de Flavia Muntean

Dacă vă amintiți, în anii 2009-2010 au apărut „magazinele de vise” sau altfel spus, magazinele de „legale”. Droguri tari, cu un grad ridicat de toxicitate și de adictivitate, care induc o puternică și haotică stare de high, vândute în pliculețe inscripționate drept „sare de baie” sau „îngrășământ pentru plante”. Mulți tineri au dezvoltat forme urâte de dependență în urma consumului, care în multe cazuri au dus la consecințe fizice, mentale și sociale grave sau chiar la spitalizare. 

Dacă vă întrebați cum de era permisă vânzarea drogurilor în mod oficial la colț de stradă, ei bine, răspunsul e simplu. Dintr-o listă de peste 3000 de substanțe periculoase care pot fi găsite pe străzi, România recunoștea la momentul acela numai 40. Practic legalele, supranumite etnobotanice, sunt compuse din multe substanțe, greu de identificat și de urmărit. Astfel încât condamnarea lor drept substanțe ilegale a fost extrem de dificilă.

*Referință: https://www.pharma-business.ro/magazinele-de-vise-si-comercializarea-qlegalaq-a-produselor-halucinogene/

Cu toate că legalele au fost declarate ilegale după ce consecințele grave ale consumului au devenit tot mai prevalente, societatea a rămas aceeași ca și atunci, marcată de un tineret lipsit de scop, fără viziune pentru viitor, fără oportunități și fără educația necesară pentru a se bucura de acele puține șanse care există. 

Astfel, pe un teren tatonat bine, generații întregi de tineri blocați într-o lume care nu le reflectă valorile, aleg să evadeze din realitate prin consumul de droguri. Iar substanțele care ajung să fie comercializate în România, rămân la fel de toxice precum cele comercializate la începutul deceniului trecut. 

Potrivit Raportului naţional privind situaţia drogurilor din România emis de Agenția Națională Antidrog în anul 2021, cele mai consumate substanțe în rândul populației sunt „noile substanțe psihoactive”. O declarație evazivă care nu duce cu gândul la prea multe, dar trage un semnal de alarmă vis-a-vis de toate substanțele inconsecvente vândute pe stradă.

Spun inconsecvente, pentru că fiecare batch e altul. Poți cumpăra același drog de la același dealer la interval de câteva zile, și acesta să fie diferit. Ba mai mult, drogul va fi marketat mereu drept același, iar de multe ori, nu este nici măcar drogul sub al cărui nume este vândut, ci cu totul altceva. 

Un exemplu des întâlnit în ultimul timp sunt prafurile și cristalele destinate inhalatului, care sunt compuse din te miri ce substanțe, și sunt vândute drept „mefedronă” (3-MMC), o amfetamină pură, care nu se găsește prea des pe străzile din România. În schimb, se găsesc multe combinații și derviate care au la bază o altă amfetamină, și anume 3-CMC, și care este cunoscută și sub numele de sare sau gheață.

*Referință: http://ana.gov.ro/wp-content/uploads/2022/03/RN_2021.pdf

De când am pornit documentarea despre acest drog extrem de popular în ziua de azi, am aflat tot felul de detalii tulburătoare. Amintesc numai una dintre multele povești pe care le-am auzit. În mod normal, un gram din această substanță costă 150 de lei, dar copiii mai mici își vând 0.3 g cu 150 de lei unul altuia.

Substanța despre care vorbim nu poate fi numită cu precizie. Exact ca în cazul legalelor, aceasta este ever changing. Știm numai că la baza acestei substanțe stă 3-CMC, al cărui efect în teorie este plăcut, nedureros și controlabil. Pe când, substanța care se vinde pe străzile din România este extrem de adictivă, nepermițând sistarea consumului până nu se ajunge în punctul de epuizare maximă.

Acest fenomen este supranumit „cârlig”, dar în termeni tehnici i se spune dependență. Amestecul de substanțe induce o stare puternică de dependență, din care se mai poate ieși numai prin suferință, adică prin durerea withdrawal-ului. 

