Acum, pe timp de carantină, ne-am dat seama că nu este o diferență atât de mare între membrii unei familii obișnuite și membrii familiei regale. Pentru că totul s-a mutat online de câteva săptămâni, iar omenirea nu și-a pus activitatea chiar de tot pe pauză, și renumita Școală Altfel și-a făcut loc pe internet. Cu toate că școala este altfel deja de trei săptămâni (și cu siguranță va mai fi până la finalul acestui semestru, transformându-se poate chiar în Anul Altfel), întâlnirea online de azi a fost cu siguranță specială.

La o zi după aniversarea sa de 35 de primăveri, 30 de elevi de la Colegiul Național „Octavian Goga” i-au urat un călduros și ingenios „La mulți ani!” pe Skype Principelui Nicolae al României. O prezență regală la cafeaua de dimineață este, cu siguranță, o ocazie numai bună de a „pune țara la cale”. Discuția a fost una pe cât de diversificată, pe atât de dinamică și interactivă, moderată și inițiată de domnul profesor de istorie Adrian Neamțu și de psihologul și prietenul nostru Mihai Copăceanu.

Prezența cadrelor didactice nu a fost însă o piedică în a ne exprima curiozitățile în legătură cu ceea ce face Principele Nicolae în carantină, ce mai citește, ce fel de hobby-uri are și cum vede el viitorul României și al Europei. Am atins în discuție și subiecte istorice, asistând la o prezentare făcută de unul dintre elevi (Vlad Miclăuș) despre Principesa Ileana și evenimentele importante din viața acesteia. Importanța unui monarh atât în viața publică, cât și în politica internă și externă a țării și cum ar arăta scenariul unei monarhii românești actualizată după necesitățile și nevoile din prezent au fost primele subiecte dezbătute împreună cu principele.

Ce rol are un monarh? În primul rând existența unei familii regale în fruntea unei țări este un simbol de continuitate, dar în același timp și o dovadă de conștiință comună, un pas înspre o comunitate mai bine închegată. Fiind un simbol al întregii țări, rolul acestuia este de a media relația dintre popor și puterile statului, apărând integritatea și valorile naționale. Deși aceste cuvinte par a fi atât de departe de noi, faptul de a auzi de dincolo de ecran un principe străin vorbind despre partiotism și reprezentarea patriei le oferă o conotație mai aproape de realitate, mai apropae de suflet.

Discuția a trecut apoi înspre o temă mai dinamică: voluntariatul. Acesta ne-a povestit despre rolul pe care voluntariatul îl are în consolidarea unei comunități și în cunoașterea de sine nu prin expresii frumoase menite a motiva tinerii, ci prin povești trăite de el de-a lungul vieții.

„Trebuie să vă construiți propria experiență de viață, și cum altfel decât prin activități benevolente”

Ne-a încurajat să încercăm cât mai multe domenii prin voluntariate și prin asumarea unor mici responsabilități, pentru a da înapoi către comunitate ceea ce noi am acumulat. A fost crescut în spiritul datoriei față de societate, lucru pe care încearcă să îl transmită și tinerilor cu care intră în contact.

Relația Principelui cu tineretul este una foarte dinamică, acesta vizitând frecvent școli pentru convorbiri cu adolescenții de care se simte foarte apropiat și atașat.

„Voi trasați direcțiile viitorului nostru, iar pentru asta ar trebui să vă acordăm mai multă atenție”

Are la activ multe proiecte atât de voluntariat, de plantat puieți, cât și demersuri de promovare a culturii naționale în afara granițelor țării. Ce îl motivează să se implice? Faptul că îi place ceea ce face și că vorbește cu zâmbetul pe buze, indiferent dacă se referă la problemele cu care s-a confruntat sau la sucesele pe care le-a întâmpinat la finalul unui proiect. Îndeamnă tinerii să profite de fiecare minut al vieții lor pentru a face lumea mai bună, cel puțin comunitatea în care ei trăiesc. Prin implicare, prin exteriorizare, prin idei și folosindu-se de toate oportunitățile pe care le au.

Dar nu numai el a vorbit, ci, fiind un dialog dinamic, fiecare dintre noi am avut ocazia de a ne prezenta idealurile și valorile pe care am vrea să le vedem în societate, problemele pe care le identificăm în jurul nostru, dar și modalități prin care am putea noi să le rezolvăm. El ne-a sfătuit să începem cu noi înșine și cu onestitatea față de propria persoană. Apoi restrânsa comunitate din jurul nostru asupra căriea putem avea un impact vizibil. Apoi putem trece la marele proiect al tinereții: putem schima lumea prin inițiativa noastră și de ideile în jurul cărora ne coagulăm și pentru care luptăm.

Nici pasiunea pentru sport nu a fost exclusă din discuția noastră. Fost profesor de River Rafting și prieten cu Tibi Ușeriu, a creat un „traseu ce unește” – Via Transilvanica: https://www.viatransilvanica.com/ – ce străbate toată România, de la Putna până la Turnu-Severin, și este creat tocmai pentru a explora România la pas (!!) în câteva săptămâni, cu rucsacul în spate. În schimb, în carantină aleargă în fiecare zi în jur de 7-8 km prin pădurea din spatele casei, sau iese cu bicicleta pe dealurile din apropiere.

Cu alte cuvinte, conversația a fost incitantă și nici nu am realizat că trecuseră deja 2 ore… Au început să se descarce telefoane, laptop-uri, însă nu ne-am fi dat plecați din fața ecranului. Mereu am mai fi avut încă o întrebare, și încă una…. A fost o lecție despre datoria față de societate, față de comunitate, dar în primul rând față de noi înșine, cu perspective despre cum am putea valorifica acest timp petrecut într-un mod atipic. O lecție mai puțin despre istorie și mai mult despre plăcerea de a ajuta și despre patriotism adevărat, lecție ținută într-o română în curs de învățare, dar simțită până în adâncul sufletului.

După cum ar zice britanicul: Quality time spent with quality people.

P.S: imaginile din articol sunt screenshot-urile elevilor din convorbire, pentru că nu ne-am putut abține de la obiceiurile noastre, chiar dacă întâlnirea se dorea a fi formală 🙂