Interviu cu Luca Koren 

Luca Koren este unul dintre tinerii sibieni implicați, de care auzim cu diverse ocazii. Anii trecuți a fost implicat în Consiliul Județean al Elevilor, voluntar la evenimentele cu rezonanță organizate în orașul nostru, iar acum face parte din echipa WWF România. Climate Heroes sunt tinerii recrutați de WWF care ar trebui să organizeze proiecte în care beneficiarul principal să fie mediul înconjurător. Au beneficiat de o serie de cursuri pentru a-și dezvolta abilitățile organizatorice și diplomatice, au fost instruiți cum să vorbească despre problemele lor cu oamenii politici cu putere de decizie și au fost încurajați să militeze pentru cauzele care îi preocupă în mod direct. Așa a organizat Luca, student în anul 3 la Științe Politice în Germania, împreună cu Urban Bike Revolution și cu susținerea Poliției și Primăriei SIbiu, marșul „România pedalează” în timpul Astra Film Festival. Aproximativ 100 de tineri bicicliști au plecat din centru către Muzeul Satului, ocupând o bandă de mers, pe cele mai importante bulevarde ale Sibiului. Au atras atenția asupra comunității numeroase de tineri bicicliști care doresc o infrastructură adecvată pentru transportul alternativ. 

Am vrut să port o discuție cu Luca despre mobilitate tocmai pentru că am participat la marșul „România pedalează”, pentru că oamenii se uită ciudat la o fată în fustă și pe tocuri care pedalează către job sau interviu, pentru că nu mai vreau să-mi fie frică dacă aleg să mă mișc mai repede prin oraș. Am pus Sibiul la cale împreună…

Cum se poate atrage atenția asupra bicicliștilor?

Cel mai repede oamenii își dau seama de probleme după ce există niște victime, niște accidente. Nici la școală de șoferi nu se pune accent pe bicicliști, multor elevi li se spune că atunci când virează la dreapta, nu mai trebuie să se asigure, ceea ce e fals, pentru că pe partea dreaptă a drumului este pista de bicicliști, sau ar trebui să fie. Tu de unde să știi cum se comportă un biciclist în trafic dacă nu îți zice nimeni?

Referitor la asta, instructorul auto cu care am făcut eu școala de șoferi a făcut la un moment dat o postare pe Facebook intitulată „Ghid practic pentru șoferi – Cum omori un biciclist în trafic”, în care a notat toate greșelile făcute de elevii lui, prin care pot pune în pericol participanții la trafic pe două roți:

„Variante rapide, cu efect garantat:
  – Nu-i ceda trecerea, chiar dacă se află pe drum cu prioritate!
  – Ieși cu spatele dintr-o parcare fără să te asiguri!
  – Deschide portiera fără să te asiguri (valabil și pentru pasageri)!
  – Virează cu mașina la dreapta sau la stânga fără să semnalizezi din timp!
  – Scoate botul mașinii cât mai mult (chiar dacă nu ai nevoie) atunci când ieși de pe o stradă secundară!
  – Schimbă banda fără să semnalizezi!
  – Pune frână bruscă în fața lui!
  – Stai cu mașina cât mai aproape de el înainte să-l depășești!
  – Claxonează-l! Cu siguranță nu se va speria!
  – Depășește-l cât mai razant, să vezi dacă își ține echilibrul!
Varianta lentă, în timp: Turează motorul când treci pe lângă el! Poluarea cu noxe își va face efectul!” 

Cred că toate aceste comportamente le-am întâlnit pe străzile din Sibiu de doi ani de când circul mai mult cu bicicleta decât cu mașina.

Eu am făcut clasele 1-5 în Italia. În clasa a doua, am avut la școală curs de mers cu bicicleta în trafic, iar la finalul orelor am primit un certificat. Au fost două zile, prima de teorie, a doua de practică, într-un poligon amenajat în curtea școlii. Totul pleacă de la educație. Soluția, cred eu, ar fi să se facă în clasele primare astfel de cursuri obligatorii, pentru că atunci când ești mic poți învăța mult mai repede orice. Ți se întipărește mai ușor în minte și apoi te duci acasă și le povestești și părinților ce ai învățat. Astfel s-ar putea educa două generații.

Când am organizat acel marș al cicliștilor, împreună cu Urban Bike Revolution în timpul Astra Film, a trebuit să cer aprobare de la Inspectorul Natea Ionuț-Dragoș, ofițer responsabil cu activitățile de educație rutieră în cadrul Serviciului Rutier al Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu. Am crezut că nu prea există interes pentru cicliști din partea autorităților, cum mereu se spune, însă mi-am dat seama că domnul Natea Ionuț este unul dintre oamenii care își dorește schimbarea și face ceva în acest sens. Astfel, Poliția Sibiu împreună cu cei de la UBR au demarat proiectul BikeSchool, un proiect educațional rutier, gratuit, destinat copiilor între 7 și 14 ani. Inițiativa își propune să învețe copiii despre conduita biciclistului în trafic, să le aducă un minim de cunoștințe legate de îngrijire și mecanică și să încurajeze folosirea bicicletei ca mijloc de transport sigur prin Sibiu. Deocamdată BikeSchool este la început, au avut vara trecută două acțiuni, una în Piața Mare, iar cealaltă în Mediaș, dar planul este unul mai amplu, să ajungă în fiecare oraș din țară.

