Material de opinie de Patricia Cîrtog, 18 ani, Colegiul Național Octavian Goga

„În plasa prădătorilor sexuali” este un experiment realizat în Cehia, de către Barbora Chalupova și Vit Klusak, împreună cu specialiști în domeniul abuzurilor sexuale. Documentarul scoate la iveală vulnerabilitatea copiilor, în special a minorelor cu vârsta de 12 ani, atunci când socializează pe platforme online, cum ar fi Facebook sau Skype.

Obișnuită cu lacrimile de la finalul filmelor romantice sau chicotelile energice din timpul unei scene scary dintr-un film horror, experiența vizionării acestui documentar m-a zguduit. Un vârtej de frică, dezgust, compasiune, repulsie și furie mi-a traversat corpul pe tot parcursul filmului, trezindu-mă la realitatea atât de dură a abuzurilor sexuale din mediul online. Și da, era necesar să constat acest pricol. Era necesar să realizez cât de important este să dezbatem și să ne preocupe acest subiect care lasă răni adânci în sufletul victimelor. Victime care nu sunt deloc departe de noi. Poate chiar mai aproape decât am crede.

Experimentul implică trei actrițe majore care, timp de zece zile, se întorc la vârsta de 12 ani, își împletesc codițe, petrec timp în camerele copilărești amenajate într-un studio și vorbesc cu persoane necunoscute care le abordează în mediul online. Comportamentul lor nu este mai special decât al meu în copilărie. Dansează, mănâncă felii de morcov în timp ce se învârt prin lumea lor viu colorată și plină de pasiuni inocente și puritate. Lucrurile iau o întorsătură, însă, atunci când sunt create conturile false pe platforme online. La 5 minute după accesarea primului profil, 16 persoane încearcă să intre în contact cu una dintre fete. Mesaje de la bărbați cu vârste cuprinse între 20 și 70 de ani încep să curgă, iar primul apel video e pe cale să înceapă. Soneria repetitivă de început îmi transmite fiori electrici, urmată  de imaginea unui bărbat ce se masturbează. Singura lui preocupare este experiența sexuală a fetei și ce părți ale corpului este dispusă să îi arate. Similar se petrec și celelalte apeluri video. Sunt șantajate, mințite că vor primi bani în schimbul partidelor de video sex și chiar invitate la întâlniri live. Ce se întâmplă dacă fetele acceptă și cum explică își explică abuzatorii comportamentul? Cum e pentru actrițe să privească în ochii pedofilii ce le-au violat intimitatea și le-au folosit drept obiecte sexuale?

Încă de la primele abordări, un membru al echipei de producție recunoaște o persoană din grupul său, a cărui carieră implică lucrul cu copiii. Sexologii și psihologii din documentar explică concepția greșită a societății despre abuzatorii sexuali. Aceștia pot avea un comportament dual, prezentând încredere  și având o viață complet normală. De cele mai multe ori, familiile nu ajung să afle niciodată latura bolnavă a abuzatorului, iar ei dezvoltă dublă personalitate.

Timp de 10 zile, 2458 de prădători sexuali le-au contactat pe fete, printre care un bunic care povestește că are nepoți și familie. Proporțiile alarmante ale acestui fenomen sunt conturate prin fiecare față blurată a abuzatorilor expusă în documentar. Printr-un mod odios de a le acoperi trăsăturile, producătorii transpun acești bărbați în niște figuri monstroase ce distrug inocența și candoarea minților colorate pe care le hărțuiesc. Conform psihologilor care au luat parte la experiment, de cele mai multe ori, abuzurile de acest tip se încheie dramatic și au un impact psiho-emoțional profund asupra victimelor.

Documentarul m-a făcut conștientă de pericolul la care sunt expuși, în special, copiii în mediul online, iar soneria repetitivă de la începutul  unei conversații video mi s-a învârtit mult timp în minte. Dezbaterea de la finalul filmului, moderată de jurnalista Alexandra Tănăsescu (culturaladubă.ro), cu participarea invitaților Cristian Șimonca (Blogu’ lu’ Otravă) și Leah Iuliana Cornelia (ANITP Alba Iulia) a fost o invitație la implicare și la o atenție mai sporită asupra activității în mediul online a copiilor din jurul nostru. Când a devenit lumea un loc atât de nesigur?