de Delia Lungu

Alexandra Tănăsescu este fondatoarea Cultura la dubă, o platformă de jurnalism independent pe care jurnalista și echipa ei scriu nu doar despre mediul cultural, ci și despre educație, istorie ori evenimente actuale. Alexandra observă adesea cum se strecoară știri false chiar și în presa de calitate, motiv pentru care am discutat cu ea despre fenomenul fake news și ce soluții putem avea în vedere.

Cum ai resimțit evoluția fenomenului fake news, întâi în pandemie, apoi odată cu izbucnirea războiului?

Alexandra Tănăsescu: Fake news există dinainte de pandemie, doar că atunci când se întâmplă un eveniment major care afectează întreaga planetă, informația devine cu adevărat vitală și poate duce la decizii care îți pot salva sau nu viața. În acest context, fenomenul fake news a luat amploare și a devenit cu atât mai îngrijorător.

La asta adăugăm și consumul de media care a crescut enorm în lockdown și pericolul e cu atât mai mare. Cu toții ne petreceam ore întregi pe internet sau în fața televizorului, așteptând noutăți. Doar că, din păcate, mașinăriile de manipulare a maselor au funcționat în continuare și au afectat răspândirea Covid la nivel internațional, nu doar în România.

Apoi, divizarea socială s-a văzut și mai mult, în contextul pro sau anti-vaccin. Din păcate, prea mulți oameni au considerat că niște opinii scrise pe Facebook au valoare de adevăruri universale, că este ok ca un actor, de exemplu, să explice efectele vaccinului, în loc ca publicul să asculte ceea au de spus medicii.

Cât despre războiul din Ucraina, a fost clar de la bun început că este și un război al informației, iar canalele de comunicare sunt folosite pentru a destabiliza adversarul sau pentru a manipula propria populație. Din păcate, este tragic că în Rusia fenomenul fake news a atins un cu totul alt nivel, care ține de dictatură și trimite oamenii în închisoare doar dacă folosesc cuvântul „război”. Pentru regimul Putin, este vorba despre o intervenție pentru stabilirea păcii, iar acesta este cel mai mare fake news la care populația rusă asistă neputincioasă.

E ușor, ca jurnalist, să cazi în capcana răspândirii știrilor false?

A.T: Depinde. Dacă respecți niște reguli de bază, nu cred că este ușor să pici în capcană. Dar cu siguranță este ceva ce îți îngreunează munca de zi cu zi. De multe ori ne pierdem timpul doar verificând informații răspândite de alții, ca să ajungem la concluzia că nu sunt adevărate, iar asta ne deturnează de la propriile noastre materiale pe care le avem în lucru.

Altfel, din păcate, sunt mulți oameni care lucrează în presa online și nu au nicio legătură cu jurnalismul. Ei nu pot fi numiți jurnaliști doar pentru că publică niște știri de trei rânduri, cu titluri bombastice, preluând informații neverificate, pentru „sfântul click” pe articol.

Este jurnalismul cultural mai ferit de dezinformare?

A.T: Da. Pentru că nu circulă atât de multe știri despre cultură și sunt puțini jurnaliști în România care se ocupă de acest domeniu. Nu ești pierdut într-un ocean de fake news, așa cum se întâmplă cu presa mainstream.

Cum repelezi o informație falsă?

A.T: Începi să o verifici cu pași mărunți. Ca simplu cetățean, poți să dai un search pe Google și vezi cine a mai publicat aceeași informație. Dacă ea se află doar pe o platformă cu un nume dubios, de care nu ai auzit, atunci e clar necredibilă. O știre adevărată va fi preluată de marile televiziuni și publicații de știri de la noi sau din afară. O postare pe Facebook nu este un articol de presă, nu vă informați de pe Facebook! Ca jurnalist, încerci să verifici informația direct la sursă, la persoane sau instituții implicate direct.

Care sunt sursele pe care le consideri sigure? Mai există surse cu adevărat sigure în era fake news?

