Întrebarea „ce muzică asculți?” a devenit întrebare de baraj în conversațiile noastre. Participăm la festivaluri de muzică de prin țară, la concerte ale artiștilor consacrați sau mici performance-uri stradale, suntem activi pe YouTube și mereu știm ce mai fac vedetele noastre preferate de peste ocean. Dar ce se întâmplă cu muzica autohtonă? Ce sunet are Sibiul și ce este caracteristic lui?

Am fost foarte curioasă să aflu ce se întâmplă pe scena sibiană și care este pulsul muzical al orașului, așa că am ales să apelez la specialiști din acest domeniu, persoane pe care le vedeți întotdeauna în backstage, pe scenă sau ca spectatori la concertele din oraș sau din țară.

Una dintre cele mai semnificative mișcări muzicale a Sibiului este bine-cunoscuta inițiativă Pune mâna pe chitară care a avut un debut răsunător în anul 2015 cu primul concert din seria Sibiu Guitar Meeting. Atunci cei de la Asociația Culturală PLAY au ajuns la sute de tineri, încurajându-i să învețe să cânte la chitară și oferindu-le primii pași într-o educație muzicală practică. Anul acesta au celebrat (r)evoluțiile cei peste 400 de chitariști ai orașului. Aceiași oameni, în vara anului 2018, au pus și bazele festivalului cu muzică 100% sibiană Sibiu Sounds Festival, festival ce și-a propus să promoveze numai muzica autentică, trupe mari alături de trupe tinere, pe aceeași scenă, pentru ca sibienii să asculte toate acordurile autohtone.

Cu toate acestea, se pare că Sibiul mai are un drum lung până a ajunge să nu mai fie un spațiu de happening cultural, o scenă în care noi suntem numai spectatori, consumatori de artă. Comparativ cu producția locală, din păcate, se importă „prea multă” muzică, spune Gabriela Marcu, organizator al acestor evenimente. De asemenea, din perspectiva Gabrielei, Sibiului îi lipsește „în primul rând, educația muzicală la nivelul copiilor și al tinerilor (…). Apoi, în ceea ce privește creatorii de conținut muzical, lipsește infrastructura necesară: sunt puține săli de repetiții și niciun studio profesionist de înregistrări. Personal, mai cred că lipsesc și locațiile de concerte (în principal indoor) dedicate unui public mai numeros.”

Și Sebastian Marcovici, organizatorul festivalului Focus in the Park dar și instrumentist în trupe precum Domino sau Alternosfera, accentuează lipsa locațiilor pentru concerte, dar și lipsa unui public educat. „Festivalul Focus in the Park nu plănuiește să educe publicul, ci doar să ofere o experiență din care fiecare înțelege ce vrea.” Un public educat nu este creat prin gratuitate la toate aceste evenimente, ci se crează prin trierea publicului prin bilet sau locație, astfel încât experiența unui concert/spectacol să fie una cât mai autentică. „Dar de asemenea, un public educat nu înseamnă doar cunoștințe în domeniul muzical.” Își dorește ca, în viitor, line-up-ul festivalului său să cuprindă 50% muzică sibiană și 50% muzică națională.

Am vorbit și cu Denise Fabro, inițiatoarea conceptului Music Hub în Sibiu, care îmi indică o altă lipsă pe care o resimți, în principal, în serile de vară: „lipsa momentelor ad-hoc – o chitară și o voce, o tobă și o vioară, orice combinație de instrumente, care să împânzească diferite locuri din oraș: parcurile, pasajele, pietonala, centrul, piețele. Street performances. Până la urmă, din stradă încep cele mai puternice mișcări…”

Music Hub s-a deschis în iarna anului 2018 și de atunci reprezintă atât spațiul de întâlnire al muzicienilor, cât și una dintre puținele săli de repetiție din oraș, dotate cu echipamente profesionale sau un spațiu de încercare pentru cei ce încă nu și-au descoperit instrumentul. „Pentru cei care sunt în căutarea unui trupe și pentru muzicienii solo, Music Hub a organizat un eveniment numit Meet your future band member. Participanții la eveniment au avut parte de un speed banding, unde au cunoscut oameni interesați de a forma o trupă. Prin networking și prin jam session-urile prezente aproape după fiecare eveniment, muzicienii cunosc oameni interesați și pasionați de același lucru ca și ei, următorul pas, fiind ca ei să se întâlnească la repetiții mai apoi, în același spațiu, în Music Hub”, mai adaugă Denise.