Am auzit o persoană spunând: „Nu țin minte ultima dată când s-a terminat un party înainte să se termine plicul.” Tinerii consumatori ajung să spargă sute de lei într-un singur weekend, vrând să tragă și numai o linie.

Cum calitatea mâncării, a apei, a serviciilor publice și a standardelor de viață sunt scăzute, vă puteți imagina că nici drogurile nu sunt mai presus. Toate, dacă nu cele mai multe prafuri care sunt vândute pe piața neagră din România, sunt tăiate.

Adică pentru aceiași bani, vei primi o cantitate redusă din substanța pe care intenționai să o cumperi, dar amestecată cu alte substanțe care să-i imite textura și care să asigure masa și volum dorit. E aproape imposibil să cumperi un praf în România care să nu fie tăiat, iar substanțele cu care acesta este tăiat sunt adesea extrem de toxice, ba chiar scârboase. De exemplu, manitolul (îndulcitor), aspirina, cofeina, laxativele sau detergenții de haine sunt doar câteva din substanțele folosite pentru lungirea drogurilor.

*Referință: Broséus, J., Gentile, N., Pont, F. B., Gongora, J. M. G., Gasté, L., & Esseiva, P. (2015). Qualitative, quantitative and temporal study of cutting agents for cocaine and heroin over 9 years. Forensic science international, 257, 307-313.

Pe lângă tăierea prafurilor, mai găsim pe stradă tot felul de practici josnice prin care drogurile devin mai scumpe pentru o calitate mai mică. 

Un alt mit despre care am auzit este MDMA-ul „coca-cola”, adică un MDMA de culoare maro, care este suprataxat pentru că este considerat superior. De fapt, MDMA-ul poate avea orice culoare de la alb-gălbui la maro, iar culoarea nu indică calitatea. Metodele prin care MDMA-ul este „gătit” duce la diferența de culoare, insignifiantă practic pentru cât de tare „ți-o dă”. 

Și dacă tot am ajuns la capitol MDMA, aș dori să mai punctez un fapt puțin cunoscut sau omis de către public. Există valori stricte după care trebuie ghidat consumul de MDMA, iar acestea sunt 1.5 mg de substanță per kilogram de corp, dar niciodată mai mult de 120 de miligrame.

Cu alte cuvinte, dacă cântărești mai mult de 80 de kilograme, regula cu 1.5mg/kg nu ți se mai aplică. Orice doză mai mare de atât poate duce la efecte adverse nedorite (palpitații, greață, decizii regretabile) sau la supradoze.

MDMA-ul golește rezervele de serotonină și dopamină din creier, motiv pentru care efectul său este o senzație puternică de bine, de fericire și de iubire. Tot din acest motiv, utilizatorii resimt senzații de depresie și down-uri în zilele antecedente consumului, până când nivelurile de dopamină și serotonină se refac, cât de cât. 

Cu cât consumi mai des MDMA, cu atât efectele devin mai slabe, pentru că intervalele dintre utilizări nu permit refacerea completă a hormonilor fericirii; echivalentul la a încerca să golești apa dintr-o găleată deja goală. Multe persoane pasionate de această substanță nu o consumă mai des de 1-2 ori pe an, tocmai pentru a se bucura de experiență de fiecare dată fără a suferi consecințe pe termen lung.

*Referință: Kirkpatrick, M. G., Baggott, M. J., Mendelson, J. E., Galloway, G. P., Liechti, M. E., Hysek, C. M., & de Wit, H. (2014). MDMA effects consistent across laboratories. Psychopharmacology, 231(19), 3899-3905.

