de Oana Ciucă Lázár

Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog din Sibiu (CPECA) este structură teritorială a Agenției Naționale Antidrog și desfășoară activități/programe/proiecte de prevenire a consumului de droguri la nivelul populației generale, școlare și în familie.

Totodată, oferă servicii de asistență integrată persoanelor consumatoare de droguri și aparținătorilor acestora, respectiv informare, evaluare și consiliere psihologică/psihoterapie. Ședințele sunt gratuite și confidențiale.

Sediul se află în curtea interioară a Prefecturii Sibiu, iar noi am ajuns acolo cu o serie de întrebări, care să ne lămurească cât mai bine, cum putem să colaborăm pe viitor cu echipa din acest centru, dar și să afle cât mai mulți tineri de serviciile pe care le oferă.

Cum colaborați cu școlile din Sibiu pe partea de prevenție?

În fiecare an școlar mergem în întâmpinarea școlilor cu o ofertă de proiecte educaționale de prevenire a consumului de droguri implementate prin intermediul Centrului, care se adresează tuturor categoriilor de vârstă, începând din mediul preșcolar, unde începem să informăm și să facilităm dezvoltarea deprinderilor pentru un stil de viață sănătos, până la mediul liceal și universitar.

Fiecare proiect este astfel construit încât să furnizeze abilități practice și adaptate caracteristicilor de vârstă, în vederea creșterii factorilor de protecție și scăderii celor de risc privind consumul de droguri.

În momentul actual, care sunt drogurile cele mai folosite de tineri? Când vă contactează? Vin singuri sau împreună cu părinții?

Conform Raportului național privind situația drogurilor 2021 și ultimului studiu ESPAD realizat în populația școlară la nivel național, cel mai consumat drog ilicit este canabisul, acesta fiind urmat de noile substanțe psihoactive.

Există câteva modalități prin care sunt accesate serviciile de consiliere/psihoterapie, și anume:

• din inițiativă proprie, printr-o programare prealabilă la nr. de telefon 0269.224.313 sau prin adresa de email cpeca.sibiu@ana.gov.ro
• la dispoziția procurorului, în cazul persoanelor cercetate penal într-un dosar la regimul drogurilor, cu consum 
• prin decizia consilierului de Probațiune, în cazul persoanelor care săvârșesc o pedeapsă cu suspendarea executării 
• prin referirea de către orice altă instituție care are în evidență persoane consumatoare de droguri în nevoie de suport specializat

Serviciile sunt gratuite și confidențiale, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.

Din experiența pe care o avem cu tinerii minori, aceștia ajung la noi, de cele mai multe ori, din inițiativa părintelui care este îngrijorat de situația copilului, important de precizat fiind că orice intervenție asupra minorului se poate realiza în Centrul nostru doar cu acordul prealabil al părintelui sau reprezentantului legal. 

Tinerii care au împlinit deja vârsta de 18 ani nu ne-au contactat din inițiativă proprie înainte de a conștientiza „pe propria piele” câteva dintre consecințele negative ale consumului asupra calității propriei vieți, dintre care cele mai frecvente sunt starea de rău în intoxicație sau sevraj, afectarea randamentului de zi cu zi și a relațiilor semnificative. 

Din experiența de la cabinet, care sunt principalele cauze care îi determină pe oameni să consume droguri?

Experiența profesională de-a lungul anilor, cu persoane consumatoare de droguri, mi-a adus de fiecare dată în prin plan emoțiile „grele” care apar împreună cu dificultatea de a le autoregla (alina) în interiorul spațiului psihic personal.

Aici putem întâlni o paletă variată, de la durere emoțională la bucurie intensă care surescitează psihicul, la plictiseală, frică, însingurare, neputință. În lipsa unui Eu adult interior suficient maturizat, Eul copil din noi caută în exterior un surogat care oferă grijă și alinare (e suficient să pară că oferă lucrurile acestea). La un nivel mai profund, consumatorul se raportează la obiectul de consum ca la o persoană. 

Ce înseamnă procesul de conștientizare, apoi vindecare/abstinență? Care sunt etapele și cât durează?

Atunci când conștientizez ceva, de fapt înțeleg și reușesc să dau un sens respectivului aspect. Este un proces mai degrabă asociat proceselor cognitive (ce ține de raționament, gândire). Obținerea abstinenței presupune parcurgerea unui „drum” al schimbării, în care, de cele mai multe ori, simpla conștientizare nu este suficientă. Suntem trup-minte-suflet iar aceste trei dimensiuni au ritmuri diferite. 