Nu știm exact cât la sută a fost dorință și cât la sută a fost nevoie cea care a condus la înființarea Music Hub, cert este că „pentru noi dorințele au o pondere mai mare decât nevoile. Ne-am dat seama de asta încă de la primul eveniment, prima noastră seară de chitară din decembrie 2018, când ne-au călcat pragul peste 50 de oameni. Atunci a fost prima oară, când am realizat cu adevărat că această dorință este de fapt o nevoie reală a Sibiului”. Și de atunci Music Hub crește odată cu trupele pe care le formează și le susține, contribuind prin evenimente tot mai diverse la sunetul Sibiului.

Acest sound al orașului pare a fi foarte divers, din perspectiva organizatorilor de evenimente. ”Avem artiști debutanți pe rock clasic, pe metal, pe hip-hop, pe pop, dar și pe genuri mai noi, cum ar fi alternativ sau ska. Cert este că Sibiul se mișcă din punctul acesta de vedere și oamenii nu și-au pierdut entuziasmul în a crea conținut muzical”, mai spune Gabriela Marcu, după o experiență de 3 ani de zile cu piața muzicală locală.

Ce spun trupele mari din Sibiu?

Suburbia11

Imposibil să fii sibian și să nu fi auzit până acum de Suburbia11. Ei sunt o trupă tânără ce reprezintă o „combinație energică de ska-reggae-punk, la care se adaugă vesele elemente de muzică balcanică” și care este compusă din: Claudiu Fălămaș (voce), Bogdan Munteanu (bass), Medve Sandor (trompetă, trombon, melodică, fluier, acordeon), Dragoș Pătrău (chitară) și Alexandru Ciubotariu (tobe).

După doar cei 3 ani ai lor de la înființare, au deja concerte pe scene precum Sziget Festival, Awake Festival, Jazz in the Park, Focus in the Park dar și în nelipsita Vama Veche. Și-au luat recent un van cu logo-ul trupei, care să le facă viața mai ușoară. I-am întrebat și pe ei cum stă Sibiul la capitolul muzică. Cum au început ei. „ La început totul se mișcă cu viteză, ai senzația că înaintezi foarte repede pentru că tot ce faci e nou. E relativ ușor să ajungi să dai primele concerte, eu zic că e mai greu să menții o creștere constantă, treptată”, povestește Sanyi, trompetist și membru de bază al trupei. Apoi s-au confruntat cu binecunoscutele probleme de infrastructură, găsirea unei săli de repetiție, programele diferite ale membrilor, dar la final „totul se rezumă la cât de dedicați sunt oamenii”. Cât despre inițiativa locală, și ei se plâng de o „viață muzicală destul de slabă. Nu iau în considerare cover band-urile, ci mă refer la trupele care încearcă să facă muzica lor proprie. Nu cred că există o tendință muzicală ce caracterizează Sibiul, m-ar bucura o diversitate mai mare în ceea ce privește stilurile abordate de trupe.” Susțin și ei Music Hub și îl recomandă des, ca pe una dintre oportunitățile pe care cei ce vor să o ia pe acest drum al muzicii o au în prezent. În rest, „oriunde ajungi dai peste oportunități noi, doar că trebuie să le recunoști. De aceea, eu cred că pentru orice trupă tânără e foarte important ca membrii să fie deschiși, să meargă peste tot, chiar dacă nu prea rentează din punct de vedere financiar la început.”

Antract

Trupă cu peste 30 de ani de carieră, Antract nu este o trupă 100% sibiană, însă unul dintre membrii de bază ai acesteia, chitaristul Ilie „Manole” Vlad este din Sibiu. Cu 7 albume de studio și 2 live, Antract este o trupă de rock fondată în 1984, compusă din Paul Radu (voce), Ilie „Manole” Vlad (chitară), Bobiță Cătușanu (bass) și Adrian Ban (tobe), ce este mai mult decât îndrăgită de publicul din întreaga țară. Au cântat alături de nume mari ai rock-ului mondial precum Uriah Heep, Jetro Tull, Helloween sau Metallica.

Ilie „Manole” Vlad este una dintre cele mai influente figuri muzicale ale orașului, omul de bază al proiectului Pune mâna pe chitară și profesorul care a motivat un oraș întreg să cânte la acest instrument. Pe el l-am întrebat despre pulsul muzical al orașului, fiind una dintre cele mai potrivite persoane pentru a-mi răspunde la aceste întrebări.

