Menstruația și educația sexuală nu sunt subiecte tabu
Interviu cu Asociația Iele-Sânziene
Material realizat de Dariana Cîrjan, București, pentru Exercițiul18 #4
În România anului 2021, menstruația este considerată ceva murdar, rușinos. Mă bucur însă că există oameni ca fetele de la Asociația Iele-Sânziene, care organizează ateliere de educație menstruală pentru adolescente și care le pun la dispoziție kit-uri „Prima menstruație”. Recent au inițiat o petiție pe platforma Declic prin care cer ca produsele de igienă menstruală să fie distribuite gratuit în școlile din România: „Este un lucru de bun simț, astfel am putea să ne asigurăm că adolescentele care nu au o situație financiară bună ar avea întotdeauna la dispoziție mijloace prin care să-și gestioneze menstruația în mod sigur și demn, ar ajuta și la reducerea stigmei formate în jurul menstruației. Ar însemna un semn de normalitate și pentru România.” Până acum au strâns peste 15.000 de semnături și vor să strângă mai multe, în speranța că impactul va fi cât mai mare asupra autorităților, atunci când vor depune petiția.
De ce avem nevoie să „normalizăm” menstruația? Tocmai pentru că aceasta e considerată un subiect tabu în continuare?
Oana Constantin, gazda primului newsletter feminist săptămânal din România: Exact. Avem nevoie să „normalizăm” menstruația nu doar pentru că ne-am trezit noi, niște activiste feministe, să vorbim despre menstruație pe internet, ci și pentru că miturile și concepțiile greșite care s-au format în jurul acestui subiect ajung până la urmă să le afecteze pe adolescente. Dacă ele se dezvoltă într-un mediu în care nu au acces la informații corecte din punct de vedere medical, nu știu cum să-și gestioneze menstruația și cum să aibă grijă de ele în acea perioadă, nu știu să recunoască anumite semne ale unei posibile infecții, nu știu și poate nu au cu cine să vorbească. Ajung să creadă lucruri greșite și mituri conform cărora spun că nu ai voie să intri în Biserică sau că nu ai voie să faci sport când ești la menstruație. Când oamenii nu înțeleg în totalitate un concept, un fenomen, își creează propriile explicații, propriile povești și așa ajungem să credem că menstruația e ceva rău.
Cum s-au raportat adolescentele la atelierele de educație menstruală? Ce feedback ați primit de la ele?
Asta cred că e partea cea mai faină din munca noastră, momentul în care primim reacțiile adolescentelor după ce terminăm un atelier, reacții care pe noi ne încarcă cu energie pozitivă și ne fac să vrem să continuăm. Ne spun că le-am ajutat, că se bucură că au putut să pună întrebări și să vorbească deschis. Ne întreabă dacă pot să-și cheme și colegele sau prietenele care nu s-au înscris încă sau ne întreabă când mai facem ateliere. Noi păstrăm cu ele o relație destul de strânsă și vorbim și pe WhatsApp, facem și grupuri dacă e cazul, iar ele se simt în siguranță să vorbească cu noi chiar și după terminarea atelierului.
Multe dintre ele află pentru prima dată, de la noi, despre absorbantele reutilizabile. Sunt entuziasmate, vor să le încerce și se bucură de faptul că noi le punem la dispoziție pachete cu absorbante de acest tip. Le încântă faptul că au ocazia să încerce un produs nou pe care pot să-l folosească pe termen lung – aceasta e ideea din spatele absorbantelor reutilizabile. Astfel, reducem și consumul, dar și această povară materială care există pentru unele persoane, pentru că apar costuri destul de mari dacă folosești absorbante de unică folosință.
Veți mai realiza astfel de ateliere în viitor?
Da, clar! Continuăm atelierele și în viitor pentru că noi cu asta ne ocupăm, de la asta am început și deși am pornit pe parcurs și alte proiecte care țin de feminism și de awareness, atelierele sunt de fapt preocuparea noastră principală. Ne concentrăm atenția pe mediul rural sau pe zone insuficient deservite pentru că am simțit că acolo e cea mai mare nevoie, dar realizăm genul acesta de ateliere și cu adolescente care trăiesc în orașe mari, în București sau în alte orașe. Avem programate deja următoarele ateliere și vrem să mergem noi direct la beneficiari pentru că e un pic mai ușor să vorbești despre genul acesta de subiecte față în față. Se creează o conexiune mai puternică cu ele și e important să creăm un spațiu sigur.
Dar sunt de ajuns aceste tipuri de ateliere realizate de anumite ONG-uri? Sau avem nevoie și de educația sexuală ca o materie în sine, implementată în programa școlară?
Noi susținem implementarea unui astfel de curs de educație sexuală în școlile din România, deoarece credem că acesta ar ajuta în primul rând la reducerea inegalităților dintre tineri. Dacă un astfel de curs s-ar ține în școală, fiecare adolescent din România, indiferent de mediul de proveniență sau de situația familială și financiară, ar porni în viață cu niște cunoștințe de bază despre viața sexuală, despre consimțământ și protecție. Ar fi un curs echitabil și universal pentru că, din păcate, noi ca ONG-uri, oricât de mult am încerca, nu putem să ajungem la toată lumea. Cred că e important ca Guvernul și decidenții să înțeleagă că un astfel de program nu ar trebui să se reducă la un simplu curs despre igiena corporală, așa cum au încercat parlamentarii din Legislativul trecut să facă. Avem nevoie de un curs incluziv și complet.
Un lucru la care mă gândesc destul de des este legat de copiii mici care nu își dau seama când sunt victimele abuzului pentru că nu știu să-l recunoască și pentru că adulții, cei care îi hărțuiesc, au putere asupra lor. Dacă un copil ar înțelege care sunt limitele propriului corp, ar putea să înțeleagă că ceea ce i se întâmplă e un abuz și ar putea să ceară ajutor, pe care l-ar și primi. Pentru copiii mici, asta mi se pare un lucru foarte important de înțeles: corpul lor este al lor și nimeni nu poate să abuzeze de el.
Povestiți puțin despre proiectele desfășurate de voi până acum. Ce planuri de viitor aveți?
Tocmai am împlinit un an! An în care am făcut atelierele de educație menstruală, am început să lucrăm la o revistă scrisă de adolescente pentru adolescente și pe care ne-am dori să o distribuim și în comunitățile în care mergem să facem ateliere. Am înființat și primul newsletter feminist săptămânal din România, al cărui gazdă sunt eu și pe care îl trimitem în fiecare luni; momentan sunt abonați peste 500 de oameni, dar ne dorim să extindem comunitatea. Ne-am dori să ieșim din această bulă a activiștilor care știu că feminismul e bun și că este pentru toată lumea și să ajungem și la cei care poate încă nu sunt familiarizați cu conceptele astea sau cu ideea de egalitate de gen.
Ca planuri de viitor, ne dorim să ne extindem cumva beneficiarii, vrem să ajungem și la elevi de sex masculin, pentru că până în prezent am făcut ateliere doar cu adolescente. Ne-ar plăcea să ne formăm și în direcția asta ca să putem să ținem un atelier incluziv, atât pentru fete, cât și pentru băieți. Sperăm ca în viitorul apropiat să reușim să facem și genul acesta de ateliere incluzive și bineînțeles că vom continua să facem ceea ce facem, educație menstruală și awareness.
