”Singurul lucru pe care aș putea să-l spun cu adevărat și din inimă este că mereu l-am văzut ca pe un tată.” 

„Oricine pășește vreodată în casă la profu’ se poate considera frate cu celălalt. Toți încep să iubească matematica după ce îl cunosc pe el.”

„Cred că am petrecut mai mult timp la el decât acasă!”

„În clasa a XII-a am petrecut mai multe ore în cabinetul lui decât la școală. La ora 8 eram la el, îmi beam cafeaua, stăteam până în jur de ora 13-14, mergeam acasă, dormeam o oră și eram înapoi.”

„Profu’ nu-și lasă matematica și orele și preocupările lui nici aici, unde ar fi trebuit să fie vorba despre film.”

… Să auzi elevi vorbind așa despre un profesor de matematică este o premieră în țara noastră. 

Un personaj neconvențional ce te face să-ți pui întrebări. Un profesor ce s-a săturat să fie sclavul sistemului de învățământ. Un film într-un atelier privat de matematică, un apartament prin care trec pe tot timpul anului sute de copii. Profu’  ia pulsul unui sistem de învățământ ce se dovedește a fi falimentar. Profu’ este un film documentar cu un personaj excentric, ce alege să nu se mai conformeze unor norme impuse de alții, și să-și creeze propriul său sistem de predare. 

Un film despre inovație și curaj, despre asumare și despre modele de muncă, Profu’ a fost proiectat și premiat în cadrul Astra Film Festival 2019, câștigând la secțiunea filme documentare – România. În spatele acestui titlu stă un regizor tânăr ce abia se lansează în acest domeniu: Alex Brendea.  

„Cu vreo două săptămâni înainte să mă duc să-i fac propunerea pentru documentar m-am gândit foarte mult cum aș putea să conving un om să facă asta, să se expună așa, mai ales că e prima dată când mă ocup de documentar din funcția de regizor. După ce am fost la Profu am plecat și mai speriat. După ce am terminat de spus ce voiam să fac s-a uitat la mine preț de două secunde și mi-a zis „Ok, hai să facem! Când începem filmarea?”, moment în care m-am blocat puțin. 

Sper că am reușit să pun în evidență ceea ce îl face atât de special.”

La cei 32 de ani ai săi, Alex a montat un film despre fostul său profesor de matematică din Bistrița, domnul profesor Dorin Ioniță, zis și profu’. A fost adus de un prieten de-al lui mai mare în apartamentul profului, iar după câțiva ani a simțit nevoia să arate unei țări întregi atmosfera din cămăruța unde profu’ își ține orele private la matematică. În camera de zi sunt câteva mese așezate pe lungime pe care se plimbă mereu cele două pisici ale profesorului, o așa-zisă catedră și două table lipite de perete. Pe acolo se perindă zilnic zeci de copii care vin fiecare cu ce au pe acasă, un borcan de zacuscă, un pui fript sau, dacă nu au ajuns încă acasă, cu o cafea cu lapte de la tonomat… „La mine copilul nu vine la o oră fixă. Vine când vrea, cine vrea. Îi las să se pună unde vor, că dacă se cunosc ei se simt detașați, se grupează pe prietenii, vin pe prietenii, știu care cu care umblă. Mie-mi place modul ăsta de lucru.” spune profesorul detașat.

În data de 18 octombrie, în cadrul Astra Film Festival, în sala mică a Centrului Cultural Ion Besoiu, filmul a avut premiera absolută în prezența regizorului, a producătoarei Irina Malcea și a lui Profu’ care, zice el, nu a avut emoții „Pentru mine nu a fost emoție că am venit astăzi și m-am văzut cum îmi desfășor activitatea. Nu m-am bâlbâit, nu am transpirat, n-am luat medicamente ca să mă sedez. Am fost eu în perimetrul meu normal, într-o audiență un pic mai mare, dar ce pot să-ți spun este că numărul copiilor care-mi pășesc anual în casă este de 3 ori câți au fost azi în sală.” Așa că profu’, simțindu-se ca acasă și-a adus cu el și câțiva dintre foștii săi elevi prezenți în film, toți fiind acum la facultate. După ce au râs cât au putut văzându-se pe ecran, profu’ i-a prezentat pe fiecare în parte, depănând amintiri împreună despre cum s-au cunoscut, care era nivelul lor la matematică și notele luat în bac și la admitere. Și tinerii au împărtăși povești frumoase despre el.