Iar ca să încheiem povestea cu amfetaminele, vă mai povestesc puțin despre boabe, adică ecstasy (XTC), adică pill, cam ce caută lumea la cluburi și la festivaluri, atunci când caută droguri. Boabele sunt un ultimate party drug, fiind o doză de MDMA într-o pilulă. Doar că boabele nu sunt mai niciodată numai MDMA, ci sunt cel puțin o combinație de MDMA și speed, dacă nu cumva cuprind o listă întreagă de substanțe pe care le au în compoziția lor.

În alte state există centre de testare a drogurilor unde poți verifica, ducând o mică mostră, ce e de fapt în drogul pe care l-ai cumpărat. Poți face asta legal și fără probleme, însă în România nu avem aceleași condiții. Există însă kit-uri de testare a drogurilor care pot fi achiziționate de pe internet și pe care vă încurajez să le folosiți. De fapt, vă încurajez să nu vă drogați niciodată. Dar cum asta e puțin probabil pentru unii, testați-vă măcar boabele.

Iarba am discutat-o, explicat-o și criticat-o deja în articolul precedent, dar aș mai avea ceva de adăugat. În melodia „Be yourself” de la Frank Ocean, mama lui îi spune prin telefon: „When people become weed-heads/ They become sluggish, lazy, stupid, and unconcerned/ Sluggish, lazy, stupid, and unconcerned/ That’s all marijuana does to you, okay?”, iar asta, pentru mine, este cea mai bună descriere a efectului pe care îl are iarba asupra ta pe termen lung.

Și dacă tot am povestit despre Frank Ocean, hai să vorbim puțin despre A$AP Rocky, dar nu chiar despre el, ci despre LSD și despre psihedelice. Psihedelicele îți deschid porțile subconștientului și permit atât experiențelor blocate acolo să iasă la lumină, cât și ideilor noi să fie absorbite în acesta.

Trip-ul diferă în funcție de substanța psihedelică consumată, cel mai intens fiind cel al LSD-ului (dintre variantele comune care se găsesc pe stradă), dar și aici contează doza. Există două tipuri de trip-uri pe psihedelice: good trip sau bad trip. Dacă din nefericire experiența ta este un proastă, sau ești lăsat să survolezi ore întregi în jurul unor idei toxice, acelea vor rămâne tatuate pe creierul tău pentru totdeauna, și credeți-mă când vă spun că nu vă doriți așa ceva.

LSD-ul și psihedelicele nu sunt un joc. LSD-ul și restul psihedelicelor nu sunt ca boabele. Drogurile astea te pot schimba pe viață, îți pot lăsa cicatrici imposibil de vindecat. Am văzut prea mulți tineri pierzându-și sănătatea mentală din cauza unui bad trip.

Dacă încă credeți că iarba este gateway drug-ul care duce la alte alegeri nesăbuite, pune-ți-vă întrebarea: Aș fi încercat iarba cu atâta lejeritate, dacă nu fumam niciodată țigări?

Țigările sunt drogul cel mai consumat de minori. Țigările, care sunt vândute cu mare ușurință minorilor în România, rămân un favorit al tinerilor care dezvoltă dependență față de această substanță de la o vârstă fragedă. Nu există o vârstă anume la care începe fumatul de tutun, dar majoritatea cedează tentației pe la 13-14 ani, când atât în corp, cât și în mediul înconjurător au loc schimbări majore.

Fie că e vorba de consecințele greu de stăpânit ale pubertății, de stresul generat de examenele de admitere la liceu, sau de ruptura care are loc odată cu părăsirea gimnaziului și schimbarea colectivului, țigările rămân unealta favorită cu ajutorul cărora tinerii își exprimă revolta. Răspândirea acestei dependențe este incontrolabilă, luând în considerând cât de ușor de obținut sunt țigările.

Dar alcoolul?

Când discutăm despre realitatea adicțiilor și a consumului în contextul societății românești, merită menționată poziția alcoolului în toată povestea asta. Potrivit OMS, care a emis ultimul raport concret despre consumul de alcool în 2018, cu date din 2016, România se situează pe locul 12 în topul țărilor consumatoare de alcool.

