Interviu realizat de Alexandra Borșan, studentă a Facultății de Jurnalism din cadrul UBB Cluj, 20 de ani

Două perspective diferite, dar care au la bază același motiv: iubirea pentru planeta noastră. Gabriela Țicu, coordonatoare a programului Harta Reciclării, și-a luat din timpul liber pentru a răspunde la câteva întrebări despre acesta. Din răspunsurile ei, este dezvăluit că Harta Reciclării este unul dintre proiectele asociației ViitorPlus.

    ViitorPlus a luat naștere acum 14 ani ”din dragoste pentru mediul înconjurător și dorința ca viitorul nostru să fie unul verde și eco.” Pe langă Harta Reciclării, asociația derulează alte 4 programe mari care promovează sustenabilitatea: Recicleta, Atelierul de Pânză, Ecoprovocarea și Adoptă un Copac.

Cum a luat naștere organizația și proiectul?

Gabriela Țicu: Proiectul nostru, Harta Reciclării s-a născut din dorința de a veni în întâmpinarea oamenilor care își doresc să recicleze, dar nu știu ce, cum și unde. Proiectul pilot, lansat în urmă cu mai mulți ani, avea informații legate de punctele de colectare din doar trei orașe: București, Ploiești și Brașov. Pe vremea aceea era o provocare să găsești orice punct de colectare, iar reciclarea era un concept mult mai puțin discutat decât acum. Feedback-ul pozitiv venit de la locuitorii acestor orașe ne-a determinat să concepem o nouă versiune a Hărții. 

În 2019 am lansat Harta Reciclării, varianta 2.0, o platformă interactivă și participativă, cu o componentă educațională puternică. Ce ne place cel mai mult la versiunea curentă este faptul că membrii comunității pot contribui la actualizarea și adăugarea de puncte și faptul că acum este disponibilă pentru întreaga țară. 

Care este scopul principal al proiectului?

Gabriela Țicu: Pe scurt, am putea spune că scopul nostru principal este încurajarea reciclării. Totuși, sunt multe proiecte de reciclare în țara noastră, cu multe aspecte comune, dar și multe particularități. Harta Reciclării este unică pentru că aici se găsesc cele mai importante două lucruri de care are nevoie o persoană care vrea să ducă o viață eco: 

1. informațiile despre colectarea separată corectă 

2. accesul la cât mai multe puncte de colectare (puse la dispoziție de operatorii de salubritate sau de diferite firme)

Sunt multe site-uri care ne vorbesc despre sustenabilitate și cele trei principii de bază ale acesteia: reciclarea, reducerea și reutilizarea. Oamenii citesc articole sau ghiduri, dar rămân cu dilema legată de locul în care pot duce materialele reciclabile. Sau se întâmplă invers! Oamenii văd puncte de colectare prin oraș sau văd că a apărut un sac galben separat la ghena blocului și nu știu ce au de făcut. Au apărut în ultima vreme destul de multe puncte noi de colectare a materialelor reciclabile, dar multe sunt marcate foarte minimalist și lumea nu știe ce este în regulă să ducă acolo. 

Noi, la Harta Reciclării, ne bucurăm că putem oferi de o soluție completă. Utilizatorii noștri află pe de-o parte UNDE să recicleze și pe de alta CUM să recicleze 65 de tipuri diferite de materiale. 

Puteți preciza realizările proiectului până în acest moment?

Gabriela Țicu: Vorbim aici despre realizările din ultimul an și jumătate, de când am lansat noua versiune a Hărții Reciclării. 

Am reușit să cartăm peste 12 000 de puncte de colectare separată din întreaga țară și lucrăm în permanență la îmbogățirea bazei de date. Anul trecut, am participat la 30 de evenimente cu public mare, la care am promovat colectarea separată și reciclarea și le-am vorbit oamenilor despre ce înseamnă să fii eco. Le enumăr aici pe cele mai importante: Street Delivery București, Untold, Nerversea, Maratonul București, etc. 

În plus, am dus și o importantă activitate educațională! În anul școlar 2019/2020 am creat 6 kit-uri educaționale despre reciclare, pe care le-am împărtășit profesorilor, învățătorilor, educatorilor și voluntarilor care au dorit să le vorbească elevilor pe această temă. Acestea se pretează atât școlii online, cât și orelor de la clasă! Materialele noastre au fost folosite de către cadrele didactice, dar și de către voluntarii și colegii noștri din ViitorPlus, care au ținut sesiuni educaționale cu peste 42 000 de elevi!

