Material scris de Ana Goron, 17 ani, Sibiu
Ilustrație Alex Pașca

Inițial s-a întâmplat încet, apoi tot mai rapid. Cert e că ucide. Ne ucide oamenii, ne ucide animalele, ne ucide plantele, ne ucide planeta. Și problema e că îl ajutăm. Practic, ne sinucidem. Facem toți parte dintr-o misiune sinucigașă și nici măcar nu realizăm ce se întâmplă în jurul nostru.

În ziua de azi, lumea se bazează pe principiul: dacă nu e făcut din plastic, e ambalat  în plastic. Și e nespus de greșit și de ignorant din partea noastră. Suntem conștienți de asta și totuși, nu facem nimic. Continuăm să cumpărăm cel puțin câte două pungi de plastic de fiecare dată când mergem la cumpărături, continuăm să cumpărăm câte o nouă sticlă de plastic de fiecare dată când ni se face sete, continuăm să acceptăm faptul că, dintr-un oarecare motiv, primim două paie din plastic la un pahar de suc, continuăm să aruncăm filtrele de la țigări pe jos care, da, în caz că nu știați, sunt făcute dintr-un tip de plastic. Lista poate continua. De fapt, problema nu este că lista continuă, ci faptul că ea nu se termină.

Și știi care este, la nivel mondial, timpul mediu de folosire a unei pungi? Câteva minute. Știi cât durează până dispare acea pungă de pe planetă? Nu dispare. Punga aceea va fi acolo pentru tot restul vieții tale, a copiilor tăi, a nepoților  tăi, a strănepoților  tăi, a stră strănepoților tăi, dacă va mai exista Terra până atunci, și tot așa. De ce nu dispare? Sincer, nu știu. Nu mă ocup cu problemele de mediu, nici de la Protecția Mediului nu sunt. Nu am idee de ce nu dispare. Dar simplul fapt că punga mea poate omorî o țestoasă, un pește, un pescăruș sau orice altceva mă roade pe dinăuntru. Nu mă înțelege greșit, nu trebuie să fii iubitor de animale ca să-ți pese pentru că, ghici ce, au fost descoperite fibre de plastic chiar și în apa pe care o bem. Da, ai citit bine, cei de la OrbMedia au făcut un studiu prin care au descoperit asta. Deci, da, plasticul pe care îl folosim în viața de zi cu zi ajunge, în cele din urmă și în corpul nostru; afectează, în cele din urmă, și sănătatea noastră. Deci, mai pe scurt, plasticul afectează și deteriorează viața în general, de la cele mai mici bacterii, de care probabil nici nu ai auzit, până la balenele din oceane.

Și ne facem asta singuri. Ne stricăm viața și mediul înconjurător singuri. Suntem ignoranți și, unii ar spune că facem ce facem pentru ca ne pasă doar de noi, dar, de fapt, nici măcar de sănătatea noastră nu ne pasă. De ce nu folosim pungi din material când mergem la cumpăraturi? De ce nu refolosim sticlele? De ce nu investim într-un termos sau într-o sticlă de sticlă? De ce nu spunem faptul că e destul și doar un pai la suc? De ce încă ne aruncăm chiștoacele pe jos? De ce, ca locuitori ai planetei, nu ne facem datoria de a avea grijă de ea? De ce continuăm să ne comportăm ca și cum poluarea cu plastic nu e o problemă reală? Viața pe Terra moare, iar noi decidem să trecem cu vederea. Consider că e o problemă uriașă și e inacceptabil ceea ce se întâmplă pentru că, în ritmul acesta, planeta nu va mai supraviețui mult. Ca să închei, ONU a declarat că, momentan, sunt mai multe microplastice în oceane decât sunt stele în Calea Lactee. E terifiant, și da, e adevărat.