Prochaska şi Di Clemente (1983) au formulat un model al schimbării cunoscut sub denumirea de Ciclul Schimbării, care are mai multe etape:

*Precontemplarea este stadiul în care nu există nicio intenţie de schimbare a comportamentului în viitorul previzibil. „Nu e nimic în neregulă cu mine, nu am nimic ce vreau să schimb” 

*Contemplarea este stadiul în care conștientizarea problemei s-a produs, dar încă nu există un angajament pentru schimbare. „Poate că nopțile de insomnie din ultima perioadă sunt legate de consum…”

*Pregătirea este un stadiu de trecere, în care există intenția de acțiune în viitorul apropiat, precum și câteva acțiuni deja întreprinse în ultima perioadă, fără succes. „Vreau să mă las de fumat, deocamdată am reușit să reduc țigările…”

*Acţiunea este stadiul în care se pune în act o modificare a comportamentului, experienţelor şi/sau mediului pentru a depăşi problemele. Acest stadiu implică un angajament considerabil de timp şi energie. Necesită între 3 și 6 luni pentru a fi complet (este nevoie de timp pentru stabilizarea noului model comportamental). 

*Menţinerea este stadiul în care accentul cade pe prevenirea recăderilor și consolidarea beneficiilor obţinute în timpul acţiunii. Acest stadiu poate dura toată viața. „N-am mai consumat de 6 luni și aplic cu succes alternativele mele”

*Recăderea este stadiul de revenire la comportamentul problematic (consumul). Recăderea nu este sfârșitul drumului, ci o nouă etapă în parcursul spre dobândirea abstinenței, etapă în care se pot analiza situațiile care au dus la aceasta și dobândirea unor noi mecanisme de coping. 

Care credeți că sunt factorii esențiali, necesari în procesul de recuperare, după ce consumatorul a conștientizat că are nevoie de tratament?

Abia după etapa de conștientizare începe cu adevărat parcursul schimbării, care este unul particular fiecăruia, cu potiuni ușoare și porțiuni mai grele, cu denivelări și curbe. Orice ajută și stimulează mersul înainte pe acest drum, e încurajat. Enumăr câteva aspecte care au rol de susținere pe acest drum:

• O rețea de suport, alcătuită din familie, prieteni, specialiști
• Retragerea din mediul care favorizează/întreține consumul, în faza incipientă a parcursului și după caz, cât este necesar
• Perspectiva conform căreia nu este relevant de câte ori cazi, important e să te ridici de fiecare dată
• O abordare de sine blândă, asumată și fermă
• Conștientizarea faptului că „Nu ești singur!”

Din experiența pe care o aveți la Centrul Antidrog Sibiu, în calitate de psihoterapeut, cum ar putea familia, prietenii, profesorii să participe la procesul de recuperare al unui consumator?

În oricare dintre aceste roluri m-aș afla (membru al familiei, prieten sau dascăl), aș porni de la asigurarea mai sus menționată, de la „Nu ești singur în asta! Sunt alături de tine!”, un mesaj simplu și atât de valoros.

De asemenea, încurajez părinții, care vin de cele mai multe ori la Centru, copleșiți de panică și vinovăție, să înceapă propriul parcurs terapeutic, în care să fie însoțiți și îndrumați personalizat în funcție de istoricul familial. 

Cum sunt văzuți consumatorii de droguri de cei din jur? Există o stigmatizare și între ei? Sau o susținere? Pot fi mai slabi sau mai puternici?

În cabinet, încurajez împărtășirile personale, deci nu prea iau contact cu opinii despre alții. 

Ca membru al comunității, personal am luat contact cu atitudini diverse privind consumatorii de droguri, de la apelative și etichete dure sau milă, la abordări pline de compasiune. Chiar și la nivel mondial, în zilele noastre, există dezbateri privind încadrarea consumatorului într-o categorie anume, cu oscilații între „persoană care a săvârșit o infracțiune și e necesar a fi pedepsită” și „persoană bolnavă care are nevoie de tratament”. 

Pe mine, terapeutul, mă ajută când privesc consumul de droguri sau orice alt comportament nedorit, ca pe un semnal, cu ajutorul căruia se deschid porți nevăzute de acces către zone delicate și de mult îngropate în profunzimile ființei, care se cer a fi văzute, primite și alinate, chiar vindecate. Întotdeauna este recomandat a se păși acolo cu blândețe, fără forțare și obligatoriu, împreună cu un psiholog sau psihoterapeut.

Credit foto: Roman Kraft / Unsplash

*Articolul a apărut în nr.7 al Exercițiului 18, ediția din toamnă