de Silvia Ion, anul III, Jurnalism

Într-o societate în care valorile tradiționale legate de familie și relații sunt puternic promovate, presiunile asupra celor care nu se conformează acestor norme pot fi copleșitoare. Conform unui studiu din 2023, se estimează că aproximativ 9% din cetățenii români fac parte din comunitatea LGBTQIA+. Am discutat cu un membru al comunității LGBTQIA+ în vârstă de 22 de ani, despre relația cu familia lui, despre cum a învățat să se accepte, să depășească prejudecățile și să își croiască propria cale, dincolo de așteptările celorlalți.

Silvia Ion: Care a fost momentul în care ai conștientizat că ești atras de persoane de același sex?

Conștientizarea s-a întâmplat undeva în liceu. În schimb, acceptarea a avut loc recent, după multe bătălii interioare. Bineînțeles că mă întrebam de ce mă atrag băieții, de ce mă simt mai bine în compania lor, ce e în neregulă cu mine, ce a determinat asta, urmate de negări repetate cu privire la orientarea mea sexuală.

Crezi că părinții tăi au avut vreodată dubii privind orientarea ta sexuală?

Sunt aproape convins că au avut dubii. Mama nu a spus niciodată nimic legat de acest subiect. În schimb, tata își exprima dubiile sub formă de glume. Atunci când mă întreba despre fete, iar răspunsul meu nu era conform cu așteptările lui, îmi spunea râzând “Măi tată, ție iți plac băieții de tot spui că nu găsești o fată care să îți placă?”. După un an în care i-am tot spus ca nu am găsit nicio fată care să îmi atragă atenția, a devenit din ce in ce mai serios atunci când mă întreabă dacă mă atrag băieții.

Cum ai descrie relația cu familia ta?

În mare parte e o relație normală, bazată pe încredere și respect, susținere pe cât se poate și bineînțeles, cum nu toate lucrurile pot fi roz, sunt câteva excepții din partea tatălui meu. Uneori, lucrurile din partea lor sunt foarte atipice, în sensul că primesc undă verde la majoritatea lucrurilor, dar există situații destul de banale precum o excursie, un program de voluntariat la care vreau să particip, care nasc niște discuții foarte complexe cărora nu le văd rostul.

Simți că așteptările părinților îți limitează libertatea de a trăi așa cum simți?

Simt că așteptările lor doar mă încetinesc. Cumva, reușesc mereu să trăiesc așa cum simt. Faptul că locuim în orașe diferite reprezintă un avantaj uriaș și îmi oferă posibilitatea să nu trebuiască să le spun ce fac, unde sunt, cu cine și așa mai departe. Deja am trecut de perioada de “a cere voie” să fac anumite lucruri, dar din respect pentru ei le povestesc cum mi-a fost ziua și ce am mai făcut.

Le-ai mărturisit părinților până acum orientarea ta sexuală? Dacă da, cum a decurs discuția?

Mama mea știe despre orientarea mea sexuală, i-am mărturisit în urmă cu aproximativ 3 luni. Am inițiat discuția în timp ce stăteam împreună în bucătărie și povesteam. I-am spus că trebuie să discut ceva foarte serios și important cu ea și nu am ezitat nicio secundă. Pur și simplu am afirmat: “mami, să știi că mie îmi plac și băieții”. A fost foarte dificil să afle asta într-un mod cât se poate de direct, drept dovadă a izbucnit în plâns. Ulterior, mi-a transmis că fericirea mea este mai presus de orice și că am toată susținerea ei. Diametral opus, sunt  aproape convins că nu aș primi susținere din partea tatălui meu, deoarece știu că nu poate trece peste principiile lui, motiv pentru care nu am abordat acest subiect cu el.

Înainte de a-i mărturisi mamei tale, exista cineva din familie sau din cercul de prieteni care știa despre orientarea ta? Cum te-a ajutat sprijinul acelei persoane?

