Material realizat de Patricia Cîrtog, Colegiul Național ”Octavian Goga” Sibiu.

Fie că ne gândim la echipele de fotbal din curtea școlii sau la proiectele alături de colegul de bancă,  pe parcursul vieții, suntem mereu puși în situația de a colabora și de a forma grupuri cu cei din jur.Cercetătorul Meredith Belbin spunea: ”Oamenii nu sunt perfecți, dar o echipă poate fi”, așa că m-am hotărât să discut cu Andrei Stupu despre motivele pentru care lucrăm în echipă și obstacolele cu care ne confruntăm.

Andrei Stupu este pasionat de cărți și oameni. Anul acesta, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București, iar acum este inițiatorul proiectului Ziua Mintzii: o platformă educațională bazată pe colaborare, învățare și comunitate. Fost Brand Manager la Școala de Valori, Andrei este speaker și trainer cu curajul de a aborda teme precum orientarea vocațională sau sistemul de învățământ și metode de educare. 

Cum consideri că a evoluat  pe parcursul timpului abilitatea de a lucra în echipă? În prezent, lucrăm mai mult împreună sau am devenit mai singuratici, odată cu timpul?

Situația aceasta este foarte dezbătută, însă tocmai capacitatea de a comunica și colabora i-a determinat pe Homo Sapiens să fie specia umană superioară, în comparație cu neanderthalienii, de exemplu, care erau foarte solitari. Astfel, Homo Sapiens a dezvoltat un limbaj diversificat și a reușit să creeze noțiunea de coeziune și să lucreze în grupuri mai mari. De atunci, o caracteristică constantă a evoluției umane a fost tocmai perfecționarea ablităților sociale, pentru a forma grupuri cu un set comun de norme. De-a lungul istoriei am văzut o foarte mare dezvoltare a colaborării și comunicării.

Este munca în echipă o abilitate nativă sau mai degrabă una pe care o dobândim odată cu dezvoltarea personală?

Ca virtute umană, colaborarea a fost mereu importantă, iar comunicarea a fost un mijloc prin care oamenii își puteau spori condițiile de viață și statutul social. Cu toate acestea, noțiunea de lucru în echipă, de co-working, a fost dezvoltată destul de recent. Astfel, putem vorbi despre munca în echipă ca o abilitate nativă, însă desigur că aceasta poate fi îmbunătățită prin a învăța să asculți oamenii, să îi înțelegi, să îți comunici ideile și principiile în așa fel încât acestea să fie înțelese.

Recomand cartea lui Daniel Coyle: ”Codul culturii”, pentru a afla mai multe în acest sens.

De unde crezi că vine nevoia oamenilor de a lucra împreună?

Noi avem înrădăcinată ideea de comunitate, din cele mai vechi timpuri. Faptul că, odată cu evoluția drepturilor omului, am început să ne separăm ca indivizi cu norme și caracteristici personale, de unde vine și unicitatea care este atât de căutată în zilele noastre, nu ne-a făcut auto-suficienți. Cred că izolarea din timpul epidemiei de Coronavirus  a demonstrat, de asemenea, cât de mult avem nevoie să lucrăm împreună și să fim alături unii de alții.

În timpul anilor de școală, suntem supuși constant competiției. Ce impact are aceasta asupra capacității de a colabora a viitorilor adulți?

Consider că sistemul de învățământ românesc este bazat pe competiție și  nu dezvoltă deloc abilitatea de a lucra împreună. Cultivă  ideea de a avea  rezultate ușor cuantificabile, obținute prin noțiuni de cultură generală și nu prin abilități de viață. Acest lucru suprimă capacitatea tinerilor de a-și dezvolta modul în care colaborează. De aici, apare o problemă cu care ne confruntăm foarte des: incapacitatea de a primi feedback. În cadrul unui grup de lucru, trebuie să fim mereu deschiși la părerile celor din jur cu privire la munca noastră. Atunci când există o frustrare cu privire la faptul că, toți anii de școală, ne-am aflat într-o continuă competiție cu cei de lângă noi și nu am învățat să cooperăm, automat vom fi tentați să răspundem impulsiv la critici sau sugestii.

