Deseori regret că există prea puține lucruri pe care să mi le amintesc foarte clar din copilăria mea.

Totuși, care este cea mai vividă amintire pe care o am din perioada respectivă? Momentele în care urmăream fascinată, alături de mama, spectacole de patinaj artistic din fața televizorului. Ea adoră să urmărească patinaj artistic. În astfel de momente, întotdeauna mă îndemna ca dacă vreodată am ocazia să văd un astfel de spectacol în realitate, să nu ezit.

Astfel că, atunci când mi s-a ivit ocazia de a lua parte la Kings on Ice am luat sfatul mamei, și nu am ezitat. Și, mai mult decât atât, am luat-o pe mama cu mine.

Kings on Ice a fost adus la Cluj-Napoca de către Spotlights în 8 decembrie. Acesta este cel mai grandios show de patinaj artistic din lume, în frunte cu Evgeni Plushenko și renumitul violonist Edvin Marton. Spectacolul are loc anual, însă anul acesta, pentru prima dată Evgeni a patinat alături de fiul său, Alexander.

Am dat vina pe entuziasmul resimțit pentru că am ajuns cu o oră mai devreme de începerea spectacolului propriu-zis la BT Arena. Care ne-a fost avantajul, în această situație? Am avut ocazia de a asista la repetițiile artiștilor. Sala nu era plină încă. Noi, câțiva care nu am mai avut răbdarea necesară să așteptăm începerea spectacolului acasă, priveam fascinați de pe margine.

Încă de la repetiții, eu eram cu ochii pe cel mai cunoscut patinator la momentul actual, Evgeni Plushenko care era nedespărțit de fiul său în vârstă de 6 ani, Alexander Plushenko, și Edvin Marton, cunoscut și ca “Prințul Viorii.” Am zărit, la un moment dat, un patinator pe al cărui tricou scria “flying on ice.” Și m-am gândit cât de reprezentativ este un astfel de text pentru modul în care patinează Evgeni.

Evgeni impresionează prin ușurința cu care se mișcă pe gheață. Alexander și Sofia Titova, în vârstă de numai 9 ani, erau cei doi copii care patinau alături de acesta. Ce mă surprinde este faptul că aceștia dau dovadă de aceeași încredere în sine, același echilibru și aceeași grație pe care o inspiră și Evgeni. Mama pune în cuvinte un gând care mi-a trecut și mie prin minte: „Dacă acum patinează așa, îți închipui cum o să se descurce atunci când o să fie mai mari, cu mai mulți ani de experiență în spate?” mă întreabă ea. Pot doar să-mi imaginez.

Ulterior, am aflat că Evgeni este antrenorul Sofiei, „o tânără speranță a patinajului mondial.” Nu am dubii cu privire la faptul că acesta se implică și în evoluția profesională a fiului său, Alexander, ca patinator. Deci, Evgeni modelează stilul amândurora. Un lucru este cert: pe lângă antrenor, Evgeni le servește drept lider care îi inspiră în devenirea lor profesională. Așa se și justifică, de fapt, mulțimea de persoane care-i cereau autografe lui Evgeni înainte de debutul spectacolului, dar și buchetele de flori aruncate pe gheață după finalizarea momentului acestuia.

Atunci când s-au stins luminile, și s-a auzit vocea moderatorului, oamenii prezenți au uitat de amânarea spectacolului cu o seară înainte. Moderatorul deschide spectacolul într-o notă amuzantă: „Bună seara, doamnelor! Bună seara, domnilor! Vă dorim o seară magică. Aaa… Asta ar fi trebuit să spun aseară. La noi în Ardeal durează puțin până se încheagă.” Publicul a râs. Asumarea unei probleme și punerea acesteia într-o lumină ușor amuzantă reușește, de cele mai multe ori, să schimbe percepția publicului larg asupra acesteia. Sau, cel puțin, asta ne spun multe studii de caz din domeniul relațiilor publice.

Nota amuzantă în care a debutat Kings on Ice s-a transformat într-una magică odată cu primele acorduri de vioară cântate de către laureatul premiului Emmy, Edvin Marton. Într-adevăr – acesta „a oferit publicului un show de neuitat, o retrospectivă emoționantă a pieselor ce au cucerit milioane de ascultători din toate colțurile lumii.” Și a făcut asta cu ajutorul corzilor celebrei sale vioare Stradivarius. Publicul a prins ritmul viorii lui Edvin și a aplaudat în ritm cu acesta. Mi-a venit greu să cred, pentru o secundă, că o astfel de scenă a fost spontană. Dar naturalețea sentimentului care s-a desprins din observarea acesteia a susținut spontaneitatea sa, iar asta a făcut-o și mai frumoasă.

Primul moment artistic a aparținut unui cuplu format din Vanessa și Morgan. Senzația care a persistat pe tot parcursul momentului acestora a fost aceea că momentul lor nu a fost realizat, de fapt, de către două persoane distincte, ci dintr-un întreg. Astfel, ritmul alert în care s-a desfășurat acesta m-a determinat să mă gândesc că dacă clipesc, voi pierde, în mod cert, ceva important ce dă culoare momentului lor. Nu degeaba sunt cunoscuți ca fiind „campioni europeni în exercițiu.” Întrebarea cu care am rămas după încheierea momentului lor este… câte ore de muncă stau în spatele unei singure piruete realizate impecabil pe care noi o apreciem doar printr-o serie de aplauze?