Nu aș fi putut să trec prin tot acest proces de acceptare singur. Întotdeauna am avut-o aproape pe cea mai bună prietenă alături de care am putut discuta deschis prin ce trec, ce simt și așa mai departe. Susținerea ei m-a făcut să mă simt acceptat și nejudecat. În schimb, nici înainte de discuția cu mama dar nici după, nu a existat vreo persoană din familie care să mai știe despre asta.

Ai vreo temere legată de modul în care ar putea reacționa tatăl tău dacă ar afla?

Tata este foarte rigid și categoric, în sensul că nu acceptă schimbări sau sugestii. Homosexualitatea depășește cu mult nivelul lui de toleranță și nu ar accepta-o niciodată chiar dacă la mijloc este propriul fiu. Sunt aproape convins că deschiderea în fața lui ar avea repercusiuni uriașe asupra mea. Mi-aș dori ca pentru el să fie mai importantă fericirea mea decât genul persoanei cu care mă simt fericit.

Cât de important este pentru tine ca, într-o zi, tatăl tău să afle și să accepte orientarea ta sexuală?

Ideal ar fi ca toata populația lumii să accepte faptul că există și alte orientări sexuale, nu doar tatăl meu. Bineînțeles că este foarte important pentru mine ca el să îmi accepte orientarea, dar nu îmi pot crea așteptări că se va întâmpla. Este foarte dificil să discut cu el orice subiect personal, mai ales dacă e vorba de viața amoroasă. Acceptă doar adevărul lui, nu se pliază și nu înțelege nevoile și preferințele celor din jur.

Cum ți-ai dori ca părinții și familia ta să înțeleagă fericirea și împlinirea ta?

Mi-ar plăcea să înțeleagă că fericirea nu stă doar într-o relație tradițională, nu se bazează pe genul partenerului. Fericirea este un lucru subiectiv, diferit pentru fiecare și nu se poate impune ceva sau cineva care să te facă fericit. Fericirea, pentru mine înseamnă liniște, afecțiune, sentimentul de apartenență și micile gesturi care mă fac sa zâmbesc. Pentru părinții mei, ideea de căsătorie între persoane de același sex reprezintă un lucru ilegal și depășește orice înțelegere și acceptare. În viziunea lor, acest tip de mariaj nu ar trebui să se întâmple.

Cum te simți în relația actuală? Ce îți place cel mai mult la partenerul tău?

După multă vreme chiar pot spune că mă simt într-adevăr fericit. Comparativ cu relații heterosexuale pe care le-am avut, în trecut, în care partenerele mele puneau foarte multă presiune asupra mea, pornind de la cele mai mici situații, acum totul decurge natural, fără insistențe, reproșuri sau certuri. În relația cu iubitul meu actual, am învățat să ne ascultăm și înțelegem nevoile, nemulțumirile, să ne moderăm reacțiile, în așa fel încât o discuție să nu se transforme într-o ceartă. Lucrul care îmi place cel mai mult la iubitul meu este faptul că știe să prioritizeze lucrurile, nu doar in ceea ce mă privește pe mine, ci și aspectele din afara relației noastre.

Îți este dificil să fii discret în privința relației tale? Crezi că relația ar fi diferită, dacă ai putea să o împărtășești deschis?

Nu este un lucru dificil să păstrez relația privată, deoarece nu am fost niciodată de acord în totalitate cu exprimarea afecțiunii în public. Nu sunt absurd, sunt de acord cu ținutul de mână și îmbrățișările, dar sunt de părere că unele lucruri trebuie ținute departe de ochii privitorilor. Nu cred ca relația s-ar schimba radical, dacă ar putea fi împărtășită deschis, dar este cert faptul că nu am mai vedea dezgust în ochii oamenilor din jur atunci când, spre exemplu, ne plimbăm prin parc și ne ținem de mâini.

Ce mesaj le-ai transmite oamenilor care nu înțeleg sau nu susțin relațiile între persoane de același sex?

Acceptă și respectă întru totul oamenii din jurul tău.

Imagine principală: Pexels