Ieri a început gălăgia în burgul sibian. Obișnuitele 25 de ore de teatru non-stop s-au transformat în 25 de zile de teatru, din motive cât se poate de obiective. Festivalul a început ieri și se va desfășura în fiecare weekend până în 25 octombrie, când se schmbă ora. Se schimbă ora și în teatrul independent din Sibiu, momentul în care Teatrul Bis trage cortina peste spectacolele în aer liber din Grădina Bis.

Sala Thalia a fost plină la deschidere, semn că publicului amator de maratoane teatrale îi era dor de prezența actorilor Bis pe o scenă indoor. „Măștile s-au mutat de pe scenă, în public”, după cum Bogdan Sărătean spune adesea, motto-ul Respiră Teatru devine, anul acesta, respiră teatru prin mască, iar spectacolele se joacă în mare parte outdoor. Ediția care aniversa un deceniu de teatru non-stop a fost gândită pe toate părțile până să ajungă la această formă specială.

Născut în 2000 a dat startul celor 25 de zile de teatru. Acest spectacol care a avut premiera în această vară post-pandemică. Acest spectacol ce s-a transmis online și s-a jucat numai în Grădina Bis până acum. Acest spectacol tabu, care ar trebui jucat cu megafon, nu cu mască, pentru a fi auzit cât mai departe.

Într-o lume care începe tot mai mult să creadă în prejudecăți, să se distanțeze și să evite contactul uman, cele 4 actrițe aleg să vorbească despre maternitate și despre condiția pe care femeile (nu) o au în societatea de azi. Andrada Grosu, Aneea Axentea-Opriș, Alexandra Roatiș și Shama Leah într-o interpretare sinceră expun problemele pe care femeile nu au curajul să le spună. Textul s-a născut în timpul izolării, moment în care vocile tuturor se auzeau prea puțin, fiind acoperite de numerele oferite compulsiv de mass media. Vreau eu, într-adevăr, un copil sau vor ceilalți pentru mine? Este această lume imperfectă bună pentru copilul meu perfect? Cum va arăta lumea peste câțiva ani, cu toată această distanțare umană? Sunt probleme care ne frământă pe toți.

Povestea Shamei este cea care impresionează cel mai tare. Născută în Kampala, Uganda, povestește cum a ajuns ea în Sibiu, urmărind un muzunga (om alb, în limba ei natală) și cum a dat ea naștere primei sale fetițe la Spitalul Județean din orașul nostru. Este o apariție nouă pe scena sibiană care combate (în limba română, engleză și kinyarwanda) prejudecățile legate de femeile de culoare.

Recomand acest spectacol pentru sinceritatea poveștilor și pentru componenta socială și umană pe care o conține. Pentru lacrimile scăpate la finalul spectacolului. Pentru 70 de minute de intimitate.

Următoarele spectacole vor avea loc în curtea Șurii Culturale din Gușterița, pe terenul de baschet Elemer Tordai (sala Transilvania), curtea Librăriei Erasmus, Piața Mică, grădina urbană Scuar și multe alte locații neconvenționale din oraș.