Un alt cuplu care a realizat un moment artistic memorabil a fost cel format din Maria și Alfonso. Știam că momentul acestora va fi special încă de când am văzut sforile ce atârnau din tavanul BT Arena. Anticipam ce avea să urmeze. Dar nu anticipam faptul că Alfonso va face piruete în aer, iar Maria va atârna legată de el în tot acest timp, făcând la rândul ei piruete… în aer. Cred că patinajul artistic e, în sine, impresionant. Dar admirația pentru efortul artiștilor s-a dublat odată cu aplauzele în momentul în care actul artistic s-a realizat în aer. Trei minute mai târziu, cei doi au părăsit gheața și au respirat ușurați. Nu mi-am dat seama că mi-am ținut respirația până nu am respirat și eu ușurată odată cu ei.

Am observat cât de emoționat era Ivan Righini încă dinainte să intre pe gheață. Ai fi spus chiar că emoțiile pe care le avea nu erau demne de titlurile care îi revin acestuia. Ivan este un patinator de mare anvergură, el fiind numit de 2 ori campion al Bavariei Open și 4 ori campion național al Italiei. Mai mult decât atât, el are la activ 2 premii la Bavarian Open, o Medalie la Campionatul ISU, 4 Medalii la Grand Prix, o Medalie de bronz la Campionatul din Zagreb și locul 6 la Olimpiada Europeană din 2016. Și totuși, se mișca frenetic și vizibil emoționat înainte de intrarea pe gheață…

Atunci când a pășit pe gheață, a impresionat din primul moment. Claritatea mișcărilor lui a fost remarcabilă. Viteza cu care își executa piruetele, la fel. Dacă avea emoții înainte să intre pe gheață, acum parcă (re)venise la viață. Senzația pe care o transmitea a fost aceea că se simte viu pe gheață – trăia acolo. Ivan a renunțat la tricou – iar cineva i-a aruncat un ursuleț pe gheață. Din perspectiva mea, gestul său a simbolizat cât de liber se simțea acolo. Remarca moderatorului ne-a amuzat: “Domnișoarelor, nu am auzit aplauzelele… Cică face și cartofi prăjiți.”

În continuare, Maria a reprezentat o schimbare completă de ritm și de peisaj. Alexander Viktorovich Smirnov și Yuko Kawaguti sunt patinatori pereche care, însoțiți de vioara Stradivarius a lui Edvin, au realizat un moment artistic romantic, grav, și grațios. Clemont este un acrobat al patinajului și gheții. Nu melodia a susținut mișcările lui Clemont, ci mișcările sale au fost o interpretare a melodiei. Iar Adelina Sotnikova a plutit pe gheață, astfel încât mi-a fost greu să îmi dau seama când își schimba mișcările. Grația cu care le exercita le-a conferit o continuitate perfectă.

Spre finalul spectacolului, Alexander Plushenko, fiul lui Evgeni, a patinat pe cont propriu. Singurele care l-au însoțit au fost corzile viorii lui Edvin. După cum a anunțat și moderatorul, “așchia nu sare departe de trunchi.” De îndată ce Alexander a intrat pe gheață, a fost evident că Evgeni, pe margine, avea emoții. Și Alexander avea cel puțin la fel de multe emoții. Dacă la repetiții își exercita piruetele perfect, acum a căzut de două ori în timp ce încerca să le realizeze.

Pe măsură ce încerca mai mult și mai mult, publicul îl aplauda tot mai tare. Chiar dacă are numai 6 ani, este cert că Alexander știa că există așteptări din partea lui. Poate că presiunea pe care o resimțea asupra sa îi inhiba potențialul. În momentul în care Evgeni a intrat pe gheață și l-a luat în brațe, însă, el a părut deodată mai încrezător în realizarea piruetelor sale. Câtă stăpânire de sine trebuie să ai pentru a reuși să te aduni în numai câteva secunde într-o astfel de situație.

Mai departe, finalul spectacolului a adus împreună toți patinatorii, și, pe rând, câte o mișcare reprezentativă pentru fiecare dintre ei. Viteza caracteristică lui Ivan a întâlnit aerul exotic al Mariei, iar Adelina a plutit în continuare pe gheață. Fiul lui Evgeni a încercat o nouă piruetă, dar a căzut și a fost vizibil dezamăgit. Când a urmat rândul său, Evgeni a lăsat la o parte profesionalismul caracteristic lui. Și-a dat voie să îi eșueze și lui pirueta, pentru ca Alexander să înțeleagă că i se poate întâmpla oricui.

Publicul a fost atins de gestul acestuia. Ovațiile ne-au fac pielea de găină. Iar gândul cu care am rămas este acela că sprijinul este important pentru a ajunge la un rezultat mult dorit. Și drumul spre succes vine la pachet cu mai multe eșecuri pe parcurs. Alexander a înțeles că este necesar să eșuezi, pentru a ajunge… King on Ice.

Așa că, dacă ai vreodată ocazia să vezi un astfel de spectacol în realitate, nu ezita. Este o experiență, mai degrabă decât un show. Și este o experiență care merită și care s-ar putea chiar să te facă să lăcrimezi la final.

Pe mine m-a făcut.

Autor: Carina Marisa Cichi, studentă în anul II, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării Cluj/ Departamentul de Comunicare și Relații Publice