L-am rugat să compare începutul lui muzical cu debutul tinerilor din prezent. Mi-a zis că e aproape imposibil. „M-am apucat de chitară înainte de ‘89, iar în vremurile acelea era tare greu și foarte scump să-ți cumperi un instrument decent. Prima mea chitara era… o chestie făcută din mai multe bucăți, un corp făcut de un tâmplar, un grif luat de pe o alta chitară și o doză cumpărată de pe undeva… dar a ieșit un instrument interesant care chiar nu suna rău. De aceea spun că e greu să compari vremurile, acum e aproape la îndemâna oricui să aibă un instrument decent, iar pe lângă aceasta, acum ai acces la informații, tutoriale, lecții de chitară, instructori…ai toate pârghiile să poți fi un bun instrumentist, trebuie doar să vrei asta.” Cât despre mișcarea muzicală autohtonă, Manole are o părere diferită față de cei din Suburbia11. „Este o mișcare efervescentă, în plină transformare care, datorită acestei dinamici sunt sigur că va aduce în următorii ani în fața publicului atât trupe foarte bune, cât și piese noi, interesante.” Concurența este, într-adevăr mare, însă „concurența naște valoare. E îmbucurător faptul că în Sibiu, în momentul actual, există cel puțin 40 de trupe/artiști pe diferite direcții muzicale, de la hip-hop până la metal greu, care încearcă să spună ceva. Sunt și trupe vechi și încăpățânate care fac în continuare muzica în care cred, dar și trupe noi care încearcă să-și croiască un drum, un stil… și asta e foarte important. Este o comunitate mare, care crează concurență și inspirație, sunt sigur că această piață va scoate în câțiva ani artiști și trupe de nivel mare, care sper să depășească chiar nivelul național.”

Ambele trupe, când vine vorba de afirmarea band-urilor tinere, spun că munca este cea mai importantă, „Și o piesă bună!” mai adaugă Suburbia11. Apoi identitate, viziune și un management bun. Manole sesizează astfel o lipsă acută de manageri pentru cei la început de drum, pentru cei ce au cea mai mare nevoie de așa ceva. Apoi discuția se îndreaptă către latura de business a muzicii. „La un moment dat trebuie să privești muzica pe care o faci ca pe un produs – știu că nu sună bine dar știm cu toții că e adevărat – dar cel mai important lucru o să rămână mereu calitatea muzicii pe care o faci.” spune Sanyi din Suburbia11. „Dacă faci eforturi și ai un țel clar, poate fi foarte bine, important este să privești trupa ca pe un business și să încerci să-l conduci astfel (poate suna ciudat, dar doar așa poți reuși, iar asta nu știrbește cu nimic creația și valoarea artei tale)”, susține Manole.

Domino

Trupă complet sibiană, Domino s-a lansat în 2013 și a ajuns să fie renumită pe plan național. Cu un album scos și unul în curs de pregătire, Domino își va reîncepe activitatea anul viitor, după o pauză de studiu individual pentru artiști. Stând de vorbă cu Sebastian Marcovici, bassistul trupei, am aflat că un lucru foarte important în parcursul unei trupe debutante este curajul de a pleca într-un turneu național. „Este simplu să ai public la tine acasă, în Sibiu. El este format din mama, tata, prietenul, prietena sau gașca. Adevărata provocare este atunci când te duci într-un oraș în care nu te știe nimeni și trebuie să te afirmi ca trupă.” Aceasta a fost și oportunitatea prin care trupa Domino, și nu numai, s-a făcut auzită în toată țara. „Chiar dacă cu toții eram sibieni, produsul nostru a devenit unul național. Strângeam la fel de mulți oameni ca o trupă de succes, indiferent în ce oraș cântam.” Cât despre șansele de a trăi din muzică la momentul actual, și Sebastian este de aceeași părere ca și ceilalți doi muzicieni, Sanyi și Manole. „Trebuie permanent investit în echipamente, în învățare, fiindcă depinzi doar de tine. Tot ceea ce câștigi de pe urma unui concert într-un club sau festival, trebuie reinvestit. La momentul actual este imposibil să te susții doar din muzică, ca trupă locală.” O oportunitate în plus pe care trupele debutante o au în prezent este înființarea unui studio de înregistrări în Cisnădie.

„Muzica este o responsabilitate în primul rând, pentru că o faci pentru alții. Trebuie să fii mereu conectat cu oamenii din jur, să fii atent la ce mesaj transmiți”, adaugă Sebastian.

Așadar, trupele tinere, debutante sau care încă nu și-au găsit toți membrii au toate șansele de partea lor. Au un hub de întâlnire, repetiție și socializare, au operatori culturali care organizează exact evenimentele de care au nevoie pentru a se putea face remarcați, au maeștri și mentori în domeniu. Doar de dorință mai este nevoie pentru a crea marea mișcare muzicală a Sibiului și a transforma burgul nostru într-un oraș al artiștior.

de Teodora Minea