de Daria Păvălucă

Timpurile pe care le trăim sunt noi, încă de anul trecut, noi, elevii clasei a 12-a, am trecut prin multe încercări. Când am aflat prima dată că vom face școala online ni s-a părut ideal. Gândul că nu mai trebuie să ne trezim la șase dimineața, că putem sta mai mult acasă ne-a bucurat chiar foarte tare. După câteva săptămâni, când ni s-a spus că vom merge iar la școală am fost chiar recunoscători. Recunoscători pentru că am realizat de fapt ce înseamnă școala online. Multe gânduri negative, stresați, în camera noastră în fața unui ecran la care urma sa ne uităm opt ore pe zi și pe care ușor ușor începem să îl disprețuim.

Pentru mulți dintre noi, școala online a venit la pachet cu dezamăgirea de sine, anxietatea și descurajarea. „Cum o să iau o notă mare la bacalaureat dacă nu înteleg materia predată în online?”, „Cum o să mai reușesc să intru la facultate?”,  „Oare ar trebui să îmi schimb alegerea legată de facultate?”, „De ce alții se descurcă, iar eu rămân în urmă?”, „Nu sunt destul de bun/ă?”

Întrebări pe care des ni le puneam, întrebări care ne măcinau și la care găseam, tot noi, cel mai descurajator răspuns. Cu toate astea, am reușit. Majoritatea dintre noi am reușit să ne ridicăm și să ne spunem că da, este greu, dar nu imposibil. Bacalaureatul nu este ultimul și cel mai important examen pe care îl vom da în viață, nu este nici pe de parte cel mai real factor de stres, iar gândurile negative nu își au rostul în scopul nostru.  

Am mers la diverse licee din Sibiu și am vorbit cu câțiva elevi de clasa a 12-a pentru a afla ce gânduri i-au ținut motivați, ce au învățat despre sine sau ce învățături au luat din perioada în care școala era online.

Cristici Raul Stefan, Liceul Teoretic Onisifor Ghibu

Mă motivează să continui să învăț faptul că vreau să ajung undeva în viață, nu să fiu cine știe ce om, dar să mă mulțumesc cu cine sunt. Despre mine am descoperit că luam lucrurile prea de-a gata. Trebuie să mă bucur de orice lucru mic, de orice moment al vieții mele.

Gîlcă Andreea, Liceul de Artă

Continui să învăț pentru că am nevoie de o educație, vreau să iau bacul. Cel mai mult eu mă motivez! Cum să renunț după atâția ani..? Viața continuă și cu pandemia aceasta. În carantină descoperit cât sunt de liberă defapt. Până acum le luam de-a gata, știi? Acum realizez cât de important este timpul petrecut cu cei din jurul meu.

Turică Raluca, Liceul Național Gheorghe Lazăr

Eu cred cu tărie că ființa umană este făcută din doi constituenți: adaptarea și “de la capăt”. Toți avem acești constituenți în noi. Pe mine, aceștia m-au făcut să merg mai departe. Nu am învățat neapărat ceva despre mine în carantină, dar am realizat că se poate să “pun osul la treabă” pentru ce îmi doresc indiferent de circumstanțe.


Petrea Vlăduț, Colegiul Național Gheorghe Lazăr

Păi… școala în sine nu mă motivează. Se predă materia pentru bacalaureat, însă pentru admitere trebuie să iei meditații. Școala nu mă ajută pentru admitere, deeci.. mă motivează frica de viitor. Despre mine din timpul carantinei nu sunt multe de spus. Pur și simplu cred că m-am chinuit prea mult să ignor pandemia, încât am ajuns să mă ignor și pe mine. Am încercat să nu mă gandesc prea mult, m-am regăsit în peisaj pur și simplu.

Băilă Teodor Mihai, Colegiu Național Gheorghe Lazăr

Mă gândesc la viitorul meu când îmi pierd motivația pentru învățat; vreau să ajung să folosesc ce am făcut în liceu. După carantină pot spune ca m-a ajutat să am mai multă motivație pentru învățare și pentru sportul pe care îl practic. Am rămas așa cum mă știam, a crescut doar motivația.

Văzând răspunsurile elevilor, vorbind cu ei, am înteles ce avem în comun toți: curajul. Curajul de a ieși din zona de confort. Cu toții am avut curaj să ne adaptăm la un nou stil de viață. Poate nu este cea mai plăcută circumstanță de a termina liceul sau de a ne da bacalaureatul, însă cu siguranță este un mod prin care reușim să fim mai responsabili, mai maturi.

Pandemia pentru noi, elevii claselor a 12-a, a fost și încă este un obstacol în drumul nostru. Însă fiecare obstacol are frumusețea lui, trebuie doar să ne lăsăm să îl descoperim.

foto: Daria Păvălucă