A.T: Sursele credibile, aș spune, nu neapărat sigure, sunt marile publicații și televiziuni din afară, de prestigiu: CNN, BBC, The Guardian, The New York Times, The New Yorker, Washington Post, Reuters.

Dacă ne referim la România, recomand Știrile Pro TV de la ora 19:00, G4Media sau Hotnews. Dar, din păcate, și aici se strecoară greșeli. Iar dacă nu vorbim neapărat de știri de actualitate, atunci recomand presa independentă – Recorder, Rise Project, Decât o Revistă, Press One, Scena 9 și, bineînțeles, Cultura la dubă, hahaha.

Apoi sunt paginile de social media și site-urile instituțiilor publice: Guvern, ministere, Administrația Prezidențială, primării, etc. Doar că aici trebuie să fii foarte lucid în a discerne informațiile primite. Una e să te informezi din sursele oficiale în pandemie, de exemplu, și alta e să poți separa promisiuni electorale de realitatea din teren.

Prin urmare, aș zice că nimic nu mai este sigur în lumea în care trăim, dar să fim bine informați ne ajută, totuși, să facem mai puține greșeli.

Care crezi că este impactul dezinformării asupra tinerilor? Sunt ei mai predispuși pentru că petrec mult timp pe internet?

A.T: Din ce am observat eu din discuții și workshopuri pe care le-am avut cu adolescenți, interesul lor față de știri e destul de scăzut. Sigur, petrec mult timp pe internet, dar nu pe platforme de presă. Studiile arată că mai degrabă persoanele mature și vârstnice din România consumă internet pentru a se informa. Altfel, poți să te uiți la profilurile oamenilor care comentează pe Facebook la știri și vei vedea că sunt mulți vârstnici, ori români din diaspora, de diverse vârste.

Revenind la tineri, e la fel de periculos dezinteresul lor față de informație și față de politică. Ei sunt viitorul oricărei națiuni și dreptul la vot ar trebui exercitat în cunoștință de cauză. E regretabil că absenteismul la urne în rândul tinerilor este atât de mare în România. Deci aș zice că impactul dezinteresului tinerilor față de informație se va vedea asupra întregii societăți.

Ce crezi că s-ar putea face la nivel macro pentru a combate dezinformarea?

A.T: Se fac deja multe lucruri în acest sens, sunt fonduri uriașe alocate combaterii fenomenului fake news, atât în UE, cât și la nivel global. Investițiile trebuie să fie de lungă durată, nu doar anul acesta, că e un subiect fierbinte. Și ele trebuie să înceapă în școli, în sistemul educațional.

Cum se poate informa corect un tânăr?

A.T: Ce am spus mai sus e valabil și pentru un tânăr. Altfel, eu le recomand adolescenților să fie interesați în primul rând de ceea ce îi înconjoară și îi afectează în mod direct.

Dacă sunt elevi sau studenți, să își cunoască drepturile, să cunoască regulamentul școlii, să semnaleze public eventualele nereguli, să se informeze cu privire la opțiunile lor de studii sau de carieră. În cazul în care nu găsesc aceste informații la îndemână, să zicem pe site-ul școlii, atunci să știe că au dreptul să le ceară în scris, pe mail.

Care crezi că va fi evoluția fenomenului? Se conturează un trend ascendent la care trebuie să fim atenți?

A.T: Nu știu dacă poate fi mai rău ca acum, dar privind spre Rusia atunci realizez că da, poate fi mai rău. Din fericire, noi suntem o țară europeană și ne bucurăm de multe drepturi. Dar se întâmplă și la noi lucruri periculoase la adresa libertății presei – vedeți cazul Emilia Șercan.

Jurnaliștii ca Emilia Șercan trebuie apărați și puși în valoare, publicul trebuie să susțină mai mult presa independentă, fiindcă acolo este gura de aer proaspăt care se luptă constant și profund cu fake news-ul.