de Diana Mișca 

Diana lucrează în momentul de față ca barista la Arhiva de Cafea și Ceai din Sibiu și câteodată ,,își afundă mințile în poezie”. Cam așa ar descrie pasiunea ei pentru lirică. Pe Diana o putem recunoaște chiar din ușa cafenelei, având mai mereu la ea o carte din care citește în clipele de liniște, și despre care ți-ar povesti numaidecât, doar să îi ceri părerea. Însă și compune poeme.

Dacă ar fi să descrie ce înseamnă poezia pentru ea, Diana ar spune că „În toată ființa ei desprinsă de realitate, poezia este modul prin care mă conectez cu eul în continuă formare, cu tot ce înseamnă să trăiești în vremurile curente și cele viitoare. Scriu deoarece prin asta transmit, și nu numai lumii din exterior, ci și mie însămi, că sunt în viață și sunt capabilă de lucruri minunate, lucruri înțelese și interpretate de fiecare în parte, văzute de la gemulețul diferit al oricărei căsuțe interioare, refugiate în fiecare dintre noi. Poezia este arta înceată de a te lăsa pe tine însuți să trăiești și de a-i lăsa pe alții să-și formeze propriile idei despre însemnătatea subiectivă a verbelor ”a fi”, ”a exista”.

I want to write the way a six-string picker holds his breath

when the last of Louisiana’s prodigies performs their newest show

and as the O’Hara notes on meditations done in an emergency / emerge

through stained wood windows / you’re scribbling my name with fingers

on chords of Archtops / It’s eleven past three and we seem to go backwards

the way we’re swinging to Dixieland and so / I’m turning to my verses

and you’re not fully gone as of yet / but briefly there too

yet somehow you do end up breathing too close to my consciousness

           but we go back to our wombs and I’m losing my blues

           O’ mother, do tell me

of naked nights in warm Orleans / in which trees do sound

a fraction of a bit too pure / to have them catching dawn by themselves

and birds no longer paint / their frantic colours too diluted to last

It’s been a month, precisely august / stagnant, as all endings

and it’s been august for too long of a time / for september to settle in

I look at places and see snippets of what once was / a series of amalgams

disguised in many ways but the truth / as my mouth is watering

for having spoken words that have withhold but many

(…) Last night I dreamt I was falling in love / however the floors have yet

           to change their name in the dictionary

Imagine principală de Anastasiya Badun, Pexels.