Impactul pozitiv pe care competiția din școală îl avea în trecut asupra elevilor, nu mai este valabil acum. Tinerii înțeleg că sunt oameni cu personalitate unică și că pot alege modul în care vor să se dezvolte, indiferent de rezultatele școlare. Drept urmare, sub nicio formă nu mai putem evalua dezvoltarea cognitivă a unui tânăr în baza performanței școlare. Dacă ținem cont doar de rezultatele școlare în alegerea carierei, de exemplu, ajungem la concluzii eronate, cum ar fi că un elev bun la biologie va fi un bun medic sau că un olimpic la matematică va fi un inginer desăvârșit. 

Cum ne putem dezvolta abilitatea de a lucra într-un grup, mai ales dacă suntem firi introverte?

O persoană introvertă poate avea un mod diferit de a-și organiza spațiul și de a comunica, iar aceste lucruri trebuie să fie respectate într-o echipă. Ca lectură, recomand cartea ”Quiet”, cu subtitlul: ”Puterea introverților într-o lume asurzitoare”. Ce spunea Susan Cain despre introverți  este că aceștia sunt discriminați de societatea în care trăim, lucru care nu este deloc prielnic. Introverții au o foarte mare capacitate de introspecție, capacitate analitică, tocmai pentru că energia lor nu este consumată în încercarea de a avea o anumită prestanță sau de a comunica într-un anume fel. Mintea lor procesează mult mai adânc conceptele cu care au de-a face. 

Este foarte important să înțelegem că introverții nu sunt inferiori extroverților și că aceștia își au locul în fiecare grup, dacă este gestionat cum trebuie. 

Cunosc multe persoane care, din frica de a nu ieși ceva rău, iau toată munca asupra lor, chiar dacă se află într-un grup. Cum învățăm să avem încredere în cei din jurul nostru și să cooperăm?

Acesta este un păcat capital al comportamentului atunci când lucrezi într-un grup. E frecvent întâlnit la manageri, se naște din niște probleme grave de interrelaționare și dintr-un perfecționism absurd. Este un comportament de șef, în niciun caz de lider, iar atunci când subminezi autonomia colegilor și îi elimini conștient dintr-un proces de muncă, te poți aștepta să îți pierzi colaboratorii. Aceștia nu se simt validați, iar abilitățile lor nu sunt recunoscute. În plus, performanțele acelei  persoane sunt o iluzie, pentru că nu poate ajunge la un rezultat la fel de bun ca cel al unui grup.

Un proiect are o finalitate mai valoroasă dacă este făcut în echipă? 

În cadrul unei echipe, e posibil ca timpul de lucru să fie mai lung, până se împart sarcinile și se discută, dar calitatea rezultatului e net superioară. Societatea devine din ce în ce mai conștientă de acest aspect, astfel mai sunt foarte puține meserii sau activități individuale. 

Care sunt factorii care fac o echipă să funcționeze?

1. Cunoașterea colegilor ‒ nu mă refer personal, ci profesional: resursele pe care le pot aduce în cadrul echipei;
2.  Capacitatea de comunicare ‒ modul în care dăm și primim feedback sunt esențiale pentru a nu se ajunge la explozii scandaloase; 
3. Liderul ‒ trebuie să coordoneze echipa prin colaborare și să își asume foarte bine rolul, așa cum spune și vorba românească ”Peștele de la cap se împute.” (râde)

Lucrezi mai bine în echipă sau individual?

Eu reușesc acum să lucrez bine și în echipă și individual, pentru că am primit mult feedback de-a lungul timpului‒ uneori în lacrimi, alteori cu zâmbetul pe buze (râde). Am o personalitate ambivertă, așa că pot munci în echipă foarte bine. Uneori, intru în postura de lider și coordonez grupul astfel încât să ne atingem obiectivele, dar, ulterior, am nevoie să fiu într-o activitate individuală, să-mi încarc bateriile.