Considerați că ați avut un impact asupra tinerilor din România?

Gabriela Țicu: Noi spunem că DA! După cum spuneam și mai devreme, pentru noi a fost mereu foarte importantă componenta educațională a programului nostru. Din păcate, în România, educația ecologică nu face parte din programa școlară obligatorie. Din fericire, profesorii cu care am colaborat s-au declarat nu numai dornici de a face aceste ore suplimentare, ci chiar încântați că există în sfârșit astfel de materiale pe care își pot baza lecțiile. Ne-am bucurat că, datorită lor și voluntarilor noștri, am reușit să ajungem la atât de mulți elevi în anul școlar precedent. Acum ne pregătim să lansăm o nouă campanie educațională, pentru anul școlar în curs. Misiunea noastră continuă!

De asemenea, Monica Ciobanu, actual studentă în cadrul Universității Lucian Blaga Sibiu, mi-a făcut plăcerea de a-mi povesti despre reciclare, folosindu-se de informațiile dobândite și experiențele din anii de voluntariat pentru această cauză, dar și despre relație ei cu mediul până în acest punct.

Monica a luat parte în mai multe programe precum Harta Reciclării, Street Delivery și Grădina Urbană pentru a face Sibiul un oraș mai verde.

Care a fost relația ta cu reciclatul pe parcursul vieții?

Monica Ciobanu: Am avut mereu o atracție pentru natură, dar nu eram în contact cu ce se întâmplă mai departe cu plasele de gunoi și cum am trăit la bloc, nu am avut separeu pentru plastice, pentru biodegradabile, știi? Când mergeam la bunica obișnuiam să ridic gunoiele de pe jos și să le arunc la un coș de gunoi. Cu reciclarea în sine, aș putea spune că am auzit relativ recent de acest termen, prima oară în gimnaziu, urmând să mă intereseze mai mult în liceu, deoarece am obsevat că unele părți ale Sibiului nu sunt la fel de curate în comparație cu altele.

Ce ți-a oferit cu adevărat motivația pentru implicare?

Monica Ciobanu: Nu cred că a fost ceva anume, dar mai multe situații care s-au adunat. În anii de liceu am realizat că asupra oamenilor mai săraci precum cei din Africa, lipsa reciclării are un impact mai semnificativ, am observat că ceea ce pentru noi dispare, pentru ei are un efect, îi afectează. Noi nu simțim poluarea la fel cum o simt aceștia, chiar dacă ei nu au cu ce să polueze în mare parte. M-a făcut să mă simt vinovată.

Consideri că a existat progres în Sibiu în ultimii ani pe tema reciclării?

Monica Ciobanu: Din punct de vedere al proiectelor care s-au finanțat și care s-au implementat în Sibiu, da. Au fost câteva proiecte care au avut ca scop informarea cetățenilor, dar când vine vorba de mentalitate, aceștia încă au impresia că dacă arunci mizeriile la coșul de gunoi, treaba lor este gata și bine făcută. Acum, trebuie să și separe, iar ei în primul rând nu știu din ce sunt realizate anumite lucruri sau ce se poate recicla. Totuși, ador că s-au creat mai multe proiecte care vizează copii, deoarece treaba merge super bine.

    În final, am dorit să le aflu sugestiile în legătură cu reciclarea la nivel național și opiniile despre viitorul apropriat în relație cu starea climatică actuală a planetei. Astfel, perspectivele lor au prins o formă întreagă care ne îndeamnă să iubim și să apreciem verdele.

Ce susțineți că ar trebui implementat la nivel național pentru a îndemna oamenii să recicleze?

Monica Ciobanu: Cred că este foarte important ca oamenii să fie învățați ce se întâmplă după ce aruncăm gunoiul. Țin minte când am fost în vizită la Pubela Galbenă, un sediu unde se selectează plastic care se află la ieșirea din Sibiu. Am ajuns acolo și am văzut în ce condiții lucrau angajații și în ce atmosferă munceau. Te gândești că totuși, e doar plastic, nu ar trebui să fie prea mult de lucru, dar ei acolo, pe lângă faptul că aveau un morman care era orice, dar nu plastic, mai erau și șoareci, respectiv șobolani morți. Peste tot mirosea groaznic și din păcăte, nu doar a gunoi. Angajații trebuiau să urce pe niște scări pline de mizerii ca să ajungă undeva sus. Acolo se aflau șase femei, fără mănuși și fără mască care își băgau mâinile în gunoiul din pubela galbenă pentru a-l selecta. Nu era deloc curat. În acele pubele găseau animale moarte, sticle din care a curs lichid, mâncare, conserve neterminate. 