Aceste date nu sunt un motiv de mândrie. Nu e ca și cum România câștigă ceva prin nominalizarea fruntașă de care se bucură, ba din contră. Consumul ridicat de alcool duce și la rate ridicate de alcoolism. Alcoolismul este adesea considerat o boală genetică, care se transmite de la o generație la alta. Iar dacă nu credeți povestea cu genetica, gândiți-vă că obiceiurile, atât cele bune, cât și cele proaste, se deprind de acasă. Există două tipuri de băutori: consumatorii sociali și dependenții, iar dacă ai ajuns să fii dependent, nu te mai poți întoarce niciodată la a fi doar consumator social.

*Referință: universul.net/teribila-problema-a-alcoolismului-din-romania/

E suficient să bei un păhărel în fiecare zi ca să fii alcoolic. O bere în fiecare seară? Alcoolic.

Același raport ANA (Agenția Națională Antidrog) mai arată că de multe ori tinerii în jur de 16 ani consumă mai mult alcool decât restul populației și s-a descoperit o asociere între consumul de droguri licite și cele ilicite. Adică, tinerii care beau mult au șanse mari să devină și consumatori de droguri.

Până la urmă, totul se leagă. Bunicii noștri au fost alcoolici, părinții au devenit și ei la rândul lor alcoolici sau și-au exprimat adicția consumând alte substanțe, devenind dependenți de muncă sau de alte obiceiuri care pe termen lung au devenit nocive, iar copiii devin dependenți de droguri. Nu e o mare filozofie la mijoc, este doar un pattern maladaptativ care se transmite din generație în generație, și care continuă să fie negat sau neobservat.

Normal că în „lipsă de altceva”, sau mai bine spus, în lipsa infrastructurii pentru tineret, fără prea multe colective formate în jurul pasiunilor alese, fără schimburi de experiență între generații, alienați de natură și blocați între blocuri de ciment fără parcuri și zone verzi în care să te pierzi, copiii noștri recurg la droguri pentru a se putea distra, pentru a găsi entuziasmul, fericirea și alinarea de care au atât de multă nevoie.

Dragi părinți, știți cum să vă ajutați copilul să renunțe la o dependență? Renunțați la o dependență împreună cu el. Cu siguranță fiecare părinte poate găsi o dependență, fie ea de țigări, mâncare, televizor sau alte droguri, de care ar fi mândru să scape. Sau dacă, din rolul de părinte, chiar nu suferi de adicție, iar copilul tău, da (un caz oricum improbabil), există sigur un obicei prost de care te poți scăpa. Alăturați-vă luptei copilului vostru, luptând alături de el. Altfel, nu veți putea niciodată empatiza cu adevărat.

Iată câteva ultime sfaturi pe care vă rog să le țineți minte și să le transmiteți mai departe și prietenilor voștri:

• iarba e un cuțit cu două tăișuri

• dacă consumi droguri tari regulat pe o perioadă de peste câteva săptămâni, pune-ți niște întrebări serioase legate de starea psihicului tău

• o adicție duce la alta, iar problemele de adicție ale familiei se revarsă și asupra ta; deși nu e vina ta, ești responsabil de schimbare pentru binele tău și al familiei tale

• psihedelicele nu sunt un party drug

• intrați pe internet și citiți despre fiecare substanță, chiar dacă ați încercat-o deja, puteți afla lucruri noi

• nu vă fie frică să vă ajutați prietenii și nu vă simțiți jigniți când vi se oferă ajutor

• vindecarea este un proces lung și dureros; multe legături se rup și se refac, atât în jurul vostru, cât și în suflet

• puteți cumpăra kituri de testare a drogurilor de pe internet și e legal

• nu vă fie frică să apelați la părinții voștri, la familie, la prieteni și la personal specializat, dacă aveți probleme

• adicția se instalează repede și se vindecă greu

• recunoașterea este primul pas spre vindecare.

Ilustrații: Ioana Jeler