemul privat de educație din România. În ultimul timp, activitatea lui Radu Szekely s-a concentrat pe învățământul dual și profesional, în care practica profesională este esențială. „Cel mai afectat palier a fost cel al practicii profesionale pentru că în majoritatea unităților de învățământ nu s-au organizat, pe timpul pandemiei, aceste activități. Din păcate, avem absolvenți de învățământ sanitar, care nu au făcut practică, decât în varianta online – o întreagă generație de asistenți medicali, spre exemplu. Cred că a scăzut interesul tuturor, fie că vorbim de elevi, părinți sau profesori, asta este impresia pe care o am. O soluție ar putea fi prelungirea celui de-al doilea semestru până când se pot recupera orele de practică. Greșeala mare a fost că nu s-a permis practica profesională în momentul când oamenii s-au întors la locurile de muncă. Dacă se asigură condițiile sanitare pentru angajați, atunci se asigurau condițiile și pentru elevi, sau studenți”. Esențială ar fi și învățarea diferențiată, în funcție de preferințele elevului, iar Radu Szekely consideră că digitalizarea a fost un real ajutor în acest sens. „Elevii dacă vor să citească e-books, sau să asculte audiobooks, să o poată face. Ar putea funcționa chiar și un sistem hibrid în viitor: elevii care nu pot veni la școală, să poată participa la școală de acasă, prin ZOOM. La nivel de liceu, dacă s-ar flexibiliza planurile-cadru și curriculumurile, mi-ar plăcea ca elevii să poată avea oportunitatea de a participa la orele unui liceu din altă parte a țării. Dacă vrei să înveți ucraineană, să poți participa la orele unui liceu din Bucovina. Ar mai putea duce la o creștere a calității actului didactic, dacă s-ar putea folosi lecții predate de experți în materia respectivă și profesorul să devină un facilitator al dezbaterilor de la clasă, cu rolul de a evidenția noțiunile esențiale. Nu văd de ce nu ar putea un profesor de istorie să integreze în ora sa un curs predat și înregistrat de Aurel Pop, sau să îl ai pe Florin Piersic ținând o sesiune online de oratorie”.

Deznodământ
Școala online, cu calitățile și defectele sale, rămâne o resursă educațională valoroasă, o experiență din care, dacă extragem aspectele pozitive, avem ce învăța. Cât despre revenirea la școala fizică, în ideea în care aceasta se va întâmpla curând, valoros va fi să învățăm să integrăm online-ul în sistemul de învățământ clasic. Aș vrea o școală în care să ne gândim mai des că elevii din fața noastră sunt „pe mut”, fie că sunt în sala de clasă, sau la birou acasă. Și un simplu „deschide-ți microfonul!” nu îl va face pe acel elev să se simtă integrat într-un mediu cald, sau incluziv. Reforma sistemului de învățământ, despre care ne place să vorbim, încă pare departe. Ceea ce a reușit să facă anul 2020, și implicit școala online, a fost să deschidă o cale spre ascultare interioară și cunoașterea sinelui. Ah, da! Și să ne învețe să învățăm.