de Andreea Gheorghe, studentă la Jurnalism, anul III

Potrivit renumitului psihiatru John R.Marshall, autorul volumului “Social Phobia”, fobia socială este „frica persistentă de una sau mai multe situații în care persoana este expusă unei posibile examinări de către alții și se teme că ar putea face ceva sau acționa într-un mod care va fi umilitor sau jenant”. În anul 2019, conform unui studiu realizat de Statista pe 100.000 de locuitori, Portugalia a înregistrat cea mai înaltă rată a populației diagnosticată cu anxietate socială din Europa, în timp ce Polonia a înregistrat cea mai scăzută rată. În același context, în România, rata a fost de 3,7 mii la 100.000 de locuitori.

Telefobia, una dintre cele mai frecvente fobii sociale, este definită ca o teamă intensă de a vorbi sau de a răspunde la telefon; ea constituie o sursă frecventă de anxietate socială pentru numeroase persoane. Pentru a avea o înțelegere mai aplicată a telefobiei și pentru a colecta câteva dintre strategiile adoptate de oameni, pentru gestionarea situațiilor anxioase, am dialogat cu câțiva tineri care mi-au împărtășit propriile lor experiențe.

Soneria telefonului – o sursă cotidiană de stres

Sonorul inconfundabil al soneriei telefonului nu este doar un semnal de apel, ci adesea deschide ușa începerii stării de anxietate pentru mulți oameni. Auzind acel sunet familiar, inima începe să bată mai repede, iar gândurile anxioase își fac loc, pregătind individul pentru potențialul stres al interacțiunii telefonice.

Pentru Pavel (programator, 29 ani), anxietatea începe în momentul în care apelantul este o persoană necunoscută, pe care nu o are în agendă. Dacă persoană care îl apelează este una cunoscută, starea de anxietate este limitată. Și în cazul Aurorăi (studentă, 21 ani), anxietatea începe în momentul în care sună telefonul și pe ecran apare un număr necunoscut. Preferă să verifice numărul, iar apoi să sune înapoi, dacă este cazul.

În ceea ce o privește pe Paula (profesoară, 28 ani), soneria telefonului are un impact mult mai puternic, fapt pentru care alege să își țină telefonul pe modul silent, tocmai pentru a nu auzi. „Oare ce să zic? Cum să formulez?”, reprezintă gândurile Paulei atunci când își aude telefonul sunând sau când urmează să aibă o conversație importantă cu cineva. Pavel, în schimb, încearcă să anticipeze ce va spune persoana de la celălalt capăt și își imaginează cum va decurge conversația.

Potrivit Aurorăi, telefobia sa se amplifică și mai mult în momentul în care se află cu alte persoane în preajmă și este nevoită să răspundă la apel. Teama de a nu fi judecată de persoanele care o aud vorbind la telefon, o face să se simtă mult mai în siguranță fiind singură. În cazul Paulei, telefobia crește în momentul în care apelantul devine insistent la apeluri.

Persoanele care au telefobie tind să amâne convorbiri importante

Telefobia poate exercita un impact semnificativ asupra relațiilor sociale sau profesionale, creând obstacole în comunicare. Această teamă poate afecta eficiența la locul de muncă și poate împiedica formarea unor conexiuni autentice în cadrul relațiilor personale. Este esențial să se înțeleagă și să se gestioneze telefobia pentru a cultiva interacțiuni sănătoase și a prospera în contexte sociale și profesionale.

Paula, de exemplu, din cauza telefobiei, are tendința de a vorbi mai mult prin mesaje, rețele sociale, e-mailuri și de multe ori, mesajul acesteia nu este înțeles cum trebuie. Ea a afirmat faptul că de multe a amânat rezolvarea unei probleme deoarece a ales să scrie mesaje text, iar răspunsul a fost primit mai târziu sau mult prea târziu. Din punctul ei de vedere, o conversație la telefon ar fi fost rapidă și eficientă. Cazul Aurorei este similar. Ea ar fi putut pierde ocazii dacă nu ar fi sunat în ultimul moment.

În cazul lui Pavel, telefobia îl face de cele mai multe ori să devină ezitant atunci când trebuie să sune într-un anumit loc pentru a face o programare, motiv pentru care, riscă să nu găsească un loc disponibil la momentul dorit. În viața profesională, lucrurile decurg într-un mod similar. Evită sau amână să facă video-conferințe cu persoane necunoscute, singura diferență aici este dată de faptul că este obligat de circumstanțe și nu poate amâna la nesfârșit.

În ceea ce o privește pe Roxana (studentă, 24 ani) în cadrul relațiilor sociale și profesionale, telefobia are un impact negativ, deoarece consideră că, în acest fel, ar putea îndepărta oamenii de lângă ea.

Psihoterapia și grupurile de sprijin ar putea fi de ajutor în tratarea telefobiei

Fobia socială, mai exact, telefobia, nu apare întâmplător. Există numeroase cauze și perioade ale vieții în care aceasta își face simțită prezența, în funcție de persoană. Este important de identificat momentul declanșării pentru a putea gestiona mai ușor situația și pentru a o trata.

Potrivit Paulei, ea a avut această fobie dintotdeauna, însă, abia în perioada adultă a devenit conștientă de asta, atunci când a fost nevoită să își rezolve singură problemele. În cazul lui Pavel, telefobia poate fi cauză a apelurilor rare din perioada adolescenței și a lipsei de inițiere a acestora. Consideră că momentul apariției a fost în timpul liceului sau al facultății.

Aurora nu cunoaște motivul declanșării telefobiei, însă, consideră că a avut-o dintotdeauna. În cazul Roxanei, teama de a vorbi la telefon reprezintă o problemă constantă.

Potrivit unui material realizat de Institutul Național de Sănătate Mintală, anxietatea socială poate fi tratată atât prin psihoterapie, cât și prin grupuri de sprijin, dar mai ales prin conștientizarea problemei și cunoașterea cauzelor acesteia. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este folosită pentru ca oamenii să învețe diferite moduri de a gândi, de a se comporta și de a reacționa la situații, pentru a-i ajuta să se simtă mai puțin anxioși și pentru a simți mai puțină frică. O altă opțiune de tratament pentru tulburarea de anxietate socială este terapia de acceptare și angajament (ACT), care folosește strategii precum mindfulness și stabilirea de obiective pentru a reduce anxietatea și disconfortul. Atât în mediul online, pe platformele sociale, cât și în viața reală, există grupuri de sprijin destinate persoanelor care se confruntă cu diferite forme de anxietate socială.

Imagine principală: msgrowth / Freepik