Chineza, stereotip și adevăr, un articol
Material realizat de Maria Banciu, 18 ani, elevă, Sibiu
În chineză nu există singular sau plural, nu există trecut, prezent sau viitor…
„E chineză!” Câţi dintre noi nu am auzit măcar o dată aceste două cuvinte? Le auzim atunci când un subiect ne este inaccesibil, nu îl înţelegem şi îl asociem instant cu, theoretic vorbind, cea mai grea limbă cunoscută nouă, sau mai bine spus necunoscută. Deși foarte mulți considerăm chineza ca pe o limbă imposibilă sunt persoane care, dându-i o șansă, au înțeles că este mai frumoasă, mai complexă şi mai logic construită decât se presupune. Cu o astfel de persoană am avut plăcerea de a sta de vorbă, iar viziunea ei despre alambicata limbă chineză m-a făcut să evadez din labirintul de idei general acceptate, dar neverificate. Numele ei este Andra Săraru, este elevă în clasa a douăsprezecea, studiază chineza de mai bine de trei ani şi auzind-o conversând cu nativi chinezi m-a făcut să mă gândesc „wow, fata asta chiar a reuşit”. Andra m-a făcut să înţeleg că aș putea învăța chineză fără să dau greș.
Drumul culturii chineze şi drumul Andrei prin viată s-au intersectat din senin şi, după cum susţine chiar ea, s-a simţit ataşată de tot ce înseamnă limba, obiceiurile şi modul de viaţă al acestei societăţi orientale. Prima mea curiozitate a fost, în ce mod se învată chineza în Sibiu şi mai important, cine este atât de priceput încât să poată preda. Am aflat că orele se desfăşoară prin intermediul și cu ajutorul Institutului Confucius, din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, în incinta Facultăţii de Litere şi Arte. Institutul predă limba chineză în toată lumea de peste 45 de ani. Parteneriatul dintre ULBS şi BLCU (Beijing Language and Cultural University, o universitate de prestigiu din China) datează din anul 2007. Universitatea din Sibiu şi cea din Beijing au realizat schimburi de experienţă astfel, elevii români doritori să învețe chineză pot beneficia de cursuri predate de studenţi chinezi, veniți să își definitiveze studiile la noi în ţară.
Andra a fost foarte impresionată de deschiderea celor pe care îi numeşte „profesori”. Aceştia se schimbă periodic datorită etapelor schimburilor de experienţă dar, trăsătura comună a tuturor profesorilor pe care i-a avut până acum este implicarea de care au dat dovadă. „Dacă ar fi să sun acum pe oricare dintre profesorii mei şi să le spun că mâine mă urc în avion şi vin spre China, ei deja s-ar apuca să îmi găsească un loc în care să stau şi ar planifica întreaga mea şedere acolo”, sunt cuvintele Andrei care nu pot decât să mă ducă cu gândul la implicarea extraordinară în programul schimbului şi la strânsele relaţii care s-au format între profesori şi elevi. Exact ca în cazul oricărei limbi străine există examene numite HSK (Hanyu Shuiping Kaoshi, Chinese Proficiency Test) pe care le poți susţine, iar certificatul poate aduce un plus de valoare unui CV.
Un aparent impediment cu care se confruntă elevii interesaţi de o limbă nouă, predate de profesori nativi este comunicarea în engleză. Profesorii, bineînțeles, neştiind română, sunt nevoiţi să comunice în engleză. Şcoala ne pregătește pentru a vorbi și a înțelege o engleză literară cât mai apropiată de perfecțiune. Însă, ce faci atunci când interlocutorul tău nu este un maestru al englezei şi pe deasupra mai are şi un accent chinezesc? Am aflat că este o provocare să te obişnuieşti cu acest mod de a comunica, dar după cum susţine chiar Andra, învăţând o limbă (chineza) a ajuns să perfecţioneze două (chineza și engleza). Învăţarea chinezei din engleză i-a creat un ritm şi o obişnuinţă cu noi metode de comunicare. Anumite bariere în comunicare dezvoltă simţurile receptive, până la urmă nu vom avea mereu interlocutori fluenţi. Grupurile de elevi fiind relativ mici, există o personalizare a materiei pentru fiecare elev, astfel materia se fixează mai bine şi există posibilitatea de a juca jocuri educative şi de a dialoga mai bine decât într-un grup mai mare. În pauze se discută aspect culturale, iar elevii pot pune diverse întrebări despre obiceiurile, cultura şi viaţa din China.
Andra a învățat că prejudecățile te pot face să pierzi oportunităţi importante. Institutul Confucius a organizat în vara anului 2018 o tabără în China. Elevii interesați au putut merge pentru două săptămâni în China, experientă care îți poate schimba total percepția despre o țară. Noi știm ce vedem din spatele unui ecran, dar cât este real și autentic? Doar ajungând într-o piață din Beijing, cu alte mii de persoane îți dai seama cât de mic ești de fapt. Doar ajungând într-un restaurant realizezi că nu totul e făcut din orez și că în China nu se mănâncă ciocolată (se folosește în preparate, nu în batoane cum se obișnuiește la noi) și doar mergând la trei dimineața cu bicicleta pe străzile Beijingului poți auzi liniștea unui oraș cu o populație aproape cât a României (21,54 milioane de locuitori, în 2018), un oraș atât de agitat în timpul zilei.
Bineînțeles, gândul învățării unei astfel de limbi ne sperie și este o frică întemeiată, nu suntem siguri că putem reține caractere, tocmai din acest motiv începătorii folosesc variant „pinyin”, adică scrierea fonetică. De exemplu caracterul 我 („eu”), în forma pinyin se scrie „wǒ”. .Întrebând-o pe Andra cât de ușor este să înveți chineză, aceasta mi-a dat niște repere importante, curiozități de care nu mai auzisem. În chineză nu există singular sau plural, nu există trecut, prezent sau viitor; toate aceste lucruri se exprimă prin cuvinte suplimentare. „Nu cunosc o limbă cu o gramatică mai ușoară decât limba chineză” spune Andra.
O mulțime de lucruri ne sperie la început când nu le cunoaștem în profunzime. Dar dacă ne cramponăm în prejudecăți și în „ce-o să zică lumea” s-ar putea să ratăm oportunități importante. Dacă te pasionează un domeniu, indiferent dacă e o limbă străină, un instrument muzical, un sport sau o materie și vrei să cercetezi sau să îți dezvolți aptitudini în acel domeniu, nu îl abandona chiar dacă dai de un hop. Cine știe, o sclipire de moment se poate transforma într-o carieră de succes dacă dedici suficientă ambiție și curaj!
