Material realizat de Denise Fabro, 25 ani

Știam încă din vremea liceului că vreau să iau parte  la o experiență Erasmus. Pasiunea mea pentru literatura engleză  și accentul britanic mă ducea cu gândul la Anglia, însă nu aveam certitudinea că acest lucru se va și întâmpla. Am ales Facultatea de Litere și Arte care, aveam să aflu în al doilea an de facultate, colabora cu Leeds Beckett University. Nu am stat deloc pe gânduri. Această dorință exista  încă din liceu și făcând parte dintr-o organizație studențească bazată pe voluntariat internațional, știam că o experiență de acest gen va avea un impact puternic asupra mea, asupra a ceea ce știam până atunci și că aveam să devin mai câștigată din toate punctele de vedere. 

Erasmus a însemnat prima plecare pe o perioadă mai lungă de acasă. Nu am avut emoții, nu îmi făceam griji dacă mă voi descurca sau nu. Cei din Leeds sigur se pregătiseră temeinic să întâmpine studenții internaționali și să aibă grijă de ei, cu diferite activități de cunoaștere în prima săptămână a șederii noastre acolo. Însă, pentru mine, prima săptămână a fost cea mai grea. Nu mai eram înconjurată de prietenii mei buni din Sibiu, nu eram primită acasă cu o masă caldă cum era acasă, ci trebuia să mă descurc pe cont propriu. 

Una dinte primele amintiri de acolo are un gust hazliu și puțin acrișor. După ce mi-am cumpărat tot ce aveam nevoie (ustensile de bucătărie, așternuturi de pat, alimente), am ajuns încărcată de plase, afară din magazin, dându-mi seama abia atunci că e prima dată când mă întorc cu autobuzul din oraș spre cămin, că nu știu în ce direcție trebuie să o iau și că am cumpărat cu ideea că mă așteaptă mașina tatei afară și că totul va fi transportat ok. Mini breakdown. După ce am stat  câteva minute, după câteva lacrimi stăpânite bine și o grimasă la ideea că acum știu cum se simte Britney Spears (Ops, I did it again!), mi-am făcut drum spre casă, unde am ajuns după câteva ore. 

După prima săptămână, totul începea să se transforme treptat.  Am început cursurile, mă împrietenisem cu colegele mele de cămin și cu alți internaționali, și mă înscrisesem la câteva excursii pe care abia le așteptam! 

Cursurile au fost o surpriză foarte plăcută pentru mine. Obișnuită cu multe ore și multe discipline din România, mare mi-a fost mirarea când am aflat că voi avea de ales doar 3 cursuri pe care mă voi axa tot semestrul. Cele pe care le-am ales eu au fost: Hunted Narratives unde discutam povești macabre, de genul thriller sau horror, Romanticism, unde discutam perioada romantică din Anglia, unde citeam poezii și unde aveam o profesoară care îmi amintea de domnișoara Trelawney din Harry Potter,  super pasionată de fiecare imagine pe care o descoperea iar și iar în poeziile lui Coleridge, Keats, Shelley, și Victorian Novel unde am descoperit, pe lângă cele patru romane discutate în acel semestru, și câteva metode excepționale de predare.

Experiența  în cămin a fost una foarte  interesantă. Pentru prima dată  departe de casă, căminele din Anglia au fost foarte prietenoase cu acest aspect. Căminul în care am locuit avea mai multe apartamente, în fiecare apartament fiind cazați cinci studenți, fiecare cu o cameră proprie, cu o baie și bucătărie la comun. Această  configurație a spațiului ne dădea voie să fim împreună, să ne strângem în bucătărie, să mâncăm și să ne descoperim, dar ne oferea și intimitatea de care aveam nevoie. 

Tot în prima săptămână de acomodare și cunoaștere a locului, am dat peste un târg al cluburilor de studenți, exact cum sunt acestea prezentate în filme. De la cluburi bazate pe o disciplină, la cluburi de sport și activități sportive, la cluburi bazate pe filme și muzică, la cluburi specifice, ca Harry Potter club, Punk club, Board Games Club, puteai să-ți alegi gașca cea mai apropiată de personalitatea ta. Participând la un eveniment denumit Global Cafe, în care, la un ceai și biscuiți, am scris scrisori pentru familii sau prieteni, am ales clubul de intenaționali. Deoarece simțeam că mă pot apropia mai mult de persoane aflate în aceeași etapă ca și mine, și pentru că îmi place să descopăr culturi diferite. Am atât de multe amintiri frumoase cu acest grup:  dansuri tradiționale, prezentarea tradițiilor tuturor internaționalilor din grup, excursii, seri de jocuri, ba chiar o masă tradițional englezească de Crăciun acasă la unul dintre coordonatorii principali ai clubului. 

Deoarece mă aflam în Anglia, o țară pe care de multă vreme voiam să o descopăr, am organizat și m-am alăturat la multe excursii cu colegele de apartament sau alți prieteni. Pe lângă Leeds, cel de-al treilea oraș ca mărime din Anglia, un oraș activ și plin de studenți, am descoperit locuri minunate precum York-ul, un orășel cu multă piatră cubică, străduțe care te poartă dintr-un loc în altul, bisericuțe, muzică pe stradă, magazinașe cochete și multă istorie.

Am reușit să vizitez și Liverpool, orașul cu multe referințe despre The Beatles, un oraș însorit, cu submarine galbene; Manchester, orașul fotbalului, unde am vizitat Muzeul Național de Fotbal, unde am fost încântată de  manifestația activă și artistică a străzii; Lake District, un loc în care natura și-a păstrat modul sălbatic de a fi, un loc liniștit, în care ne-am putut aduna energie pozitivă și o stare generală de calm; Londra, orașul în care luminile sunt aprinse și ziua și noaptea, un loc în care poți să guști mâncăruri din toată lumea și unde poți să vezi oameni de toate tipurile (și să auzi foarte mult limba română), un oraș colorat, în care iarna, te poți aventura în superbul târg de Crăciun, Winter Wonderland, în care să te simți din nou copil și în care te poți răsfăța cu o cantitate enormă de dulciuri! De asemenea, într-una din zilele petrecute în Londra, am decis, împreună cu gașca să vizităm și studiourile Harry Potter, fiecare dintre noi fiind fani adevărați ai cărților și a filmelor, putând ușor să incorporăm câte o replică din film într-o conversație obișnuită. O zi petrecută la studiouri și toate emoțiile din lume. 

Orășelul parcă  desprins din poveștile lui Charles Dickens a fost Grassington. Copiii, îmbrăcați cu haine specifice secolului al XIX-lea, murdari de cărbuni pe față, alergau printre oamenii care cântau la acordeon și purtau joben. 

Ultima excursie pe care am făcut-o în perioada Erasmus, a fost în Nottingham, un oraș cultural și cald, în care m-am simțit puțin ca acasă. Nu pentru că ar fi semănat cu Sibiul, ci pentru că experiența mea interioară și exterioară era pe final.

Experiența Erasmus a fost una de învățare, maturizare și responsabilizare. Mi-am demonstrat că pot avea încredere în mine, că pot găsi o soluție la orice problemă, că oamenii, oricât de diferiți ar părea între ei, simt în același mod și că deși ți s-a părut greu la dus cu o valiză și laptop, poți să cari foarte bine două valize, laptopul și un ghiozdan cu tine la întoarcere.