Articol realizat de Teodora Minea, 19 ani, studentă
Ilustrație de Teodora Popa

La începutul anului am câștigat un bilet de tren gratuit prin Europa, în cadrul proiectului DiscoverEU. Uniunea Europeană încurajează tinerii care iau parte la acest proiect să descopere Europa prin geamul compartimentului de tren și să intre în legătură cu alți europeni de aceeași vârstă pentru a face schimb cultural și de idei. 

Cred că am fost cel mai fericit adolescent de 18 ani din lume în momentul în care am primit mailul câștigător și, nu după mult timp, biletul propriu-zis împreună cu o uriașă hartă a căilor ferate din Europa în poșta mea. Am început să-mi fac planuri alături de câțiva prieteni care au câștigat și ei un loc în marea gașcă DiscoverEU Ambassadors, însă bucuria noastră a durat mai puțin de două luni. Granițele europene au început rând pe rând să se închidă, iar lumea începea să fie dată peste cap. În momentele în care lumea nu mai știa ce măsuri să mai ia pentru a stopa fluxul de turiști și a izola oamenii, nouă, celor câteva mii de adolescenți câștigători, ne ardea de călătorit.

Planurile noastre s-au evaporat peste noapte și am mai rămas numai cu pachetul plin de speranță primit prin poștă, încurajările organizatorilor și grupurile de europeni de pe social media. Verile și vacanțele noastre s-au anulat, banii dați pe rezervări s-au pierdut, dar încă sperăm că lucrurile se vor îndrepta și ne vom putea relua vacanța europeană.

Cu toate acestea, grupurile de social media au explodat și fiecare dintre noi a venit cu idei prin care să rămânem încă uniți, în ciuda situației. Seri pe Zoom cu 200 de participanți, grupuri de gătit și făcut schimb de rețete, grupuri de sportivi care făceau antrenamentele împreună, campionate de jocuri video și câte și mai câte. Chiar și organizatorii, departamentul de tineret al Uniunii Europene, ne-au încurajat să fim împreună:

„În această perioadă am realizat că tinerii petrec mult mai mult timp online, așa că profităm de ocazie pentru a dezvolta noi abilități de comunicare media și activitate online. Comunitatea de tineri este foarte deschisă și participă activ în grupurile și forumurile de discuție din social media. Ba mai mult, contribuie cu idei pentru a rămâne în contact în timpul izolării, pentru a fi alături unii de alții. Este perioada cea mai potrivită în care fiecare dintre noi poate încerca lucruri noi online: voluntariate, schimburi culturale…” (European Youth)

Am venit și eu cu propunerea de a face acest articol despre carantina în Europa și am început să vorbesc cu adolescenți din diferite țări… Cât despre călătorit, încă nu știm ce și cum vom face…

Marcel Roizman– Germania

Sunt foarte bine în carantină. De când a început, dorm mult mai mult și sunt odihnit. Când mă duc la alergat prin oraș văd oameni care profită de vremea bună de afară, cu toate că respectă distanțarea socială.

Sincer să fiu nu am făcut prea multe pentru școală, cum ar fi trebuit. Nu am făcut școală online, chiar dacă și eu am fost în ultimul an de liceu și am avut examene. Puțini profesori au reușit să dea de noi pe Skype și să ne dea ceva sarcini de îndeplinit în acest timp. Fiecare școală și fiecare profesor s-a descurcat cum a putut, fiecare și-a găsit propriile metode de a intra în legătură cu elevii, însă ei se așteptau ca, în mare măsură, noi să fim responsabili și să ne pregătim pentru examene.

Obiceiurile mele nu s-au schimbat neapărat. Doar mi-am alocat mai mult timp activităților care îmi plac, de exemplu statul la soare (sunbathing).

Împreună cu un prieten am început un proiect prin care să ajutăm persoanele cu risc de infectare mai mare să-și facă cumpărăturile. În acest fel ne ajutăm vecinii mai în vârstă. Sunt comune astfel de inițiative de a ajuta, fiindcă oamenii din Germania sunt foarte uniți.

Katarina Šabić – Croația

Nu m-aș fi așteptat să ni se întâmple nouă așa ceva vreodată, a fost ca un scenariu din filmele cu războaie în care oamenii se încuiau în case pentru a scăpa de inamici.

Anul acesta termin două licee: gimnaziul (echivalentul liceului normal la noi) și liceul de muzică. Chiar îmi plac colegii mei de clasă din ambele părți și știu că după terminarea cursurilor nu ne vom mai vedea atât de des. Plănuiam să petrecem cât mai mult timp împreună și să ne distrăm cât mai mult. Însă acum am fost cu toții separați și nu am mai putut ieși din case… este trist.

Eu cânt la pian în cadrul liceului de muzică, iar orele de muzică le făceam pe facetime, ceea ce a fost amuzant și trist în același timp. Nu cred că mai pot aplica la academia de muzică din Zagreb în condițiile astea…

Îmi plănuisem întreaga vară pentru că este ultima înainte de facultate. Voiam să fac atât de multe lucruri care acum par imposibile din cauza situației care evoluează extrem de rapid.

Însă perioada aceasta are și punctele ei forte. De exemplu, mă odihnesc mai bine, am mai mult timp pentru mine, pentru familie și pentru studiu, m-am reapucat de germană și de franceză, pasiuni de care m-am lăsat în timpul școlii din cauza lipsei de timp.

