„Turning Red” sau de ce vulnerabilitatea este o virtute. Roșu înseamnă furie, jenă, dorință, dar și menstruație
de Aura-Maria Trif
O fată de 13 ani jonglează între provocările specifice adolescenței și așteptările familiei ,însă când emoțiile sale devin prea puternice și copleșitoare, aceasta se transformă într-un panda roșu gigantic care poate distruge orice în cale. Dacă vreodată ai simțit că familia nu îți înțelege trăirile și că sentimentele tale sunt prea intense pentru a putea fi constrânse, acest film este pentru tine.
Lansat pe 11 martie 2022, pe platforma de streaming Disney+, Turning Red este o comedie de animație produsă de studiourile Pixar și Disney. Prezentă în marile cinematografe din jurul lumii, pelicula rulează încă și la Sibiu. Domee Shi, în calitate de regizoare, aflată la debut, a declarat recent într-un interviu pentru The New York Times că și-a dorit ca personajul său principal, Meilin „să treacă printr-o transformare magică a pubertății și nu am putut să-mi scot din cap imaginea unui panda roșu… Este ceva și în legătură cu culoarea. Roșul reprezintă menstruația. Reprezintă a fi furios, a fi jenat sau a fi foarte poftitor pentru cineva sau ceva.”

Meilin Lee, o tânără de 13 ani portretizată ca o simplă fată cu rădăcini culturale chinezești, trăiește în orașul Toronto, Canada și intră în pragul pubertății, având activități și pasiuni specifice vârstei, precum muzica și dansul. Împreună cu grupul ei de prietene, ea idolatrizează o trupă de băieți care îi sunt alături pe tot parcursul aventurii sale. Alături de părinții ei, întreține un templu chinezesc al familiei, iar această activitate cotidiană îi imprimă un comportament bazat pe tipare culturale impuse și pe anumite rigori etnice, cum ar fi: perfecționismul, disciplina, munca, diplomația și stăruința.
Odată ajunsă la vârsta schimbărilor, Mei simte că presiunile venite din partea mamei sale, Ming, sunt mult prea mari pentru o adolescentă care dorește doar să trăiască momentele de neuitat alături de prietenele sale, Miriam, Pryia și Abby. Când stresul îndeplinirii așteptărilor devine de nesuportat, din Mei se dezlănțuie un spirit care a fost transmis din generație în generație, și anume un panda roșu uriaș; acesta apare în momentul în care emoțiile fetei, fie ele pozitive sau negative, sunt prea puternice pentru a putea fi ținute în frâu.
Pe parcursul filmului, Mei învață timp de o lună cum să își controleze latura emotivă, lucru care stăpânește bestia. În ziua ritualului, tânăra poate fie să sigileze spiritul pentru a nu mai evada niciodată la suprafață, fie să trăiască în continuare cu aceasta.
Finalul, deși unul oarecum previzibil, conține o morală nu doar pentru presupușii copii care urmăresc animația, ci și pentru părinții acestora.
Turning Red poate fi considerată o parabolă a dezordinii din interiorul unei ființe umane. Astfel, transformarea lui Mei reprezintă acest proces al acceptării sentimentelor și emoțiilor puternice și asumarea lor ca o parte naturală a umanității noastre. Pe măsură ce adolescenta își eliberează spiritul panda, ea devine mai independentă, mai curajoasă, mai sinceră și mai matură, reușind să-și verbalizeze toate dorințele, dar și suferințele. Mei demonstrează familiei sale că spiritul pe care toate generațiile au încercat să-l încarcereze reprezintă, de fapt, un aspect complet firesc al vieții, care nu trebuie considerat nici tabu, nici blestem.
Filmul ne arată că fiecare femeie din familie a trecut prin aceleași cutume coercitive, în care vulnerabilitatea era considerată o slăbiciune și nimeni nu accepta partea mai puțin disciplinată a vieții. În final, animația este dedicată oricui, tinerilor din generațiile actuale care se maturizează mult mai rapid, generațiilor mature sau vârstnice, care au trecut print-o copilărie strictă, învățate fiind să-și reprime sentimentele, adulților cărora le este reamintit că și ei au fost odată copii cu vise și, în esență, oricărei persoane care a rezonat cu experiența transformării lui Mei. Animația a fost recenzată apreciativ de publicații, precum: The Guardian, Vox, BBC, datorită scenariului unic și îndrăzneț, dar și pildei sale educative.
Pe de altă parte, animația a avut parte și de controverse și reacții negative din partea publicului, majoritatea cauzate de diferențele intergeneraționale și culturale. Cele mai multe critici se referă la faptul că unele scene și glume din film sunt mult prea mature pentru niște copii, că oferă un exemplu negativ tinerilor, că puținele referințele despre feminitate și sexualitate sunt prea înaintate pentru un copil de 13 ani sau că limbajul și atitudinea personajelor sunt nepotrivite și deloc veridice în raport cu un copil aflat la vârsta pubertății.
sursa foto: www.pixar.com

