Articol realizat de Ioana Redinciuc, 20 de ani, Câmpulung Moldovenesc, Suceava

Suntem constant expuși unor titluri care ne sperie, ne trag la răspundere pentru deșeurile toxice care ajung în natură și arată cu degetul către iresponsabilitatea colectivă. Așa că am mers la cumpărături cu o pungă textilă. Am reciclat PET-urile. Am semnat petițiile pentru oprirea defrișărilor și am plantat un copac. Acum ce fac? 

Schimbări amânate

Anul 2020 se preconiza a fi apogeul inițiativelor care militează pentru protejarea mediului. Evenimentele erau organizate, programate, iar scopurile predefinite. Reprezentanții Națiunilor Unite urmau să se întâlnească în cadrul Cop26 pentru a discuta despre schimbările climatice și ce măsuri ar trebui adoptate urgent. Însă unele evenimente au fost amânate, altele anulate. 

Întreaga natură s-a întors împotriva noastră mai mult ca niciodată. Au avut loc incendii și inundații devastatoare, cutremure soldate cu decese, temperaturi extreme, iar OSM (Organizația Sănătății Mondiale) a declarat pandemie.

Am văzut nu doar cum ne-am înstrăinat și ne-am izolat în propriile case cu frica față de un inamic iminent și invizibil, ci și ce impact avem asupra mediului. La nivel global, natura parcă a pus monopol asupra lumii pentru câteva luni. Absența noastră i-a oferit un respiro. Aerul s-a mai curățat, străzile celor mai populate orașe au rămas pustii, animalele sălbatice au început să se apropie tot mai tare de mediul urban.

Pandemia, noi și mediul

Doar că pandemia de COVID-19 nu se rezumă la izolare și la o oarecare încetinire a poluării, ci aduce după sine consecințe grave în ceea ce privește consumul de plastic și cantitatea de mâncare irosită. 

Un moment de panică a determinat populația să-și facă provizii, să cumpere cât mai multe alimente. Acestea se transformă, inevitabil, în deșeuri. O mică parte ajunge să fie reciclată, adăugată în compoziția unui nou produs sau, când vine vorba despre deșeurile alimentare, compostată. De cele mai multe ori deșeurile care ar trebui să fie reciclate sunt contaminate, iar procesul nu mai poate avea loc. 

Întrucât sănătatea noastră și a celor apropiați este pusă în pericol, ne vedem nevoiți să apelăm la diferite măsuri de protecție. Minimul de protecție presupune purtarea unei mășți (chirurgicale, textile ș.a.) și dezinfectarea constantă a mâinilor sau folosirea unor mănuși. Toate, de unică folosință. Deși studiile nu oferă momentan date concrete, amenințarea asupra mediului este vizibilă la orice colț. Vedem măsurile de protecție aruncate pe jos, în spații verzi și pe malurile mărilor și oceanelor.

Criza sanitară prin care trecem la nivel global nu face decât să pună pe un loc secundar problemele de mediu și să le diminueze importanța.

Plasticul

Încercarea de a renunța complet la plastic rămâne o idee: pe cât de posibilă în pre-pandemie, pe atât de dificilă acum. Suntem oarecum constrânși să cumpărăm alimente împachetate în folii, cutii, sticle de plastic pentru că pot fi dezinfectate și aruncate cu ușurință, fără a ne expune prea mult vreunui pericol. Logic, plasticul devine cea mai optimă soluție.

Plasticul era considerat unul dintre cei mai mari inamici ai ecosistemului și ai sănătății noastre cu mult timp înaintea pandemiei. E un material ușor de realizat, durabil și ieftin. A revoluționat diferite domenii de activitate, de la medicină la producția mașinilor. Cu toate astea, tocmai caracteristicile care-l recomandă au determinat și dezvoltarea unei „culturi a aruncatului”.

Ciclul de viață al plasticului, în teorie, este foarte simplu. După utilizare este separat de restul deșeurilor și dus către un centru de reciclare. Aici este presat și comprimat într-un cub de plastic, care urmează să fie mărunțit. Bucățile sunt spălate și topite, deci se transformă în materialul pur de dinainte de transformarea sa într-un PET de exemplu. Materialul respectiv poate fi folosit acum în realizarea altor bunuri, precum o periuță de dinți sau un scaun, chiar și o piesă pentru mașină. 

Realitatea însă e alta. Majoritatea deșeurilor din plastic nu ajung să fie reciclate. O parte sfârșesc în depozitele de deșeuri, alias gropile de gunoi, unde rămân pentru o perioadă lungă de timp. Sub acțiunea ploilor, alături de alte deșeuri precum mâncarea, acestea elimină compuși toxici ce se infiltrează în sol, în pânza freatică și în râuri. În felul acesta ajunge să otrăvească ecosisteme. 

Cea mai mediatizată prezență a plasticului este cea din oceane. Multe ONG-uri au încercat să tragă un semnal de alarmă prin videoclipurile și imaginile cu animale marine și păsări ucise de plastic. 

În mediul acvatic, plasticul a fost găsit sub diferite forme: de la lădițe de alimente, la PET-uri și microplastic. Datorită faptului că majoritatea plasticului nu este biodegradabil, ci se descompune în bucăți foarte mici de plastic (microplastice), acesta își continuă viața la nesfârșit în apă. 

Anual, peste un milion de animale marine mor din cauza deșeurilor din apă. În cele mai multe cazuri este vorba despre înfometare. Plasticul pe care îl ingerează este adesea confundat cu o vietate marină. În consecință, au stomacul plin, ceea ce le potolește foamea. 

Acțiuni, nu vorbe

Într-un context în care sănătatea ne poate fi afectată în orice moment, nu trebuie să uităm de mediu. Înainte de a cumpăra produse, ar fi indicat să ne întrebăm: E cu adevărat necesar? Cât timp îl voi folosi? E reutilizabil? Există o alternativă mai bună?
La fel cum avem grijă ce punem în corpul nostru, ce consumăm, în aceeași manieră ar trebui să ne preocupe și ce aruncăm.