La finalul filmului trebuia să mă întâlnesc cu domnul profesor Dorin Ioniță pentru câteva întrebări, însă acesta a stat să-și salute fiecare elev în parte și să le ureze drum bun. „Acuma le trebe’ și lor să conducă pe noapte până la Bistrița, alții merg la Cluj, au facultate. Cum să-i las eu pe copiii mei să plece așa?” Modul acesta protectiv cu care se poartă cu elevii lui îl definește și este construit pe mulți ani de încredere reciprocă. „Când îi ai în mână de mici, când îți cresc sub ochi, începi să devii posesiv și să fii cu ei cum ai fii cu proprii tăi copii. Ăsta este secretul.”

De cât timp sunteți profesor?

Stau în școală din ‘71, deci am 48 de ani de școală neîntreruptă, 18 în papucii celui care ia note, 20 în sistemul de educație ca profesor și 10 în privat.

Cum se construiește respectul între dumneavoastră și elevi? 

Prima dată să te intereseze, ca profesor, să-ți faci copilul prieten, să vezi ce probleme are, și pe urmă, după ce ți-l faci prieten, să-l recuperezi și să-l miști puțin mai încolo din punct de vedere al materiei…

Pe fiecare îl iau de unde știe. De unde începe ceața, nu de unde e deja ceață. Îi explic materia astfel încât să folosească ceea ce știe, să-l fac să înțeleagă și să nu-l pun într-o situație imposibilă. Îi învârt lecția în așa fel încât să folosească numai ce știe. Dau un test inițial ca să văd de unde începe ceața. 

Teme… 

Eu nu dau teme. E o tâmpenie să dai temă la un copil despre care știi că nu știe. De ce i-o mai dai atunci? O temă consider că își are rostul să o dai eventual să mai rezolve odată exercițiul pe care tocmai l-a înțeles pentru a-și forma deprinderea și de a pune frumos în pagină, și o dai în momentul în care vrea el să o facă, că începe să-i placă. Decât să-i dai o temă și să te enervezi corectând la ea o oră, mai bine îl ții mai mult la meditații, că oricum 3 ore e examenul. Timpul pe care și-l pierde cu altceva îl stă aici cu prietenii lui. Mai mult face la mine, simțindu-se în largul lui, decât dacă îl oblig să facă o temă. Vine și o face cu plăcere, îi trezești interesul, dragostea, curajul. 

Chiar nu ați avut emoții deloc astăzi?

Am avut bunăoară un copil la meditații. La 23 de ani și dat bacul. A venit la mine acum 3 ani și am început materia de la clasa a IV-a, de la divizorii lui 10. În 3 ani și-a luat bacul la matematică. Pentru mine nu a fost emoție că am venit astăzi și m-am văzut pe un ecran cum îmi desfășor activitatea, pentru mine emoție a fost când și-a dat acest băiat examenul de bac și l-a luat cu 7,90. 

Acum 20 de ani dădeam randament mai mare decât ceea ce este prezentat în filmul acesta. Și spun de ce. Acum 20 de ani intratul la facultate se făcea pe două matematici și o fizică. Mă duceam cu ei la admitere. Examenul lor nu era x-ul și pixul, era rezolvare integrală. Satisfacția era mare când îi vedeam pe cei pregătiți de mine că intrau pe primele locuri. 

Cum ar trebui să arate relația elev-părinte-profesor?

Să nu se azvârle pisica de la unul la altul. Fiecare să-și facă conștient treaba lui.

În general, pentru un copil problemele pleacă din familie. 

Adulților, când aveți probleme rezolvați-vi-le în absența copiilor sau în prezența lor, dar în timpul vacanței mari, astfel încât, când începe școala, aceștia să uite! Pentru copii problemele dumneavoastră sunt un șoc emoțional atât de puternic încât lui, când merge la școală, nu-i stă gândul la lecție până când nu uită problema de acasă, ce poate dura o săptămână, două, trei. Sunt copii sensibili care nu o uită nici într-o lună. Și rămâne în urmă. Profesorul de la clasă nu ajută copilul să recupereze. Iată cum, din cauza problemelor adulților, profesorul nu-și face treaba la școală, copilul la disciplina respectivă nu mai poate înțelege, și rămâne în urmă. Dacă se întâmplă la vârstă școlară mică, copilul rămâne în urmă și așa merge până la liceu. 

Dacă lecția asta ați învățat-o, dragi părinți, dați-mi voie să vă pun nota 10!

Cum ați defini generațiile de tineri care vă trec pragul?

Păi cum este învățământul. La tine în școală profesorii sunt exemple de muncă sau exemple de chiul? Poți să spui, după 12 ani de școală, că ei te formează? 

Tinerii sunt rezultatul școlii care îi educă.