Știu că mai există astfel de inițiative din când în când, însă nu este ceva constant. În școli nu se poate introduce genul acesta de educație? Nu există cumva niște demersuri în acest sens?

În ceea ce privește educația formală, din școli, este foarte greu să adaugi materii în trunchiul comun, pentru că educația rutieră nu e o prioritate. Acum sunt alte probleme ce nu mai așteaptă amânare, școala online, reforma evaluărilor. Cu tot cinismul spun că până nu se va întâmpla ceva grav, de exemplu un accident, transportul cu bicicleta nu va interesa pe nimeni.

Și despre trotinetele electrice ce părere ai? Eu cred că e o idee tare bună, însă ceva îmi dă cu virgulă, fie implementarea, fie oamenii care nu știu să se dea pe ele. Eu atât ca biciclist, cât și ca șofer, am impresia că sunt extrem de periculoase. Ca biciclist mă deranjează că cei care se dau pe trotinete nu au niciun fel de echipament de protecție, până nu de mult  nu erau limitate ca viteză prin zone aglomerate și nu știu cum să se comporte: ori merg câte doi pe o trotinetă, ori merg și pe trotuar și pe stradă. Ca șofer îi văd în trafic prin giratorii, nu pot semnaliza, nu merg nici măcar pe pista de biciclete fiindcă e plină de gropi și canale și fac slalom printre mașini. Ce-i de făcut? De ce nu funcționează transportul alternativ așa cum ne-am așteptat cu toții?

În fiecare oraș european o să vezi asta. În Germania toată lumea se plânge că sunt lăsate peste tot. Ideea e că se vehiculează că ar fi „verde” să mergi cu trotineta, că e mai sănătos pentru mediu, însă dacă tu poți merge pe jos 20 de minute și alegi să faci drumul ăsta cu trotineta în 10, e clar că nu ai ales varianta cea mai „verde”. Mașina nici nu se pune la socoteală fiindcă ai face 30-40 de minute până îți găsești loc de parcare. Trotinetele sunt doar o afacere, pentru că se consumă multă electricitate până să încarci de două ori pe zi toate trotinetele. Apoi mai este construcția lor, reparația lor și depozitarea deșeurilor rămase. Mersul pe jos este cea mai eficientă modalitate alternativă, mai ales că poate înlocui trotineta, pe care te dai pe distanțe mici, autobuzele sau transportul în comun.

Am vorbit și cu domnul Inspector Ionuț Natea în legătură cu trotinetele și a spus că cea mai mare problemă cu ele este că încă nu sunt reglementate. E ceva nou și până se introduc în cadrul legal poate dura mult.

S-au introdus de anul ăsta și autobuzele școlare…

O idee foarte bună, numai că mai e de lucru la mentalitatea părinților. „Îmi duc copilul până în fața școlii și-l iau tot de acolo după-amiaza” ar putea să se transforme în „copilul se duce cu autobuzul școlar, sunt sigur că ajunge la timp și mai socializează în drum spre școală”. Este un pas foarte important pentru fluidizarea traficului la orele de vârf. Mă mir că nu au fost introduse până acum în Sibiu.

La marș am fost 100 de bicicliști pe o bandă întreagă pe una din cele mai aglomerate străzi ale Sibiului, sâmbătă după-amiaza, când oricum nu este trafic. Ce s-ar întâmpla dacă am avea mereu, ca bicicliști, o bandă întreagă pe sens? Cum s-ar gestiona traficul?

Ideea marșului nu era să limităm spațiul mașinilor și să ocupăm o bandă de mașini pentru pista de biciclete, ci am vrut să atragem atenția că suntem o comunitate mai mare care ne-am da cu bicicletele dacă am avea loc pe stradă. Noi oricum ne dăm cu bicicleta, însă fiecare își asumă că nu este nicio formă de protecție a cicliștilor. Decât bunăvoința șoferului. Nu-i deștept să ceri o bandă întreagă. Totuși, singura soluție să gestionezi traficul împreună cu aceste forme de transport alternativ este să faci o infrastructură bine gândită, o pistă de biciclete continuă care să lege părțile importante ale orașului și care să fie separată de șosea și de trotuarul pentru pietoni. Dacă ele vor fi făcute, oamenii le vor folosi, vor prinde încredere și vor ști că sunt protejați, că nu mai sunt pe cont propriu.

Plus că e mentalitatea aia de „fac 18 ani, îmi iau carnetul”…

Da, șmecherie. Închipuie-ți numai cum ar fi dacă tinerii ar cere părinților de majorat nu un bolid, ci o bicicletă, sau o bicicletă electrică. Sunt și biciclete cu mult mai scumpe decât o mașină second-hand.

Plus că sunt și studii care arată că atunci când mergi cu bicicleta către locul de muncă ești mult mai fericit. Nu stai în trafic, corpul tău face mișcare, ești mai sănătos și, deci, mai productiv. Toată lumea este pe profit dacă crește calitatea vieții. I-am spus și doamnei primar lucrurile astea. 

E foarte ciudat să vorbești despre mersul pe bicicletă în momentul când pentru tine este ceva normal. E ca și cum ai vorbi despre cum respiri…

de Teodora Minea

*Articol publicat în ediția tipărită, Exercițiul 18 #5

cover foto: Tudor Troanca