Pavlevna Trendafilova – Bulgaria

La noi izolarea a început în 13 martie, încă de când aveam puține cazuri. Eu am terminat liceul anul trecut, însă prietenii mei mai mici se plâng că primesc extrem de multe teme de făcut online.

Stau acasă și fac acele lucruri de care nu am avut timp: încerc rețete noi, fac puzzle-uri de 1500 de piese, citesc mai mult, vorbesc cu prietenii din străinătate și mă perfecționez la engleză și spaniolă. Fac sport în fiecare zi acasă și am început să particip la câteva cursuri online de dans. Măsurile au fost foarte stricte și amenzile uriașe, așa că nu am riscat riscat să-mi văd prietenii „ilegal”.

Aș putea spune că viața mea s-a schimbat mult. Până acum de abia dacă treceam pe acasă, eram mereu înconjurată de prieteni. Dar schimbarea asta este interesantă pentru mine. Îmi lipsește și voluntariatul. Înainte de carantină făceam voluntariat la un centru pentru copii cu dizabilități, dar acum s-a închis. Terapiile continuă, însă numai cu experții, în mediul online, iar fiecare copil stă în siguranță acasă, cu familia alături.

Natalia Szostak – Polonia

Locuiesc în Wroclaw, în sud-vestul Poloniei. Sunt în ultimul an de liceu și ar fi trebuit să dăm examenele finale în luna mai. Din cauza situației actuale în care se află Europa și întreaga lume, examenele s-au amânat până în luna iunie, lucru ce are și părți bune și părți mai puțin bune.

Din fericire, în Polonia nu au fost atât de multe cazuri de infectări. Izolarea noastră a început destul de devreme în comparație cu alte state europene. Școala mea chiar se descurcă bine în format online, dar sunt conștientă că nu toți sunt așa de eficienți. Este greu pentru ambele părți: pentru profesori este dificil pentru că nu au fost pregătiți în niciun fel să țină astfel de cursuri online, se simt pierduți, iar unii elevi nu au condițiile necesare pentru homeschooling, nu au toți conexiune bună la internet sau calculator cu cameră și microfon. Am avut chiar și simulări online, care nu au fost organizate deloc bine.

Mie, de exemplu, mi-a fost foarte greu să-mi găsesc motivația să învăț acasă, când nu știam la ce să ne așteptăm și trebuia să ne organizăm materia pe cont propriu. Cred că și sistemul educațional are o vină în asta: încă de mici am fost învățați să ne adaptăm unui sistem în care permanent ți se zice ce și cum să faci. De aceea acum, în situații neprevăzute, niciunii dintre noi nu știu ce să facă, nici elevi, nici profesori.

Fac sport și m-am apucat de cursuri online de dans împreună cu prietenii mei. În mod normal nu am fi avut timp pentru așa ceva. Vreau să-mi îmbunătățesc și tehnicile de gătit: fac plăcinte și n-am ars niciuna până acum!

Mereu mă gândesc cât de privilegiată sunt să am conexiune bună la internet, eu și familia mea suntem sănătoși, am grădină unde pot ieși să-mi iau vitamina D, să nu stau toată ziua în pijamale la mine în cameră.

Cred că situația aceasta nu a venit fără vreun motiv. E timpul să realizăm cât de privilegiați suntem pentru faptul că avem strictul necesar pentru a trăi decent, să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante pentru noi, să înțelegem valoarea lucrurilor materiale din jurul nostru și să lucrăm la viața de familie. Până la urmă tocmai asta contează!

João Ferreira – Portugalia

Eu sunt sportiv, fac parte dintr-o echipă de fotbal din Lisabona, și sunt în al doilea an de facultate, studiez cinematografia. Îmi place extrem de mult să lucrez cu oameni din aceste două domenii. Facem ore online, dar nu e același lucru. Nu știu cum vom putea să filmăm pentru evaluări, să lucrăm în echipe de acasă. Încercăm să ne adaptăm cum putem situației, dar produsul finit nu e la fel de calitativ. Pe lângă cursurile de la facultate, am început să învăț să cânt la chitară și să studiez domenii din artă pentru care nu mi-am făcut timp până acum.

Pe lângă asta, și fotbalul a fost foarte afectat de această epidemie. Sezonul meu a luat sfârșit, din păcate, dar eu îmi continui antrenamentele acasă, ca majoritatea sportivilor, pentru a mă păstra în formă. Mi-am făcut un plan de o oră și jumătate de antrenament pentru mine, de 5 ori pe săptămână.

În acest context este foarte important ca societatea să fie flexibilă și să se reinventeze. Virusul a creat multă panică și are consecințe devastatoare asupra vieții noastre, de aceea este atât de important să fim alături unii de alții, chiar și de la distanță. Chiar dacă suntem nevoiți să stăm înăuntru, trebuie să gândim outside the box.

Lumea trebuia să se schimbe, mai devreme sau mai târziu. Pentru mine, timpul acesta este esențial pentru a contribui la o schimbare și a veni cu idei revoluționare. Fiecare dintre noi poate face lumea mai bună!

https://europa.eu/youth/discovereu_en – QR Code pentru adresa