Imaginează-ți cum este să îți bagi mână într-un loc atât de contaminat de bacterii, în condițiile în care acei oameni au salarii deplorabile, nu se respectă salariul minim pe economie, și nu au măsuri de protecție, motiv pentru care acum, în plină pandemie, cel mai probabil nimeni nu mai lucrează acolo. De aceea consider că oamenii trebuie să știe și acest aspect, pentru a deveni mai responsabili. Când tu ai aruncat un ambalaj la gunoi, treaba ta s-a încheiat, dar munca altuia atunci începe. 

Mai merită precizat că există mai multe tipuri de plastic și nu toate sunt reciclabile, trebuie separate. Este important să le spui celor din jur de unde au venit produsele, dar și unde ajung ambalajele, cum se selectează, la care groapă de gunoi ajung.

Gabriela Țicu: În primul rând, ar trebui să se implementeze corect și complet ce există până acum în legislație. Asta înseamnă să nu mai existe în România vreo localitate, mică sau mare, în care să nu se colecteze în vederea reciclării. 

Noi susținem colectarea pe 5 fracții separate: hârtie/carton, plastic/metal, sticlă, biodeșeuri și deșeuri menajere. Aceasta ar trebui să se întâmple la sursă, adică fiecare bloc sau complex de blocuri să aibă propriile puncte de colectare pentru aceste fracții. În plus, ar trebui să existe și niște puncte publice pentru alte tipuri de deșeuri: ulei uzat, DEEE-uri și DBA-uri, medicamente, deșeuri periculoase, etc. 

Taxele de salubritate ar trebui să funcționeze pe sistemul „poluatorul plătește”. Cei care refuză să colecteze separat sau nu o fac în mod corect plătesc astfel taxe mai mari sau chiar amenzi, iar cei care separă deșeurile plătesc taxe mai mici sau chiar deloc.

Desigur, toate aceste investiții în infrastructură ar trebui însoțite de campanii reale și eficiente de comunicare și educare a populației. Regulile de colectare corectă ar trebui trecute clar pe fiecare pubelă sau tomberon, iar la școală ar trebui să se facă educație de mediu. 

Dacă se implementează corect toate aceste lucruri, am putea să ajungem în sfârșit să ne atingem ținta de colectare, adică 50% din deșeurile municipale să fie reciclate.

Credeți că există șanse de redresare a stării climatice actuale?

Monica Ciobanu: Mi se pare că oamenii au avut mult timp de contemplat, având în vedere că problema încălzirii globale nu este nouă. Excluzând copiii, am observat că devine dificil să vorbești cu lume și să îi explici situația, nici măcăr cei apropriați vârstei mele nu mai sunt foarte receptivi, nu mai vor să pună într-o cutie comfortul de a lua lucruri de unică folosință sau de a nu merge cu o căniță de cafea la cafenea. Ne place să știm că numai noi am folosit un lucru, un fel de a gândi care s-a accentuat datorită pandemiei. Orice mică evoluție am făcut, coronavirus a distrus-o pentru că acum lumea e mai predispusă decât înainte să folosească produsele de unică folosință pentru că sunt mai sigure. Bineînțeles, aici vorbesc și de măștile și mănușile sanitare. Sunt optimistă, consider că o redresare este posibilă, dar în același timp vreau să fiu și realistă, iar acum, din păcate, acest virus este mai important decât starea climatică, deoarece ne-a lovit tare și de nicăieri.

Gabriela Țicu: Noi credem că este important să începem să acționăm ACUM, și asta pentru că nu putem spune IERI. Dacă fiecare dintre noi face mici pași în direcția cea bună, schimbările mici făcute la nivel personal se vor strânge și împreună vom face o schimbare mare pentru planetă. Unul dintre principiile după care ne ghidăm este chiar motto-ul unui proiect european din care am făcut parte și noi: „There is no planet B!” Nu avem altă planetă de rezervă, deci nu ne putem permite să ne comportăm de parcă Pământul este de unică folosință.  

Nu uitați! Nu avem nevoie de o mână de oameni care să reușească să ducă o viață complet ecologică. Avem nevoie de miliarde de oameni care să ducă o viață relativ ecologică.