Cea de-a XXVIII a ediție a festivalului de film documentar Astra a introdus în programul său secțiunea DocSchool, filme realizate de studenții la cinematografie din țară și din străinătate. Aceste filme, dar și sesiunile de Q&A cu tinerii regizori, au fost surprinse de Raluca Brădean, voluntară a festivalului în departamentul Critical Thinking & Public Speaking.  

Anul acesta, secțiunea DocSchool AFF a debutat cu proiecția filmului „Urșii”, în regia lui Alin Duruian, la Amfiteatrul Muzeului Astra.

Documentarul aduce în fața noastră o realitate dureroasă, cruntă a localnicilor din satul de la poalele munților Făgăraș: Rucăr. Aceștia se confruntă zi de zi cu problema urșilor care vin în localitate în căutarea hranei și, odată cu ei, aduc pagube însemnate în gospodării și pun în pericol viețile tuturor. Documentarul ridică întrebarea: ce este de făcut în această situație? Oamenii simpli nu pot lua problema în propriile mâini, legea le interzice, iar ONG-urile susțin ferm că uciderea si relocarea urșilor sunt soluții care afectează mediul înconjurător. Filmul se concentrează pe experiențele și nemulțumirile localnicilor. Din interviurile acordate, oamenii comunei privesc situația lipsiți de speranță, sunt descurajați și se simt lăsați în bătaia vântului. Autoritățile locale nu îi ajută în niciun fel. Stau nopțile cu frica în sânge că poate un urs va da buzna în casa lor. Toate casele au o lumină de veghe care ține la distanță animalele, iar de aici, oamenii ajung și la situația când nu mai sunt în stare să își plătească facturile.

„Urșii” este un film care te aduce cu picioarele pe pământ și care îți ridică multe semne de întrebare. Un film emoționant, captivant, care ne instigă la aflarea răspunsului acestei mari dileme: ce putem face?

După proiecția filmului, la care publicul a conștientizat faptul că această problemă este tot mai des întâlnită în comunele din România, a urmat sesiunea de Q&A, la care au participat activ cu întrebări atât voluntarii Astra Film Festival, cât și spectatorii.

Tânărul student Alin Duruian a pășit timid în fața publicului, pregătit să lămurească curioșii. Prima întrebare a fost adresată chiar de către un voluntar din departamentul Critical Thinking&Public Speaking, care voia să afle mai multe de situația actuală din Rucăr și cum a evoluat problema de la data realizării filmului. Se pare că nu s-a venit cu nicio soluție concretă, urșii încă vin în Rucăr. Regizorul susține că principalul motiv pentru care l-a atras acest subiect este tocmai faptul că problema a fost prea mult ignorată, iar acum, din păcate, totul a degenerat. Întrebările pe care însuși regizorul și le-a pus și care stau la baza creării acestui film sunt: cine își va asuma toată responsabilitatea, cine va lua o decizie concretă și de ce nimeni nu pare să acționeze. Situația din Rucăr este similară cu cea din restul țării, așa că toate deciziile se vor aplica la nivel național, în momentul în care autoritățile vor hotărî clar ce este de făcut.

Pentru realizarea acestui documentar, regizorul a pornit cercetarea și a altor localități aflate într-o situație similară, ajungând în Covasna. A vorbit cu mai multe ONG-uri pentru a vedea mai multe puncte de vedere și perspective. Acolo urșii și oamenii trăiesc în comuniune, deoarece oamenii au plasat mâncare la ieșirea din oraș pentru a preveni traversarea urșilor prin localitate. Totodată, se construiesc garduri electrice pentru a împiedica urșii să se apropie de locuințe. „Acestea nu sunt soluții permanente”, susține regizorul.

Alin Duruian povestește cu sinceritate că este foarte greu să găsești o singură soluție constructivă și că o să dureze timp până cineva își va asuma decizia. Documentarul a fost creat în așa fel încât fiecare personaj să aibă posibilitatea de exprimare. Regizorul a afirmat că nu a vrut să încline balanța înspre nicio parte, ci mai degrabă a vrut să prezinte problema într-o manieră obiectivă. Este de părere că trebuie găsite soluții pentru a trăi cu toții în armonie. Nu este de acord cu omorârea unor ființe, iar din perspectiva lui această soluție nu va fi binevenită. „Cel mai bine ar fi ca autoritățile și ONG-urile să se întâlnească și să stabilească împreună ce este de făcut.”

Un documentar observațional sensibil, care îți lasă o undă de speranță că împreună vom reuși să trecem peste orice obstacol și vom învăța cum este să trăim cu toții în echilibru.