Zero Waste Romania – povestea paginii de Instagram
Interviu realizat de Andreea Anca, 18 ani, Deva, elevă
Cred că am știut dintotdeauna că nu trebuie să arunc pe stradă nici măcar o bucată ruptă de șervețel și că sticlele de plastic nu se pun laolaltă cu punga de gunoi. Totuși, am conștientizat destul de târziu ce înseamnă sustenabilitatea și cât de urgentă e implementarea ei la nivel macro. De atunci mă întreb tot mai des care e, de fapt, relația generației noastre cu mediul și cum putem face să o înțelegem mai bine (da, nu cred că poți acționa cum trebuie asupra unui lucru, dacă nu-l înțelegi mai întâi). Raluca Sgarta are 18 ani și e una din cei care au înțeles care-i treaba cu planeta noastră. Așa că, împreună cu prietena ei, și-a făcut o pagină de insta în care vine cu soluții pentru reducerea waste-ului. I-a zis Zero Waste Romania și eu am vrut să-i aflu povestea.
Cum v-a venit ideea proiectului?
Cu ideea am venit eu dintr-un exces de zel (râde). Am făcut pagina când m-am întors din Berlin, care e orașul meu preferat și e și foarte eco-friendly. Practic, când m-am întors din Germania aveam în cap toate magazinele lor de zero waste și am stalker-it puțin să văd dacă există pagini de genul la noi în țară. N-am găsit nimic din ce voiam eu să fac și atunci a venit pagina asta, pentru că m-am gândit că poate ar fi persoane care ar căuta ce vreau eu să fac.
Care au fost obiectivele voastre inițiale și cum s-au schimbat ele pe parcurs?
La început puneam poze cu obiecte, scopul era să arătăm alternative. Să zicem că până acum foloseam bureți de plastic care mai lasă și microplastic în apă după ce-i folosești. Dar, hei, există lufa, puteți folosi asta, că e și mai ieftin. Și în vara asta am rămas fără inspirație pentru obiecte, așa că am început să facem postările de informare tip text, care au fost chiar mai popularizate decât cele cu obiecte, ceea ce ne-a surprins într-un fel.
Cum proiectul vostru a pornit și în ideea de contribuție la comunitate, te-aș mai întreba în ce măsură crezi că problemele de mediu ar trebui abordate pe plan local și în ce măsură pe plan național?
Cred că e foarte ușor să dai vina pe autorități și să spui – a, ei nu fac nimic, atunci nici eu nu fac nimic! Dar până la urmă cred că ține de fiecare dintre noi cum gestionăm deșeurile pe care le producem, cum conștientizăm că ele nu dispar, se întorc la animale, la oameni, sub diverse forme. Cel mai simplu, de fapt, ar fi ca deciziile să vină de sus, dar nici nu-i o scuză să nu ajuți mediul. Totuși cred că informarea ar putea fi făcută prin organizații care să vorbească despre asta în școli, în corporații, pentru că lumea vrea să facă o schimbare, dar de foarte multe ori nu știe cum trebuie făcută.

Aici ajungem și la educația din școli. Adică dacă ne uităm la nordici, copiii lor învață de la grădiniță cum să recicleze.
Da, dar la noi e complicat. Cu programa de acum, eu nu aș susține să se introducă o materie specială, și-așa sunt destul de multe ore de stat la școală. Mi se pare că în orele de dirigenție – unde, să fim sinceri, nu se prea întâmplă nimic – s-ar putea face chestiile astea. Nu neapărat cu profesorii, că-ți dai seama că nici ei nu sunt pregătiți. Dar există suficienți specialiști care ar putea să-i învețe pe elevi ce e aia sustenabilitate.
Care crezi că e cea mai eficientă metodă de a ajunge la tineri pentru a-i educa în sensul ăsta?
Fără să fie self-promotion, cam tot prin canalele de social media. Adică toată lumea stă pe telefon și internent non-stop, deci tot așa ar fi și cel mai accesibil mod de a ajunge la ei. Poate și dacă vezi doar un titlu așa, în trecere, tot o să trezească ceva în tine. Dar trebuie luați în considerare și algoritmii, pentru că la o persoană care n-are nicio treabă cu pagini sau postări legate de mediu, e aproape imposibil să ajungă la ea content de genul. Deci, până la urmă, tot de la educație ar trebui să pornim.
Am glumit la începutul Zoom-ului că facem un material despre sustainability și avem fiecare câte-un lucru verde pe fundal: un baby yoda și o chitară pe care n-au acoperit-o încă stickerele. Raluca locuiește în cartierul Traian, unul din cele mai eco-friendly locuri din Timișoara, pe care speră să-l extindă la tot orașul și mai departe. Nu știm cât o să dureze extinderea, dar atâta timp cât știm că atunci când ieșim afară trebuie să vedem cât mai mult verde pe fundal, o să fie bine.

